9,678 matches
-
cum am denumit-o eu în glumă. M-am dat jos din pat, renunțând la somnul planificat și am început să-mi inspectez garderoba. Cu ce să mă îmbrac mai deosebit pentru a-i atrage atenția? Mi-am ales un pantalon alb din in și o cămașă gri din mătase. Cu pantofii era o problemă, nu aveam pantofi albi, însă cei negri împletiți mi s-au părut asortați cu ținuta mea primăvăratică, pentru că voi lua și un sacou de culoare închisă
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
ales cei obișnuiți să frecventeze birturile, se mulțumeau cu interiorul restaurantelor, unde se serveau și băuturi mai ieftine. Stabilind ținuta pe care o voi adopta și având suficient timp până la ora fixată, mi-am călcat cămașa, am refăcut dunga la pantaloni și m-am bărbierit proaspăt, cu toate că nu erau nici douăzeci și patru de ore de când o făcusem ultima oară. Imi priveam fața în oglindă și-mi puneam problema dacă o voi impresiona plăcut pe Miruna, dacă am vreo șansă să o cuceresc
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
etalând frumusețea unor sâni superbi și un chiloțel bleu dantelat. Am ridicat-o în brațe ca pe o frumoasă statuie vie și caldă și am depus-o pe canapeaua de alături, având grijă, pe drum, să scap și eu de pantalonii mei ce deveniseră incomozi... Sărutările și jocul mâinilor pregăteau cele două trupuri pline de pasiune și voluptate. Bărbăția mea bătea la poarta ce se prefigura la încheietura pulpelor sale. Sânii înalți și catifelați, care jucau la fiecare mișcare, cu mugurii
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
îl podidiră iar lacrimile. - Îmi lipsesc o sută treizeci de, de... Începu el să spună printre sughițuri. Khalid lăsă preșul joc, își băgă mâna pe sub tricou, apoi îi șterse fratelui lacrimile și-l puse să-și sufle nasul. Îi scutură pantalonii de praf, iar după aceea îi cuprinse fața între mâinile sale aspre și uscate și privindu-l fix în ochi îi spuse: - Hai, nu mai plânge! Te rog eu nu mai plânge! Mai e și mâine o zi. Iar dacă
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
Așa îmi spune mama suspinând, Când o aud, în orice zi e-afară Mi se înduminică în gând. „Să m-odihnesc, odihna nu mă lasă, De ea nu mai am unde să m-ascund”,- Mănușile, ciorapii mei de lână Și pantalonii găuriți în fund... Vin roiuri amintirile de-acasă, Copil crescut în peticile ei, Nepăsător de lume și de toate Zburdând cu primăvara printre miei. Ce să-i mai dau din viață să-mi cârpească, Așa cum o făcea în alte dăți
POEM CU LUNĂ PLINĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354791_a_356120]
-
aniversarea unei foste colege de liceu. Erau verișoare. Fusese și Bianca invitată. Normal. Colega mea locuia într-un cămin de nefamiliști. Eram mai mulți, în seara aceea. Fete, băieți. Bianca stătea mai retrasă. Modest îmbrăcată, țin foarte bine minte, purta pantalon maron și pulover, crem, cu un decolteu micuț. Deși se simțea că e mai mare decât noi, părea foarte timidă. Nici eu nu eram mai breaz, dar după câteva pahare de vin, m-am dus la colega mea și am
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
avea prosop. Se întoarse și își luă un cearșaf pe care-l folosi, ferindu-se să fie văzut de cineva. Când se întoarse în salon, vecinul de suferință sforăia. Atunci zări, în spatele noptierei acestuia, într-o sacoșă, o pereche de pantaloni și un tricou verde. Îndată îi fulgeră o idee: luă sacoșa și privi atent bolnavul. Nu dădea semne să se trezească. Ieși pe hol. Știa unde este baia. Acolo avea să se schimbe și să abandoneze pijamaua primită la internare
PROMISIUNEA DE JOI (XII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354869_a_356198]
-
ei, însă îi lasă acolo. Aceasta era singura variantă rezonabilă, practică. Nu mai avea răbdare să aștepte și luă o mașină de ocazie spre Baia Mare. Se duse direct la un magazin de unde își cumpără două cămăși și o pereche de pantaloni, pantofi și curea de piele. Se schimbă după un gard, într-un parc. Apoi căută o frizerie unde căpătă o nouă înfățișare. Pentru prima dată, după mult timp, se mândri cu performanțele sale. Simți că-i este foame și își
PROMISIUNEA DE JOI (XIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354881_a_356210]
-
se teamă. Cine știe ce îl aștepta dincolo de acei pereți?! Avea o soție, Ilona, și o fiică de douăzeci și cinci de ani de care îl despărțise nefericitul accident întâmplat cu mulți ani în urmă. Sună. Deschise un bărbat îmbrăcat lejer, în tricou și pantaloni scurți. Fostul pilot se uită mai bine la ușă. Era apartamentul zece și numele lui. - Îl caut pe domnul Mihai Romanescu! zise destul de hotărât. Vocea bărbatului din prag veni parcă din străfundurile întunericului: - Domnul Mihai Romanescu nu mai este printre
PROMISIUNEA DE JOI (XIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354881_a_356210]
-
conflictul de interese dintre bogați și săraci fiindu-i tema predestinată. Industria flamenco obligă în continuu la inovație artistică. Printre montările la scenă mai insolite se numără, de exemplu, un spectacol în care bărbații îmbracă rochiile tipice, în timp ce partenerele poartă pantaloni. Exponentul cel mai renumit al stilului modern rămâne însă dansatorul Joaquín Cortés, cel care a impus prin spectacolele sale Pasión Gitana și Soul, impregnate de rock, gospel, soul și funk un nou stil: Haute Couture, cu dansatori îmbrăcați în costume
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
artei. De a te face să uiți unde te afli. Să te cucerească, așa cum ți se propune și nu cum ai vrea tu să se desfășoare. Scenografia, dobândește și ea, alte dimensiuni și reevaluări. Un Shakespeare jucat numai în jurul unor pantaloni negri care fluturau tot timpul, nu e mai puțin valoros decât cel regizat în stil clasic, cu decoruri și costumație adecvată. Artă se mulează. Se pliază pe suflete. Coborârea actorilor de pe scenă și jocul lor printre spectatori, în sala sau
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355264_a_356593]
-
1900 toamnă, pune o frână în trombă în fața casei. Din să sare o amazoana micuța de statura, îmbrăcată într-un costum ciudat: cască neagră tip SS, ochelari enormi antivânt, geaca neagră de piele cu diferite însemne ciudate cusute pe dansa, pantaloni albaștri și adidași argintii... Parchează magaoaia în fața casei mele, își dă jos cască, ochelarii și... în fața mea apare un chip ciudat... o bătrânica vioaie, cu părul vopsit blond că paiul și cu un centimetru de cărunțeala la rădăcina. Semăna cu
M-A VIZITAT UN ŞARPE DE 20 DE MII DE DOLARI ! de VIOREL NICHOLS în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/355271_a_356600]
-
numai vreo doi-trei au fost așa și pe dincolo ! Istoria nu se poate scrie în felul ăsta, falsificată ! Va s ă zică, ești director general o viață întreagă, și apoi începi să scuipi cînd bate vîntul frunza-n dunga de la pantaloni !!! Divagația asta îmi aparține în totalitate, nu are nici o legătură cu textul analizat, dar nici să patinăm pe urmele unor camelioni în plină prerie a istoriei nu cred că este cazul ! Punct ! Auzi frază plină de taine de nepătruns la
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
fapt, aici erau de toate. Ochii mei se opriseră la porumbeii curățați, tranșați în două și înveliți în folie de plastic. Uitându-te la cum era îmbrăcat vânzătorul, nu ai fi spus că vinde asemenea produse. Haine impecabil de curate. Pantaloni albi, lungi, protejați de un șorț alb până la nivelul genunchilor și un tricou negru puțin peste curea. In picioare, adidași albi cu dungi negre. Surâdea tot timpul, chiar și atunci când mânuia un cântar alimentar balanță, foarte vechi, analizându-i rugina
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
cămașa acestuia cenușie din material poros. Nu ne sucea gâtul, ne ardea douăzeci de electrozi la palmă, încât aproape că am fi preferat să-și țină promisiunea. N-am fost să mă bat cu barabării! Uite cum arăți! Arătam jalnic. Pantalonii, plini de praf, mi se rupseseră în dreptul genunchilor. Pe cămașă îmi apăruseră stropi de sânge, care puteau fi și ai victimei colaterale în conflictul meu cu Vâț. Palmele îmi erau zdrelite, n-ar fi suportat douăzeci de electrozi, cu siguranță
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
Pasul lui gingaș, efeb Dacă alții vin să-ncalce Mănătârca lui de gheb Jinduite câmpuri albe Și trofee mai ales Purtătorii lor de salbe Și accesul la succes Vulpi sau păsări care zboară Piguini și elefanți Dorul de trofeu doboară Pantalonii lui bufanți La ce bun riscul erorii Strecurat prin filiații Când contezi pe seniorii Doamnelor cu multe grații?! Că tot scrie și rescrie: Pac campania, pac jalba Și l-a pus la pălărie Și pe împăratul Galba! Nici ofensa, nici
VÂNĂTOAREA CRITICĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355522_a_356851]
-
s-au ridicat, în tăcere, doar ochii au vorbit. Olga ar fi dorit să fie sărutată și ridicase bărbia spre Emil, dar el, simțind frigul, pe neașteptate, a îmbrăcat grăbit paltonul, întorcându-i spatele pentru a-și ridica și încheia pantalonii și cureaua. Parcă uitase de femeia ce-i oferise trupul său. S-a speriat de țipătul scurt și ascuțit scăpat de ea. Olga se aplecase să-și ridice haina de piele. Privea neîncrezătoare pământul înghețat, dar curat. Din stratul de
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
Și asta se simte la toate nivelurile, începând de la felul în care se îmbracă, adică foarte comod și practic. Doamne, ce șoc a fost să văd oameni desculți pe stradă! Sau cu șlapii lor tradiționali („jandals”), un tricou și niște pantaloni scurți și hai să mergem în oras! Un alt fel în care se vede acest lucru e lipsa de birocrație și, aici, le dau dreptate: ce sens are să-ți pierzi vremea cu formulare și bătut la uși cu plocoane? Când
AM INVATAT DE LA NOUZEELANDEZI VALOAREA RELATIILOR UMANE BAZATE PE INCREDERE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356780_a_358109]
-
sinceră, nu mai știu la ce ma gandeam atunci. Cred că mergeam în gol. Simțeam că îmi e frig și că mă înțeapă bluză de sub haină. Îmi venea să mă scarpin, și când o făceam, tricoul îmi ieșea afară din pantaloni. Unde e oare Taiwanul pe harta? Am început să plâng. Și pentru că nu aveam batistă să îmi șterg nasul, îmi tot trăgeam mucii. Așa de des plângeam în ultima vreme, ca pe mine nici nu mă mai emoționa, căci devenise
MĂ AŞTEAPTĂ PORTARUL de MIHAELA FARCA în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356853_a_358182]
-
înfocarea‑i specifică în susținerea propriei ipoteze. Trecuse cu puțin de ora prânzului când a intrat ma-gistra-tul în biroul său. Era odihnit, bine dispus, cu zâmbetul pe buze. Câteva pete proaspete pe lângă cele vechi și burta ce‑i acoperea cureaua pantalonilor, atât cât se vedea prin haina deschisă la nasturi, stăteau drept mărturie că mâncase bine și chiar se lăfăise, neglijent, ca de obicei. - Domnule, nu că mi‑ar trebui neapărat, dar vreau să citesc și eu declarațiile individului, așa, din
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
dar îmi aminteam de sfaturile ei abia după ce terminam primul pachet și, cînd îl desfăceam pe al doilea, mă juram că o să mai fumez doar o țigară și apoi o să mă las. Grigore Țăranu, ras proaspăt și îmbrăcat elegant, cu pantaloni negri, cămașă albă cu mînecile suflecate pe brațele lui puternice și păroase, căra din casă brînză și alune, păhărele de țuică și sticle cu bere, sarmale și salată de varză acră cu piper, iar Lilicuța aducea pîine și salam în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
Venise în grabă, răzbind cu greutate în traficul intens al capitalei. Deși în acest sfârșit de august nu erau temperaturi înalte, cămașa i se lipise de piele și pe ceafă se prelingeau în voie picături de sudoare până sub betelia pantalonilor. Curtea de pe Candiano Popescu i s-a părut neîncăpătoare pentru atâția oameni care se mișcau în grabă, în timp ce alții păreau a fi toropiți de o așteptare lungă, nejustificată... A intrat aparent degajat, după ce a reușit să arboreze zâmbetul "de lucru
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
ațintiți pe tavan, înfășurat într-un prosop mare și moale de baie Nu a avut parte de prea multă odihnă. Sunetul soneriei i-a risipit noianul de gânduri asupra cărora medita atent. A aruncat neglijent prosopul, a îmbrăcat la repezeală pantalonii scurți și un halat ușor de vară înainte de a deschide ușa... După mai bine de o săptămână de la ultima lor întâlnire, Gabi se înființa la ușa Ancăi. Mare surpriză pentru ea să-l vadă pe Fănel în cadrul ușii și nu
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
pe puturosu’ și nerușinatu’ familiei. Vezi că poate iei și tu o porție imediat! a întrerupt‑o Vasile, mânios și nemulțumit, privind‑o crunt. Apoi s‑a întors către Gavrilă, sub privirile celorlalți, uimiți și temători, scoțându‑și cureaua. Jos pantalonii, fiule! Zece curele vei încasa de data asta și la fiecare vorbă scoasă, alta vine cu iuțeală, mai rea ca ălelalte. Ca să‑ți aduci tu aminte, fiule, că trebuie să și înveți. Ca să știi că trebuie să fii și cuminte
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
multă milă, mușcându‑și buzele. Cunoștea usturimea ace-lor lovituri de curea pe fundul gol. - Asta e! Ți‑au ajuns, fiule? Pui mâna pe carte așa cum trebuie de aici încolo? - Da tată, săru’ mâna, a răspuns Gavrilă printre sughițuri, ridicându‑și pantalonii în timp ce urmărea chiorâș legănatul lent, dar amenințător, al curelei de piele. - Mai chiulești de la școală de azi încolo? Te cu-min-țești, băiatu’tatii? - Nu mai fac prostii, tată... Nu mai chiulesc... - Fratele tău le‑a încasat pentru prostii mai mici, băiatule
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]