4,130 matches
-
Asta era În ’44, era clar că frontul nu mai ține, că vin iar rușii. Erau niște planuri de mutare. Și bătrînul s-a pregătit, n-a vrut să rămînem iar la ruși, pentru că sîntem români, nu? Știa ce-o să pățim, după 3 ani de asediu german, rușii erau turbați. Am avut o hîrtie, un ordin, În care ni se spunea unde să mergem. Noi am plecat din Storojineț patru familii, cu o singură căruță, și trebuia să ajungem la Baia de Aramă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noi. De parcă nu ar fi de ajuns, Florin bucureșteanul, colegul cu care Îmi Împart amarul În gardă, Îmi povestește Într-una din nopți, fumînd pe scările cantinei, că sora lui Ștefan (studentă la arhitectură) e În spital, În comă, a pățit ceva foarte nasol În timpul mineriadei. Florin bănuiește că a fost și violată. Nici măcar n-au fost minerii. Dar cine? Tot Bucureștiul știe, oamenii au văzut ce s-a Întîmplat, a scris și o parte din presă, Însă adevărul nu poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ale Bucureștiului desenate de mînă. Au atacat casa lui Rațiu, se pare că l-au tăvălit un pic. Minerii l- au bătut pe Rațiu? Așa se pare, tu n-ai citit În presă? Și sora lui Ștefan? Ea ce-a pățit? Nu se știe clar, au fost prinși mai mulți Într-o sală În Arhitectură, Ștefan nu prea vorbește despre asta. Oricum, neoficial, se vorbește despre cîteva zeci de morți și enorm de mulți oameni răniți, călcați pur și simplu În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
suliți de foc năucitoare, în miezul uriașei stele incandescente începu să crească un cerc negru, făcând ca astrul să semene cu o orbitoare floarea-soarelui. George își spuse: „Am să privesc numai partea neagră din mijloc și atunci n-am să pățesc nimic“. Dar în timp ce o privea, partea neagră începu să se lățească vertiginos, acoperind orbita soarelui sau a stelei și lăsând în jur doar petalele de flăcări lungi, zdrențuite, care săgetau de jur împrejur. Centrul întunecat era negru ca tăciunele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l pe cel din cameră. Sâmbătă, 4 august: Aix en Provence-Salon de Provence: 32 km Dimineața, devreme, plec de la familia Zeltner, coborând de pe colină și îndreptându-mă spre oraș. Nu merg pe drumul lăturalnic al pelerinilor, de teamă să nu pățesc ce am pățit deja ieri. După vreo oră de mers ajung în orașul care încet, încet se trezește la viață. Oameni prin baruri, prin piețe, pe străzi. Ajung într-o piață mare de legume și fructe, iar apoi într-o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
din cameră. Sâmbătă, 4 august: Aix en Provence-Salon de Provence: 32 km Dimineața, devreme, plec de la familia Zeltner, coborând de pe colină și îndreptându-mă spre oraș. Nu merg pe drumul lăturalnic al pelerinilor, de teamă să nu pățesc ce am pățit deja ieri. După vreo oră de mers ajung în orașul care încet, încet se trezește la viață. Oameni prin baruri, prin piețe, pe străzi. Ajung într-o piață mare de legume și fructe, iar apoi într-o alta de pânzeturi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ca preț. Numărul lor, în această zonă, este extrem de mic. Probabil vor fi mai mulți după Toulouse. Pauza de amiază se prelungește, căci căldura și puterea razelor soarelui te constrâng să rămâi locului. Nu vreau să mai risc ce am pățit înainte de Lorgues, când întregul corp parcă a fost cuprins de flăcări și totul în jurul meu începea să se asemene cu un cuptor imens în care eu începeam să mă coc. Am avut totuși puterea să nu mă pierd cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
împreună, după care, scuzându-se, se retrage pentru a-și nota ceva în carnețelul ei. Merg mai departe în pasul meu alert și urmărind cu multă atenție semnalizarea acestui drum pe care foarte ușor poți să te rătăcești. Am mai pățit-o, așa că sunt cu ochii în patru. Intâlnesc apoi câțiva tineri pe bicicletă și un grup de vreo 10 tineri care stau tolăniți în iarbă și vorbesc. Coborâșul spre Saint Gervais este lung și la vreo 5 km înainte de destinație
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
un aer ce aproape te frige. O bună cură contra reumatismului și o probă de rezistență fizică și psihică în același timp, de mutare a propriilor bariere de rezistență. La limită, simt teama de a nu se repeta ce am pățit înainte de Lorgues, ca și bucuria de a constata că limitele sunt mai departe decât ceea ce-mi spune teama. Este, de fapt, o luptă cu mine însumi, un fel de competiție pe câmp deschis, greu de descris în cuvinte, dar
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
parcă acum am plecat de acasă. Mă întreb cum este posibil să nu am măcar o bătătură mai mare în tălpi, sau beșici; nu am făcut febră musculară, decât la început, la niște mușchi de la pulpa piciorului stâng. Nu am pățit nimic, deși eram să o pățesc grav în acea după amiază înainte de Lorgues. Mă întreb cum au fost toate posibile, cum de nu mi-a fost greu să călătoresc singur. Am plecat din Genova și acum sunt la Pamplona, la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Mă întreb cum este posibil să nu am măcar o bătătură mai mare în tălpi, sau beșici; nu am făcut febră musculară, decât la început, la niște mușchi de la pulpa piciorului stâng. Nu am pățit nimic, deși eram să o pățesc grav în acea după amiază înainte de Lorgues. Mă întreb cum au fost toate posibile, cum de nu mi-a fost greu să călătoresc singur. Am plecat din Genova și acum sunt la Pamplona, la gară, aici, de unde am început anul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
că și locotenentul Făgurel împarte aceeași soartă cu noi, pe când câinele cela de sărjănt a rămas să mai mănânce zilele și la alți nenorociți. Da’ până la urmă - mare-i Dumnezeu - și i se va înfunda și lui... Poate că o pățeam și mai rău cu sărjăntul dacă nu eram cel mai bun trăgător... Păi n-am făcut eu o gaură cât pumnul în 19 țintă dintr-o rafală de mitralieră? Am mai tras eu, da’ atunci m-o ajutat și Dumnezeu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
acum luptă alături de marea Armată Roșie... „Asta ne lipsea! Rusul! El te ocupă chiar dacă te-ai dat de partea lui, mai ales pentru că i-ai fost împotrivă. Să vezi numai ce ne așteaptă! O să ne ia și pielea de pe noi. Pățim ca vulpea cu ariciul. Nu degeaba i-o spus Marele Ștefan feciorului său că dacă n-a putea ține țara slobodă mai bine s o închine turcilor decât muscalilor”. Nu te mai uita așa la ei, că te-or lua
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
răsuflând din străfundul rărunchilor, Toaibă a luat-o în primire: Vezi? Nu ai ochiul format ca să nu-ți scape cel mai mic amănunt. Noroc de moș Hadarag, că altfel ne duceam pe copcă. Pe lângă că îți lua calul, cine știe ce mai pățeam pentru că am mințit. Cu rusul nu te joci! Așa că ai grijă cum te miști când ai să te duci la cal să-i duci de mâncare și apă. Treaba asta am s-o fac doar după ce înserează. Bine, Marandă. Bine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
S-a ridicat cu greu și a cercetat locul bucțică cu bucățică. Când a dat peste femeie, a răcnit: Ce-i cu tine, Marandă? Gemând ca un înjunghiat, s-a aplecat și i-a cuprins capul, căinându-se: Ce ai pățit, fata tatii? Ai căzut și te-ai lovit la cap! Doamne! Cu ce ți am greșit? Trezește-te, Marandă! Trezește-te! Uite cum arde gârla și calul îi acolo... Îi priponit în mijlocul stuhăriei... Bietul animal! Cine îl mai poate scăpa
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca să-i atragă atenția lui Toaibă că amândoi merg pe același drum... Măi Toadere! Uite tu ce ne-o făcut războiul ista! Pe tine te-o cotonogit, iar mie mi-o luat un braț de tot, ceea ce înseamnă că am pățit-o chiar mai rău ca tine. Ești băiat deștept. Tu nu vezi ce vremuri se arată? Nu vrei să trăim așa cum om putea și să nu ni-i ridicăm în cap pe aiștia care își zic comuniști? Ce comuniști, omule
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Păi nu m o pus. Atunci îi bine. Ai scăpat ușor. Poate nu te mai cheamă. Poate. Mergi să bei un țoi de rachiu cu mine? Nuuu! Dacă mă vede cineva și mă spune că beau cu dușmanul poporului? O pățesc rău de tot... De unde până unde sunt eu „dușmanul poporului” măi Cotârlă? Așa le spune celor anchetați... Da’ îi bine că ai scăpat. Atunci poate treci cândva pe la mine, să te omenesc cu un pahar. Nu-ți făgăduiesc, dar poate
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că înflorești odată cu primăvara? Deie Domnul să fie adevărat... Îi adevărat, Marandă, că ochii nu mă înșală. Dacă-i cum bănuiesc eu... De ce umbli cu vorbe în dodii, Marandă? Nu grăiesc în dodii, Toadere. Tare mi se pare că am pățit ca fata ceea care spunea... Ce spunea fata ceea? Apoi zicea că s-o dus de câteva ori la fântână, așa mai pe lună plină, și o rămas grea... Ce vrei să spui tu cu vorbele astea? Doar nu cumva
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rău cunosc drumul, dar acolo la fiecare pas te putea aștepta o groapă, un șanț, un gard de sârmă ghimpată... tot timpul eram cu gândul la ce ar fi putut fi mai rău... să calci pe o mină! Unii au pățit-o. Dacă mureai, Dumnezeu să te hodinească. Mai grav era însă să te schilodească doar...” Prins de acest gând, nici nu și-a dat seama când a ajuns în poarta casei. Ferestrele luminate dovedeau că a fost aprinsă și lampa
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
unii, și au istorisit lui Isus ce se întîmplase unor Galileeni, al căror sînge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. 2. " Credeți voi", le-a răspuns Isus, "că acești Galileeni au fost mai păcătoși decît toți ceilalți Galileeni, pentru că au pățit astfel? 3. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel. 4. Sau acei optsprezece inși, peste care a căzut turnul din Siloam, și i-a omorît, credeți că au fost mai păcătoși decît toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
că te-ai întrebat, și pe bună dreptate. De unde atâta bănet? Dar mai știi cum se macină făina?... Mi-ai ghicit gândul, părinte. ― Te-aș ruga să dai citire poruncii lui Ștefan <al II-lea> Tomșa voievod. ― Iaca, părinte, ce pățește un călugăr care și-a dăruit averea mănăstirii în care a fost călugărit. Asta ne-o spune detaliat Ștefan <al II-lea> Tomșa la 13 iunie 1623. Să-l ascultăm: “Io Ștefan Tomșa voievod,... domn al Țării Moldovei. Am dat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și alții s-au nimicit și s-au împrăștiat. Și adesea i-am dat, de la mănăstirile ce se află aici, în Iași, ale Sfântului Mormânt, unele vite și altele de nevoie ca s-o ridicăm; iar de relele vremuri a pățit tot așa... Neputând să facem alt chip ca să se păstreze acea biserică în locul ei,... am găsit ce e bine și am făcut să fie metoh al mănăstirii Sf. Sava, care se află aici în Iași”... ― Mai spune că tot ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
c-așa-s ăștia micii, puișorii mămicii! Cum spuneam...Mexham Liftenburg von der von... un celebru savant... ...un celebru savant român! Nu! Că a trăit în Austria! Aha! Și pe ăsta ni-l furară străinătatea! Îl furară, că așa a pățit. Ca Lache! N-am auzit...Savant? Nu, dar oricum... celebru. În ce chestie? În nici una. Pur și simplu a ajuns așa, că așa s-a hotărât. Ce? Să fie... Celebru? Oarecum. Că de aia a și fost celebrat. Pe plan
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
deosebesc singurătatea de pustiu și să înțeleg prăpastia care le desparte. Mai devreme, când v-am lăsat să credeți că sânt altul acum, m-am grăbit, poate. Mi se întîmplă uneori să recad în aceeași stare. Când mergi în cerc, pățești totdeauna așa. Nu ajungi decât în tine însuți. Alergi sau dormi, rămâi la fel de aproape sau la fel de departe de țintă. Dar, firește, există cercuri și cercuri. Există cercul fetelor din Grecia care cântau și dansau ținîndu-se de mână. Ele se rupeau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că a fost o prostie ceea ce gândise până atunci; a stat la pândă, a făcut cercetări și s-a convins, da, că fusese o prostie bănuiala lui. Dar el nu vroia: "Nu, în ruptul capului nu vreau. Dacă trebuie să pățesc ceva, cel puțin să știe lumea adevărul". "Dar ce mă interesează pe mine adevărul? țipa ea isterizată de frică. Și ce-i interesează pe copii adevărul? Ascultă, i-a zis într-o zi cu o furie rece, dacă pui în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]