3,706 matches
-
răsucind un fir de păpădie în colțul gurii. Da’ acuma-i degeaba, oamenii s-au obișnuit să le care aici și gunoaiele se adună mai rău ca înainte. A-nnebunit lumea. — Vai, ție, se tângui Isaia, trăgând o dușcă. Neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, fii ai pieirii... Bețivii sunt toți niște labagii, explică, tandru, Marchiza, primind capul călugărului fără schit în poala ei. Îi mângâie pletele soioase și cornul pe care i-l sădiseră profețiile în frunte. Isaia încuviință, copleșit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să le stârnească interesul. Isaia socoti că a sosit clipa lui, trase o dușcă zdravănă, apoi scoase de la brâu catastiful și un pămătuf de busuioc. Îl muie într-un borcan și începu să stropească în jur, boscorodind : — Vai ție, popor păcătos, popor al Sodomei și Gomorei. Ești tot o rană și totul este pustiit, țarinile vi le mănâncă străinii sub ochii voștri ! De veți da bani pentru biserica Domnului, bunătățile pământului veți dobândi ! Magdalena se apropie cu pași nesiguri, scoase un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
descleiat. Dânga-dânga, dânga-dânga. Intră cu vocea pe tobă. Și apoi : Hai, bibilico, șai, bălășico, și la mâncare, și la culcare, și la futare, mucles ! Și, din răsputeri : Când te văd cu fusta beci, aș intra-n caranfabeci... — Tacă-ți fleanca, păcătosule ! tună Isaia. Aicea se cântă Prohodul, nu Bibilica ! Dacă zici oleacă, încercă Faraon, potrivesc cu acordeonu’. Numa’ o strofă să-mi cânți și io viu hacana cu bașii... Nu putem spune ce l-a speriat mai tare, că vorbise mult
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Simeon în Cateheza 22, unde apare sub numele tânărului Gheorghe, povestirea făcându-se la persoana a III-a: Așadar, stând el în picioare într-o zi și spunând mai mult cu mintea decât cu gura: «Dumnezeule, milostivește-mă pe mine păcătosul!» (Luca 18, 13), dintr-o dată o strălucire dumnezeiască l-a încununat de sus și a umplut tot locul. Iar atunci când s-a petrecut aceasta, tânărul nu mai ș t ia și a uitat dacă era în casă sau sub un
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
un escroc, mama lui!" Prințesa însăși era tot așa de slobodă la gură, și pe un funcționar superior, pe care îl ajutase în carieră și care acum se codea să-i facă un serviciu, îl înjură în plin minister, zicîndu-i: "Păcătosule! Propre à rien!1... Tu-ți paștele mă-ti!" Prințesa juca teatru, dozând savant franțuzeasca cu ocara excesivă, spre a da dovadă că are simțire "rumînească" și profitând de bătrâneță și de ținuta ei autoritară. Vulgaritatea ei era făcută, un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu poate găsi altă dezlegare”<footnote Arhim. Scriban, op. cit., p. 731. footnote>. De vreme ce toți oamenii sunt chemați la Hristos, și la mântuirea adusă de El, ar fi un nonsens să admitem la Botez - adică la încorporarea în Hristos - pe cei păcătoși care au credință și să-i îndepărtăm pe cei mai puțin păcătoși, pe prunci, „care din pricina vârstei lor fragede nu sunt capabili nici de credință și nici de necredință. Pruncii ar putea fi excluși de la Botez într-un singur caz
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
De vreme ce toți oamenii sunt chemați la Hristos, și la mântuirea adusă de El, ar fi un nonsens să admitem la Botez - adică la încorporarea în Hristos - pe cei păcătoși care au credință și să-i îndepărtăm pe cei mai puțin păcătoși, pe prunci, „care din pricina vârstei lor fragede nu sunt capabili nici de credință și nici de necredință. Pruncii ar putea fi excluși de la Botez într-un singur caz: când ei n-ar fi păcătoși, căci atunci Botezul n-ar avea
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
nici de credință și nici de necredință. Pruncii ar putea fi excluși de la Botez într-un singur caz: când ei n-ar fi păcătoși, căci atunci Botezul n-ar avea ce să spele, nefiind întinare. Dar pruncii sunt și ei păcătoși, prin naștere, prin descedența lor genealogică - și analogică - din Adam. Sunt păcătoși fără voia și fără vina lor. Iar dacă descendența din Adam le-a încărcat pe suflet o asemenea povară, de ce n-ar putea Hristos să-i ușureze de
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Pr. Prof. Grigore T. Marcu, op. cit., p. 185-186. footnote>”. Aici merită evidențiat și faptul că Botezul se administrează fără considerare la vrednicia persoanelor. O astfel de vrednicie nici nu există la cel ce se botează, omul prezentându-se la botez păcătos. Înainte de botez „el nu poate face nimic pentru ameliorarea condiției sale religios-morale. Dacă ar putea, atunci Botezul n-ar mai fi necesar și, deci, inutilă ar fi și moartea și învierea Domnului. Botezul tocmai acest rost îl are: de a
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
de a temelui ameliorarea conduitei sale etice. Și Dumnezeu este Cel ce întemeiază acest început de viață nouă care-i în întregime darul Lui”<footnote Ibidem, p. 184. footnote>. Deci, la Botez, Dumnezeu îl primește pe om așa cum e, adică păcătos, și îl spală de orice întinare. Textul din I Cor. 6, 10-11 sprijină și dă tărie acestei precizări: „Nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu. Și așa erați unii dintre voi
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
unirea cu El prin Botez. Este binecunoscută și declarația fundamentală a lui Martin Luther<footnote Se știe că majoritatea protestanților au administrat Botezul și pruncilor. footnote> privind botezul nou născutului, în expunerea textului de la Matei 8, 1-13. Pornind de la rațiunea păcătosului care „oferă cea mai mare rezistență în fața credinței și cuvântului lui Dumnezeu”, Luther spune celor care ar transforma raționalitatea adultului într-o premisă necesară a credinței baptismale: „Spune-mi, de ce botezi un om când acesta recurge la rațiune? Tu răspunzi
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
ghivecele cu flori, tu, rahat scârbos de porc ce ești. Florile mele trebuie iarăși să sufere din cauza urinei tale nepământești. (Se întinde spre bufet după o vergea cu care îi arde câteva lui Herrmann, peste spinare) Na și na... tu, păcătos fără de Dumnezeu... (Istovită) Nici măcar florile vieții mele cumpătate nu le cruți!... HERRMANN (Țipă excitat): Florile tale trebuie să moară! Florile tale stau la fereastră și privesc întrega lume. Florile tale mă țin departe de tot și îmi vâră în capul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de toți oamenii care mai există... și el va fi un preacurat muritor între toți oamenii morți... Dar moartea nu a venit, numai mama lui Herrmann. Și mama a zis numai că micul Herrmann trebuie să-și țină gura cea păcătoasă, pentru că unchiul-tutore este un om drept și pentru că el este unchiul-tutore. Și atunci a spus Herrmann că nu mai vrea să se cheme Herrmann, pentru că, atunci când numele ar dispărea, poate că și moartea s-ar strecura mai ușor în trup
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
atunci... (face din nou gestul copulării) COMPOZITORUL: Chiar înainte de a fi numit cumva, totul dispare, tot ceea ce am făcut vreodată. PIANISTA: Ca și cum totul nu ar fi existat niciodată. Orientarea rebutată mișună încă prin cine știe ce neînsemnată direcție a cerului... înaintea întâmplării păcătoase. MECENA (încântat spre pianistă): Ce minunată trebuie să fii, pentru că ai fost atât de minunat ordonată... (ea îi scoate limba) O victorie mare și îngrozitoare trebuie să fie acasă când te împăroșești. Sub păroșenia ta cu siguranță că cineva ar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și-a lăsat pe limbă o frumoasă vatră natală. Când cineva e vinovat, atunci sună în el toate clopotele cele mari, pentru că aerul cel bun din corp este în sfârșit sigilat cu oxigen eliberat. Și atunci când vinovăția cea lunecoasă, carnea păcătoasă a lui Mariedl o îngroapă în sfârșit sub ea, atunci Mariedl vede în sfârșit o dată în viață pe un om înalt cu frumusețea pierdută care este opusul lui Mariedl care își freacă căpățâna lui nesfârșit de mare pe craniul pipernicit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Ca... Ca o putoare înfulecată... D-voastră... D-voastră mâncați vina ca pe Mielul de Paști tras în frigare. Memento mori... Și mea culpa, dar cinstit... Și în mod răspicat vă rog. Aveți habar cum trebuie să arate un om păcătos, mort atunci când zace la pământ? se întinde pe podea. Cam așa. TATĂL LUI MARIEDL: Aici nu există pământ pe podea. Mariedl a noastră a curățat temeinic peste tot. Nu a mai rămas nici un fir de praf ca să-l găsiți d-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ce permitea avortul la cerere în România: Fiecare dintre noi suntem fii de muncitori sau țărani, de oameni săraci și știm cum am crescut. Nu știu de ce alergăm în altă parte să căutăm experiență. Trebuie să terminăm odată cu decretul acesta păcătos, care nu face decât să încurajeze libertinajul, iar familia să fie familie 2. Aceeași opinie o exprimă și Virgil Trofin, în aceeași ședință din 2 august 1966: „Problemele de familie să fie privite așa cum trebuie”. Acest imprecis „așa cum trebuie” este
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face pe bărbat să creadă că a ajuns în Purgatoriu, unde își ispășește păcatul geloziei. Colectivitatea avidă de senzațional urzește povești pe seama celui înviat din morții - soțul păcătos (care de fapt fusese închis în temnița mânăstirii) și pe seama starețului care săvârșise minunea. Ignoranță, infantilism, de unde vine și puterea de manipulare pe care o pot exercita cei vicleni. Masca este mereu înșelătoare, iar aparențele duc de fiecare dată în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
înnobila, devine un ideal pe care aceste personaje feminine nu încetează nicicând să îl găsească. Eroina povestirii a noua, din cadrul aceleiași zile a Decameronului, se îndrăgostește de prietenul soțului, care orbit de gelozie, o pedepsește pe această „femeie și soață păcătoasă”919 servindu-i la masă inima prietenului trădător. Personajul feminin se salvează din poziția decăzută pe care i-o conferea adulterul prin sacrificiul suprem, acela al jertfirii propriei persoane, sinuciderea dovedindu-i intensitatea și sinceritatea sentimentelor trăite. În alte cazuri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dorințelor celor mai ascunse și mai vinovate. Se pledează mereu pentru înlăturarea inegalităților sociale, o femeie este la fel de vinovată atunci când trădează, indiferent de rangul purtat: „nicio osebire nu-i/ Între o soață din slăvită casă/ Ce e cu trupul însăși păcătoasă,/ și-o fitecine - de se-ntâmplă așa/ Că amândouă calcă-alături -/ Cât cea de neam, adică cea dintâi,/ Se va chema aleasă inimii,/ Iar celeilalte, fără cin și stare,/ Ibovnică îi zic sau țiitoare./ Dar știe orice om cu mintea trează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ce adăpostește icoana „Sfântului Neculai” deasupra ușii de la intrare pe sub care, duminica, trece mulțimea de credincioși care poartă suferințe, necazuri și îndoieli. Oamenii își pun speranța în Maica Domnului, căci Ea este ca o mamă bună pentru fiecare. Oricât de păcătos ai fi și oricât de multe păcate ai purta după tine, Ea, mama Mântuitorului nostru, va fi mereu bună și ascultătoare a rugilor noastre. Dânsa ține în brațe pe bunicul, pe bunica și pe mama, precum și pe toți cei plecați
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
când ne aflăm în biserică și ascultăm Sfânta Liturghie. Când suntem acolo, în fața icoanei, nu trebuie să ne arătăm mândri și nu trebuie să ne temem a iubi. Ea ne iubește cu prisosință. Iubește enorm pe fiecare om, oricât de păcătos ar fi acesta. Ea știe că pentru noi a murit Fiul Ei și ne dorește chiar mai mult bine decât ne dorim noi înșine. Și atunci, cum să n-o cinstim? Sunt lucruri atât de vechi și de sfinte aici
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face pe bărbat să creadă că a ajuns în Purgatoriu, unde își ispășește păcatul geloziei. Colectivitatea avidă de senzațional urzește povești pe seama celui înviat din morții - soțul păcătos (care de fapt fusese închis în temnița mânăstirii) și pe seama starețului care săvârșise minunea. Ignoranță, infantilism, de unde vine și puterea de manipulare pe care o pot exercita cei vicleni. Masca este mereu înșelătoare, iar aparențele duc de fiecare dată în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
înnobila, devine un ideal pe care aceste personaje feminine nu încetează nicicând să îl găsească. Eroina povestirii a noua, din cadrul aceleiași zile a Decameronului, se îndrăgostește de prietenul soțului, care orbit de gelozie, o pedepsește pe această „femeie și soață păcătoasă”919 servindu-i la masă inima prietenului trădător. Personajul feminin se salvează din poziția decăzută pe care i-o conferea adulterul prin sacrificiul suprem, acela al jertfirii propriei persoane, sinuciderea dovedindu-i intensitatea și sinceritatea sentimentelor trăite. În alte cazuri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dorințelor celor mai ascunse și mai vinovate. Se pledează mereu pentru înlăturarea inegalităților sociale, o femeie este la fel de vinovată atunci când trădează, indiferent de rangul purtat: „nicio osebire nu-i/ Între o soață din slăvită casă/ Ce e cu trupul însăși păcătoasă,/ și-o fitecine - de se-ntâmplă așa/ Că amândouă calcă-alături -/ Cât cea de neam, adică cea dintâi,/ Se va chema aleasă inimii,/ Iar celeilalte, fără cin și stare,/ Ibovnică îi zic sau țiitoare./ Dar știe orice om cu mintea trează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]