KorAP: Find »[drukola/base=palid & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...261 >

6,523 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

cu dungi subțiri, albe. În plus, abordam o cravată lată, argintie, legată cu un sănătos nod Windsor. Eram în West Village, acolo unde străzile au nume. Bank Street arăta ca o bucățică din sentimentala Londră, cu grilaje negre și flori palide, îmbrățișând sfioasa gresie, chiar și boarea șoptită a ramurii și frunzei. În timp ce mergeam, am avut ocazia să văd un puști de culoare foarte elastic, cam de vârsta lui Felix sau poate ceva mai mare, alături de drăguța lui prietenă. Se întinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ESP Reader and Adviser, Mike's Bike, World și, de asemenea, LIQ, BEE și B.A. Tăieturile prinse pe grilajele trotuarelor vor să semene cu niște tălpi uriașe? Tineri care joacă șah pe capotele mașinilor parcate. Un tatuaj. Un tatuaj palid pe un braț palid. Tineri și bătrâni, sănătoși și bolnavi se amestecă unii cu alții ca niște adevărate miracole americane, cu bani și fără bani, frumoși și diformi, minuni de foc și gheață ale Manhattan-ului. Unii din ei sunt într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Mike's Bike, World și, de asemenea, LIQ, BEE și B.A. Tăieturile prinse pe grilajele trotuarelor vor să semene cu niște tălpi uriașe? Tineri care joacă șah pe capotele mașinilor parcate. Un tatuaj. Un tatuaj palid pe un braț palid. Tineri și bătrâni, sănătoși și bolnavi se amestecă unii cu alții ca niște adevărate miracole americane, cu bani și fără bani, frumoși și diformi, minuni de foc și gheață ale Manhattan-ului. Unii din ei sunt într-un grad avansat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
trecere cu pereți cenușii, prin ale căror ferestre strălucitoarele întinderi ale East River-ului își trimiteau toate razele. Am văzut o masă de biliard, trei piese de mobilier învelite cu polietilen, diverse podoabe cu caracter religios și zorzoane cu licărirea lor palidă, deosebiți Exact licărul de care nu aveam nevoie. Am intrat într-o sufragerie la fel de întunecată ca o sală de cinema, cu o siluetă strălucitoare ce ședea în capul mesei lungi. Doamna Davis trecu iar în lumină. Era ora cinci. — Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
pentru cocteiluri, cu o față de masă din plastic înflorată, trei scaune înalte și un șir de sifoane și shakere care aminteau de conturul Manhattan-ului. Vron stătea pe o sofa de catifea albă, de mare efect Era b brunetă cu tenul palid, de vârsta mea, cu un corp plăcut. O mai văzusem pe undeva. Încântat de cunoștință, am spus eu. Am auzit atâtea despre dumneata, John, a spus Vron. — Vron e azi o fată cât se poate de fericită, spuse tatăl meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
vrei să afli motivația. Dorești motivația. Okay. Poftim. Servește și câteva motivații. După ce a urmat cel mai lung discurs pe care mi l-a ținut până atunci. Mi-a spus: — Îți mai amintești, în Trenton, școala de pe Budd Street, băiețelul palid cu ochelari din curte? L-ai făcut să plângă. Eu eram. decembrie trecut, mașina închiriată pe care o conduceai, când ai trecut pe stop în Coldwater Canyon? Ai lovit un taxi, dar nu ai oprit. În taxi era un pasager

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
de la orele mici de tot. Nu... Nu-mi aduc aminte de băiețelul cu ochelari care plângea în curtea școlii - dar nu încape îndoială că erau vreo doi sau trei, și eu eram un copil rău. Întotdeauna dai peste băieții ăștia palizi... E adevărat că în decembrie trecut eram în L.A. și am închiriat o mașină. Totul s-a transformat într-o cursă cu accidente evitate în ultima clipă, derapări, opriri forțate, porniri forțate. Întotdeauna accidentele sunt evitate în ultima clipă... Făcusem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
înalt în timp ce a plătit taxiul și și-a închis haina cu o mișcare a capului. M-am vârât iar în coada la care stăteam și am surâs secretelor mele. Mă mai urmărește încă figura Martinei? Da, e aici, dar mai palidă acum... Acum Selina îmi aduce cafeaua, tăcută, ca o infirmieră, punând cafetiera pe măsuța de lângă pat, dar suficient de departe de mine. * — Alo? am spus eu. Aveam impresia că legătura telefonică e proastă. Dar probabil că de vină era capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
cuvintele lui Martin săltându-l în picioare și vârându-i un cap între ochi. Dar cine știe din ce motiv obscur (și cred că până la urmă e ceva legat de numele lui, care seamănă așa de mult cu cel al palidei mele protectoare) am o grijă de-a dreptul stranie față de micul Martin și, într-un fel, mi-ar displăcea teribil să-l fac să sufere sau să-l văd că a pățit ceva. Dar la un alt nivel, în noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
mă aplec să-mi ostoiesc gura arsă și îndurerată. Văd pe fereastră o familie de zdrențăroși sau un grup strâns în jurul unui luminator galben. Unul din ei face un semn cu mâna sau din cap. Îi răspund ridicând o mână palidă. Ard lumânări în noaptea plină de fum și vorbesc în vreme ce țigările li se mișcă în gură. În spate, mult mai sus, o femeie voinică doarme întinsă pe suprafața plană sub o foaie de nailon împăturită. Seamănă cu un raportor. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
banii așa cum un câine zgâlțâie un șobolan. Grrrr! „Ce-ar fi dacă i-ai spune Martinei?“ m-a întrebat Selina. „Te place, mi-a spus mie Ossie. Ce mai face ființa aia. Ah, scumpă ființă! Bună, iubita. Obrazul îi este palid, îngrijorat, încordat. Acum merg mai mult pe jos. Eu... Dimineața asta am văzut în strălucirea soarelui un băiețel palid, de trei sau patru ani, sau de câți ani pot fi copiii din ziua de azi, plimbat de tatăl său într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Selina. „Te place, mi-a spus mie Ossie. Ce mai face ființa aia. Ah, scumpă ființă! Bună, iubita. Obrazul îi este palid, îngrijorat, încordat. Acum merg mai mult pe jos. Eu... Dimineața asta am văzut în strălucirea soarelui un băiețel palid, de trei sau patru ani, sau de câți ani pot fi copiii din ziua de azi, plimbat de tatăl său într-un cărucior descoperit. Băiețelul purta ochelari cu lentile groase și ramă neagră și groasă. Ochelarii erau ieftini, așa cum era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ziua de azi, plimbat de tatăl său într-un cărucior descoperit. Băiețelul purta ochelari cu lentile groase și ramă neagră și groasă. Ochelarii erau ieftini, așa cum era și căruciorul. Brațele slabe ale ochelarilor făceau ca aceștia să alunece de pe urechile palide ale copilului care bâjbâia după ei, după care își ridica privirile, cerând ajutorul tatălui, un bărbat de vreo treizeci de ani, slăbănog, cu păr lung și rar, cu tricou și pantaloni uzați. Pe fața copilului își pusese amprenta o suferință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
vezi la anemici, la subdezvoltați, la miopi: își arăta dinții de lapte, expresia pierdută, răbdătoare, întipărită pe chipul lui compunându-se în cea mai potrivită rugăminte. Tatăl a făcut grăbit corecțiile necesare - nu fără blândețe, nu, în nici un caz. Mâna palidă a copilului era ridicată și, cu vârful degetelor, părea să domolească mâna mai oacheșă, mai ocupată... M-au întristat ochii aceia atât de prematur îmbătrâniți, legați de obiectul pal și supus. * — Tu ai plâns, am spus. — Ei, puțin. Mai deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
nebunia turbată a miezului verii din Manhattan, în coloanele care se clatină de-a lungul străzilor, femeile își unduiesc superba feminitate a ființei lor, acest sân extra și această pulpă extra și emanațiile, dulci transparențe, amețitoare zațuri. Bărbații se târăsc palizi prin arșiță. Până și Fielding își trădează iritarea. „R o cățea, spune el. Slick, n-avem cum să i ne opunem. Așa că mai bine intrăm și noi în horă.“ Tot propune chefuri orgioase, un tur pe la bordelele de lux, femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889

triste se aprind Spre abator vin lupii licărind. - Iubito, sunt eu la ușa înghețată... În grădină Scârțâie toamna din crengi ostenite Pe garduri bătrâne, pe streșini de lemn, Și frunzele cad ca un sinistru semn În liniștea grădinii adormite. O palidă fată cu gesturi grăbite Așteaptă pe noul amor... Pe când, discordant și în fiorător, Scârțâie toamna din crengi ostenite. Spre toamnă Pe drumuri delirând, Pe vreme de toamnă Mă urmărește-un gând Ce mă îndeamnă: - Dispari mai curînd! În casa iubitei

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
un etaj, Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj - Stropii sar, Ninge zoios, La un geam, într-un pahar, O roză galbenă se uită-n jos. Plumb de toamnă De-acum, tușind, a și murit o fată, Un palid visător s-a împușcat; E toamnă și de-acuma s-a-nnoptat... - Tu ce mai faci, iubita mea uitată? Într-o grădină publică, tăcută, Pe un nebun l-am auzit răcnind. Iar frunzele cu droaia se desprind; E vânt și-orice speranță

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
Amorul, hidos ca un satir, Copil degenerat- Învinețit, transfigurat, Ieri a murit în delir. Aci, prozaici pământeni, Pe drumuri a murit, De zurnetul de bani înăbușit, În lumea asta cu dugheni. * Crize Tristă, după un copac, pe câmp Sta luna palidă, pustie- De vânt se clatină copacul- Și simt fiori de nebunie. O umbră mormăind pășește... E om... atât, și e destul; Și-acum ne-om gâtui tovarăși: El- om flămând, eu- om sătul. Dar vezi... m-a ocolit acuma... El

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
fiori de nebunie. O umbră mormăind pășește... E om... atât, și e destul; Și-acum ne-om gâtui tovarăși: El- om flămând, eu- om sătul. Dar vezi... m-a ocolit acuma... El s-a temut, mai mult,- săracul... Pe luna palidă, pustie, De vânt se clatină copacul... * Proză Plouă... Pe-un târg mizerabil De glod și coceni Pe-un târg jidovit Și plini de dugheni -Și-aici stă iubita... Și ulița-i plină De fân și coceni Și trec cotiugare Cu saci

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
de flaut, Cu ton de violină... Și-acorduri de clavire Pierdute, în surdină; Și-n tot e-un marș funebru Prin noapte, ce suspină... Nervi de primăvară Melancolia m-a prins pe stradă, Sunt amețit, Oh, primăvara, iar a venit... Palid, și mut... Mii de femei au trecut; Melancolia m-a prins pe stradă. E o vibrare de violete: Trece și Ea; Aș vrea, Dar nu pot s-o salut; Oh, și cum a trecut, Într-o vibrare de violete. Nimicnicia

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
Afară o vreme de plumb Și vântul împrăștie ploaia, Tomnatice frunze prin târg Aleargă, pe drumuri, cu droaia. Un bolnav poet, afectat Așteaptă tușind pe la geamuri - O fată, prin gratii, plângând, Se uită ca luna prin ramuri. Ea plânge... el palid se pierde Prin târgul sălbatec, sever; Și pare tabloul acesta Că-i antic și plin de mister!... Nocturnă Nu e nimnei... plouă... plînge-o cucuvaie Pe-un acoperiș de piatră-n noapte cu ecouri de șivoaie, Vai, e ora de-altădată

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

plină de apa mării care umpluse plămânii lui Vultur-în-Zbor. Dar și el, în timp ce sufla iar viața înapoi în trupul străinului, părea speriat. — Nu, spuse în cele din urmă, impunându-și și lui, și lui Dolores să creadă. Are fața prea palidă. Un fapt remarcabil legat de sosirea lui Vultur-în-Zbor pe insula Calf: locuitorii insulei, care n-ar fi trebuit să fie surprinși de sosirea lui, au considerat-o foarte tulburătoare, ba chiar supărătoare. La rândul său, Vultur-în-Zbor însuși, imediat ce află un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
fi stat în spumă. Elastică, fiindcă picioarele i se afundau în ea. Spumă moale, umedă, roșiatică. Roșu: asta însemna lumină. Dacă exista culoare, exista și lumină, doar că el nu putea să vadă nici o sursă de lumină. Totuși era lumină - palidă, difuză, dar lumină. Renunță să mai caute. Se întoarse și se uită în spatele lui, spre intrare. Nu mai era acolo. Un scurt moment de claustrofobie, apoi liniște, calm, în ciuda vorbei străvechi care-i revenea mereu în minte și care spunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
mod intenționat) pe un ton de dezgust total. — Tot ceea ce este ne-Axona este necurat, a rostit zeul. Necurat. Ai uitat, țânc spurcat și mizerabil ce ești, ce înseamnă această poruncă? Ai venit ca să pângărești acest loc sfânt, piele albă, față palidă, corcitură printre cei puri, trădător al rasei tale? Ai venit ca să săvârșești actul suprem de pângărire? Născut-din-Moarte nu are timp pentru Axona. Nu se poate să fi venit aici ca să i se-nchine. Din moarte te-ai născut și pieirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
mult s-a semețit viermele din tine? Atinsese rădăcinile îndoielii de sine a lui Vultur-în-Zbor. Acesta de-abia mai putea să vorbească. Totuși s-a silit să dea drumul cuvintelor de pe buzele-i uscate. Ele au foșnit slab în lumina palidă. — Dacă o să pot, zise Vultur-în-Zbor. Te voi distruge dacă o să pot. Axona a râs și hohotele ei au răsunat în încăpere. — Te condamni cu propria-ți gură, Născut-din-Moarte! a strigat ea. Și vei muri de propria-ți mână. Când ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]