4,121 matches
-
Iudea", i-au răspuns ei, "căci iată ce a fost scris prin proorocul: 6. "Și tu, Betleeme, țara lui Iuda, nu ești nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieși o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel." 7. Atunci, Irod a chemat în ascuns pe magi, și a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua. 8. Apoi i-a trimis la Betleem, și le-a zis: "Duceți-vă de cercetați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Evanghelia Împărăției, și vindecînd orice fel de boală și orice fel de neputință, care era în norod. 36. Cînd a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n-au păstor. 37. Atunci a zis ucenicilor Săi: "Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! 38. Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui." $10 1. Apoi, Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
31. " Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. 32. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre; 33. și va pune oile la dreapta, iar caprele la stînga Lui. 34. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: "Veniți, binecuvîntații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. 35
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu." 30. După ce au cîntat cîntarea, au ieșit în muntele Măslinilor. 31. Atunci Isus le-a zis: În noaptea aceasta, toți veți găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: "Voi bate Păstorul, și oile turmei vor fi risipite." 32. Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea." 33. Petru a luat cuvîntul, și I-a zis: Chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
-ntinsă Și pin ea plutind ca umbre Împărați din răsărit, Umbre regii și tăcute ce-urmau astrul fericit... Străluce pustia albă de a lunei raze ninsă, Iar pe muntele cu dafini, cu dumbrave de măslin Povestind povești bătrâne, au văzut păstorii steaua Cu zâmbirea ei ferice și cu razele de nea Ș-au urmat sfințita-i cale către staulul divin. ............................................................. Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul său, Dară inima-i deșartă mîna-i fină n-o urmează... De
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
blîndul-cuvîntător. Aprigul Ajax Țărînă-i azi și nimic mai mult. Și unde-i Roma, doamnă a lumii-ntregi, Și unde-s astăzi vechii și marii Caesari? Tibrule galbăn Unde e astăzi mărirea ta? Chiar Papii mândri cu trei coroane-n cap, Păstori de nații cu strâmbă cîrjă-n mâni, Pulbere-s astăzi. Pulbere sunt chiar vii fiind. Căci nu sărută regii piciorul lor, Căci nu se-nchină lumea la glas de sfânt. Semnele tainei Mute rămân și îi fac de râs. {EminescuOpIV 372
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
462} Zeea morții, al mormintelor amin - zeea pământurilor și a stelelor stinse, zeea neființei - sau a ființei fără cunoștință. Zeea Viața: Albă și zâmbitoare - zeea stelelor aprinse a pământurilor impopulate - a valurilor proaspete* și repezi - a munților plini de turme, păstori și cântece. Zeea nimic. Zeea pustiurilor fără adânc și fără înnălțime, fără lumină. Când a născut Dumnezeu cântecul vânturilor, gândirea stâncilor, ca omul ce va privi la ele din ele să formeze ideile sufletului său. - Copilul idee care a sorbit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
invers. Feriți-vă de privirile copiilor! De acolo nu se mai poate șterge nimic. Ca orice părinte, morala mai exagerează și ea uneori. Pentru tineret, învățătura capătă din ce în ce mai mult gustul unturii de pește. Oile au foarte mult respect față de bâta păstorului. Înving doar cei care știu să ia din eșec doar virtuțile pedagogice. Școala continuă să secreteze cantități enorme de plictiseală. Nu poți deveni înțelept stocând și rumegând doar gândurile altora. Școala reușește tot mai puțin să-i învețe pe tineri
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Și împăratul i-a zis: "De cîte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decît adevărul în Numele Domnului?" 16. Mica a răspuns: "Văd tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n-au păstor; și Domnul a zis: "Oamenii aceștia n-au stăpîn, fiecare să se întoarcă în pace acasă!" 17. Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Nu ți-am spus eu? El nu-mi proorocește nimic bun, nu-mi proorocește decît rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
nelimitat între om și natură. În fine, negarea interesului individual, adică generalizarea și egalitatea lui, aduce cu sine negarea intereselor naționale, desființarea statelor, unirea omenirei în cele mai mari părți constitutive posibile. Idealele rămân a fi: o turmă ș-un păstor și egalitate economică. Cum am văzut, ideile comunistice nu sunt dependente de voința oamenilor. Ele sunt rezultatul a unei prea mari înmulțiri a populației și a coliziunii acesteia cu trebuința mijloacelor de esistență. E însă ultima consecință a cugetării umanitare
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
astupaseră Filistenii, după moartea lui Avraam; și le-a pus iarăși aceleași nume, pe care le pusese tatăl său. 19. Robii lui Isaac au mai săpat în vale, și au dat acolo peste o fîntînă cu apă de izvor. 20. Păstorii din Gherar s-au certat însă cu păstorii lui Isaac, zicînd: "Apa este a noastră." Și a pus fîntînii numele Eșcol, pentru că se certaseră cu el. 21. Apoi au săpat o altă fîntînă, pentru care iar au făcut gîlceavă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
a pus iarăși aceleași nume, pe care le pusese tatăl său. 19. Robii lui Isaac au mai săpat în vale, și au dat acolo peste o fîntînă cu apă de izvor. 20. Păstorii din Gherar s-au certat însă cu păstorii lui Isaac, zicînd: "Apa este a noastră." Și a pus fîntînii numele Eșcol, pentru că se certaseră cu el. 21. Apoi au săpat o altă fîntînă, pentru care iar au făcut gîlceavă, de aceea a numit-o Sitna. 22. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fîntînii era mare. 3. Toate turmele se strîngeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fîntînii, adăpau turmele, și apoi puneau piatra iarăși la loc pe gura fîntînii. 4. Iacov a zis păstorilor: "Fraților, de unde sunteți?" "Din Haran", au răspuns ei. 5. El le-a zis: "Cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor?" "Îl cunoaștem", i-au răspuns ei. 6. El le-a zis: "Este sănătos?" "Sănătos", au răspuns ei. Și tocmai atunci venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
chema Faraon și vă va întreba: "Cu ce vă îndeletniciți?" 34. voi să răspundeți: "Robii tăi au crescut vite, din tinerețea noastră pînă acum, atît noi cît și părinții noștri." În felul acesta, veți locui în ținutul Gosen, căci toți păstorii sunt o urîciune pentru Egipteni." $47 1. Iosif s-a dus să înștiințeze pe Faraon, și i-a spus: "Frații mei și tatăl meu au sosit din țara Canaan cu oile și boii, și cu tot avutul lor și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
înalță deasupra zidului. 23. Arcașii l-au ațîțat, au aruncat săgeți și l-au urmărit cu ura lor. 24. Dar arcul lui a rămas tare, și mîinile lui au fost întărite de mîinile puternicului lui Iacov: și a ajuns astfel păstorul, stînca lui Israel. 25. Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta; aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvînta cu binecuvîntările cerurilor de sus, cu binecuvîntările apelor de jos, cu binecuvîntările țîțelor și ale pîntecelui mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
extreme. Dimpotrivă, e vorba 309 de faimoasa "aurea mediocritas" a antichității, de cultivarea grădinii proprii, de tihna și pacea unei vieți înțelepte, potrivite omului, lipsite de zbucium și de excese. în acest sens filozofii invidiau viața simplă și mulțumită a păstorilor, împlinirea celor ce n-au ambiții mari, ci se mulțumesc cu ceea ce le aduce clipa. Dacă fericirea orgasmi-că despre care am vorbit la-nceput ar putea fi numită transcendentă, avem în schimb de-a face aici cu o fericire terestră
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cei doi drumeți. N-ar fi băut-o, dar trebuia s-o bea. Hrana le făcea scârbă. Mâncau curmale, care erau totdeauna așa de gustoase, iar acum li se păreau fără gust. Iahuben știa din auzite că unele neamuri de păstori străbat întruna deșertul. Unde se opresc, de unde iau umbră și apă? În drumul atât de lung, ei doi nu întîlniseră nici un om. Când arșița nu se mai putu îndura, își desfăcură cortul și se culcară la adăpostul lui. Ațipeau și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iahuben nu se îndoia că oameni sunt în ținuturile prin care se duceau ei doi spre răsărit. I-o spusese și Auta. Drumul lor cotea uneori, dar soldatul învățase să se ia și el după anumite stele, îndeosebi după Steaua Păstorului, și nu scăpa din vedere că se îndreaptă mereu numai spre răsărit, așa cum poruncise Puarem. Deci nu s-au rătăcit. Atunci unde erau oazele cu oameni negri? într-o dimineață, mergând ca de obicei prin nisipuri, Iahuben putu zări nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
asta stăm. De aici încolo nu mai mergem singuri: așteptăm armata. Iahuben îl privi aproape uimit. Atunci sclavul adăugă: - Tefnaht n-a vrut să ia robi din neamurile care-și schimbă locul. Atlantida vrea robi mai îndemînatici la muncă decât păstorii. Aproape de munții pe care i-ai văzut sunt și niște oaze cu oameni tocmai pe gustul Atlantidei. Am bănuit că ți s-a părut ciudat de ce nu ne întîlnim cu alte neamuri. Iată de ce: mi-a poruncit Puarem să le
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și niște oaze cu oameni tocmai pe gustul Atlantidei. Am bănuit că ți s-a părut ciudat de ce nu ne întîlnim cu alte neamuri. Iată de ce: mi-a poruncit Puarem să le ocolesc. - Și dacă ne întîlneam cu neamurile de păstori, ce se întîmpla? - Nu știu, răspunse Auta. Știu numai că aceste neamuri nu sunt blajine ca păstorii voștri atlanți. Și deșertul, este al lor. Se așezară să mănânce. Somn nu le era. Auta însă nu se atinse de mâncare. Arăta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de ce nu ne întîlnim cu alte neamuri. Iată de ce: mi-a poruncit Puarem să le ocolesc. - Și dacă ne întîlneam cu neamurile de păstori, ce se întîmpla? - Nu știu, răspunse Auta. Știu numai că aceste neamuri nu sunt blajine ca păstorii voștri atlanți. Și deșertul, este al lor. Se așezară să mănânce. Somn nu le era. Auta însă nu se atinse de mâncare. Arăta îngrijorat. Fața lui părea mai aspră. În ochi se zăreau totuși două luminițe triste. Lui Iahuben începu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tăi, se fac case din stânci și sunt înalte cât munții. Stăpânii tăi sunt oameni roșii; de ce nu și-ar face și ei case din stînci! - Tu ai înțeles mai bine, zise Auta. Acolo oamenii nu stau în colibe. Numai păstorii. Oamenii de seamă stau în case mari de piatră. Și iată ce vreau să vă destăinuiesc numai vouă. Stăpânii cred că voi veți deprinde repede meșteșugul clădirii caselor de care au ei nevoie... - Și ce vrei de la noi, ce urmărești
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
malul râului. Vremea era plăcută. Anotimpul ahet era pe sfârșite și se apropia anotimpul pert. Apele lui Hapi se retrăgeau între maluri. Țăranii și robii se grăbeau acum să are și să semene ogoarele umede și negre, și după ei păstorii mânau peste semănături turmele de oi, ca să intre sămânța în pământ, să n-o spulbere vântul și să n-o usuce soarele. Auta și Iahuben se uitau la această priveliște în necontenită mișcare și ascultau cântecele de laudă alcătuite de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tufărișurile de laur. Acum muntele era îmbrăcat în pajiști verzi pline de mii de pete albe: oile. În lătrat de câini ciobănești se lăsa amurgul și le dădea de știre asupra locului de popas. Se opriră la un sălaș de păstori. Soldatul mâncă senin, neprivind nicăieri, negîndindu-se la nimic. Încă mestecând, se duse sub acoperământul de bârne și învelindu-se cu o manta ciobănească adormi într-o clipă. Păstorii aveau încă multe griji înainte de somn. Auta privi un timp laptele gălbui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de știre asupra locului de popas. Se opriră la un sălaș de păstori. Soldatul mâncă senin, neprivind nicăieri, negîndindu-se la nimic. Încă mestecând, se duse sub acoperământul de bârne și învelindu-se cu o manta ciobănească adormi într-o clipă. Păstorii aveau încă multe griji înainte de somn. Auta privi un timp laptele gălbui care se aduna în șiștarele de pământ ars, apoi ochii lui rătăciră pe cer. Somnul i-l alunga nerăbdarea de a ajunge mai repede pe creasta muntelui, în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]