8,430 matches
-
-ne, rămâne doar pentru urechile de față. Oricum, în circumstanțe obișnuite, cine ne-ar acorda nouă, ăstora, tâmpiților, vreun strop de credit! Răspunde, însă, tot Bursucul: Arbore, sephiroți, sephire, emanații, extensii, cunoscut, necunoscut, acestea sunt alte cuvinte, alte denominații, alte paradigme. Alte modele semantice schimbătoare. Perifrastice. Altă disecție de aer. Alte fluxuri vocale. Alt discurs. Altă retorică. Universalia sunt realia, universalia non sunt nomina! Restul consistă în sforțări și în eforturi umane primitive, asimptotice, deci, incomplete, searbede, rudimentare, de a descrie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lor o slăbiciune de care vor să se elibereze și devin „castratoare” : îți arăt și eu ce pot ! în aceste condiții, cred că vechea vorbă din popor ar trebui răsturnată și ea : numai tată să nu fii !... Rostul casei și paradigma feminină a umanului Totdeauna m-a fascinat înfățișarea caselor. Înțelegător pînă la fanatism cu țăranii mei și casele lor făloase, desconsideram însă cu egală măsură toate aceste vile și pălățele, gated communities și alte cartiere rezidențiale care se întind pretutindeni
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sale viziuni despre homo homini lupus din care s-a inspirat în mare măsură și hegemonia viziunii economiste actuale. Reluată și reinstru mentată de Axel Honeth, revăzută de Paul Ricœur, această viziune a pătruns recent în științele sociale, alimentînd o paradigmă alternativă. În ultimă instanță, ea nu afirmă nimic altceva decît că ceea ce îl mînă în luptă pe Om, motivația sa elementară, este o nevoie funciară de recunoaștere - afectivă, juridică și/sau socială - din partea Celuilalt. Nimic spectaculos, în aparență. Dar nici
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
alternativă. În ultimă instanță, ea nu afirmă nimic altceva decît că ceea ce îl mînă în luptă pe Om, motivația sa elementară, este o nevoie funciară de recunoaștere - afectivă, juridică și/sau socială - din partea Celuilalt. Nimic spectaculos, în aparență. Dar nici paradigma dominantă, care a intrat în viața noastră cotidiană fără să știm, nu afirmă decît ceva la fel de „simplu” : motivația primă a Omului este interesul său egoist, pe care acesta se străduiește permanent să-l gestioneze în mod rațional, maximizîndu-și avantajele. Doar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acestea devin propriu-zis umane doar în registrul dorinței, iar această dorință este în primul rînd dorința de a fi recunoscut, dorința de a fi dorit de către ceilalți subiecți umani doritori” (Alain Caillé). Mai simplu și mai metaforic spus, dacă împărtășim paradigma recunoașterii, nu vom mai aștepta de la oameni să fie niște războinici singuratici și raționali pentru propriul lor interes, ci mai degrabă niște ființe vulnerabile străduindu-se pentru împărtășirea și confirmarea dorințelor lor. Și, în ultimă instanță, am acționa și noi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Nimic extraordinar în toate acestea, puțin prost-gust și atît. Problema mea începe însă din momentul în care acest prost-gust se revendică, pios și cu lacrimi în ochi, din „sfînta și minunata noastră tradiție” și se impune, în scurt timp, ca paradigmă a acesteia. Fenomenul este mult mai răspîndit și i se poate da și un nume : rusticizarea României. Elemente sau aspecte izolate ale vieții rurale românești, supraponderale și rupte din contextul lor firesc, sînt așezate pe altarul, domestic sau public, al
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în mod exemplar) - iar economia va deveni nu doar un domeniu autonom, ci și unul autocratic. Interesul, inițial propriu doar lui homo economicus, devine adevăratul engine of action al tuturor acțiunilor umane, invadează și celelalte științe sociale, se cristalizează în paradigma alegerii raționale și cucerește apoi întreaga societate pe căile combinate ale ideologiei politice a Statului și ale persuasiunilor Pieței. În final, el se instalează în profunzimile naturii umane ca „economie instinctuală”, cum se exprimă Becker în discursul său la primirea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și comun poate avea semnificații individuale diferite ; în fine, că, oricît ar fi el de egoist, interesul nu poate fi realizat decît cu și prin alții, adică în și prin relațiile sociale. Pe această linie s-au dezvoltat și cîteva paradigme alternative consistente, chiar dacă acoperite în bună parte de mainstream-ul economist. Poate cea mai atractivă dintre ele și care ar da substanță pledoariei lui Liviu Voinea este aceea a recunoașterii. Aceasta își are originea în reflecțiile de tinerețe ale lui Hegel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sau Ricœur. În științele sociale, ea este prezentă, în forme și grade diferite, de la Tocqueville la Bourdieu, dar a devenit o preocupare și o abordare de sine stătătoare doar foarte recent. Ce afirmă în mod deosebit această teorie ? Din start, paradigma recunoașterii înlocuiește plasarea acestui engine of action în raționalitatea combinatorie (puțin macho...) a individului, pentru a-l situa în slăbiciunea nevoii definitorii de recunoaștere mutuală a grupurilor de indivizi. Recunoașterea este o luptă, ni se spune, presupune conflict și soluționarea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
modului nostru de a fi, și nu (doar) în capacitatea noastră de a avea. Fără a exclude tendința hobbesiană de homo homini lupus din simplu optimism moral, cum spunea Simmel, și dincolo de orice sentimentalism, pentru a vorbi precum Weber, această paradigmă are în primul rînd marele merit de a reda socialului și subiectivității individuale întreaga lor complexitate, din care nu sînt omise dezinteresul, iubirea, ura sau alte dorințe greu raționalizabile. Din acest punct de vedere, Celălalt este într adevăr infernul, cum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
renunțând la viață, întrucât ar fi o viață imposibilă; creând condițiile unei vieți ideale. Două moduri diferite de a concepe viața ca fiind total acoperită de idee, două moduri de a accede la însăși integralitatea ei. Cazul socratic rămâne ca paradigmă a condiției filosofului în fața puterii, o condiție a căror figuri emblematice nu sunt doar cele indicate. Între opoziția lor, chiar în interiorul aceluiași fundament teoretic, se articulează o vastă fenomenologie. Între cana de cucută dată lui Socrate și guvernul republicii lui
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în imanent, spre tragedia suferințelor umane, transcendența drept astru al sacralității templului iată patru ipostaze ale transcendenței raportate la tensiunile spiritului uman care resimte nu doar nostalgia energiilor transcendente, dar și chemarea ancestrală pe care aceste energii o proiectează spre paradigma ființei omenești. Răspunzând unei astfel de chemări survenite dinspre absolut, omul evocă implorator nu doar transcendența, ci și repoziționarea sa întru transcendență. Acest pas resurecționar este un titanic avânt metafizic în care omul dobândește noblețe atemporală, iar transcendența se relevă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
grabnică a acesteia în plutirea amintirii. La alunecarea în moarte a fiecărui ostenit de ampla poposire în viață, deasupra plângerilor fulgurante același ochi al vigilenței sociale zâmbește necruțător și rece aruncându-și privirea metalică spre oportunitatea viitorului și neglijând melancolia paradigmelor trecute. Către aceste modalități și exigențe, cadre și forme ontice este îndrumată viața secvențială a individualității ce-și consumă existența în efemerul aglomerărilor umane. Fiecare timp al acestei vieți se dorește așezat și circumscris de un mediu corespondent, de un
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Așadar, asistăm la dialectica circulară în care o dimensiune himerică este creată spre a fi apoi uitată și redescoperită ulterior. Cel îndrăgostit se autoiluzionează subminând prezența lui reală în lumea fluctuației cotidiene. Desigur, el nu reușește coborârea propriului fantasm în paradigma terestră a existenței sale, resurecția, metamorfoza ce ar respinge total pragmaticul mundaneității de zi cu zi. În esență, el nu devine eroul neatins de tristețea înfrângerii, personajul ce crede că a mai fost cândva, într-o vârstă a iubirilor absolute
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
bine elaborate de luciditatea artisticului. Exactitatea evidențelor nu absentează chiar și dintr-un astfel de înalt nivel al zidirilor spirituale izvorâte prin furtuna creației care coboară peste sufletul uman. O construcție artistică deține un titlu ca simbol ce evocă esența paradigmei pe care o surprinde întru expunere și se limitează în circumscrierea impusă de exactitatea unor dimensiuni calculabile. Un tablou, spre exemplu, se prezintă sub denumirea oferită de pictorul creator și cu mărimea impusă prin viziunea acestuia. De asemenea, o poezie
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Asemeni iubirii insuflate de tandrețea Erosului și tensiunea creației artistice rămâne neînțeleasă vulgului dinamicii cotidiene care nefiind capabilă să o anihileze încearcă integrarea de suprafață a prezenței sale enigmatice. Asistăm aici la aparența unei investiții ocrotitoare a mundanului social asupra paradigmei artei. În realitate, însă, muzeele, galeriile expozițiilor plastice, sălile pierderii spre absolut indusă de sunetul concertelor, toate aceste temple ale înălțării omului peste sine sunt tolerate de cotidianul social din dorința de a controla orice exces al spiritului avid de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
știe că dacă ar închide porțiile acestor oaze de triumf al strălucirii sufletești, dacă ar prigoni și interzice artistul și admiratorii săi atunci s-ar deschide posibilitatea unei cumulări copleșitoare de vise frânte, de ascendențe și tendințe neîmplinite. Atracția pentru paradigma artei ar crește în intensitate debordant odată cu încercarea de prigonire și deplină estompare a manifestărilor ei. Posibilul final s-ar reduce aici la o implozie a superficialului cotidian pe fondul presiunii excepționale a supraviețuirii și amplificării spiritualului din ființa umană
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce poartă majoritatea existențelor umane. Esența acestor temelii se dovedește a fi efemeritatea dictată de fluxul ireversibil al temporalității. Într-un mod paradoxal, relativitatea se arată drept unica constantă, factorul primar și statornic ce rămâne ca temelie și resort pentru paradigma terestră a existenței umane. Trecerea, tranzitarea dinspre ce a fost spre ce va fi implică înlocuirea vechiului cu o aparent nouă interconexiune de elemente și situații. Dar finalitatea sub spectrul căreia acestea, la rândul lor, dispar indică un destin comun
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Întreaga arie a imanentului se dovedește un gigant conglomerat de iluzii și umbre ce-și mențin conturul preț de o voluptoasă clipă spre a se dilua apoi în obscuritatea indefinibilului. Conștientizarea acestui peisaj metafizic drept o realitate fundamentală ce aparține paradigmei umane nu poate determina decât survenirea, amplificarea și consolidarea stării de pesimism ce inundă spiritul atins de luciditatea mistică. În centrul imaginii descurajante se află drept principal personaj moartea ca finalitate comună a tuturor demersurilor omenești indiferent de pozitivitatea sau
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
instaurarea unei supra-cunoașteri în raport cu relativitatea și limitele cunoștiințelor din imanent. Spre deosebire de planul existenței consumate sub spectrul dominant al corporalității și cel al disoluției temporale, transcendența presupune o constantă raportare la unitatea ce poartă și adună întru sine fragmentațiile diversității. În paradigmele imanentului, dimpotrivă, pluralitatea individualismelor încearcă să-și mențină continuu dinamica multiformă. Din perspectiva acestei descoperiri de început dar relevantă pentru sublimul transcendenței, cel pătruns în vârtejul revelațiilor ultime își deschide sufletul avid de împliniri supreme spre strălucirea spiritualității ce se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
faptul că se conștientizează imposibilitatea așezării efemerității mundane efectiv alături de veșnicia spiritualității finitudinea nerezistând ontologic lângă nelimitat o astfel de hiper-aranjare, de mega-poziționare fiind un compus imposibil, un liant al unei construcții absurde. Așadar, în viziunea deschisă de revelația mistică, paradigma umanității inserată fluxului istoric nu se află alături de absolutul nesfârșit al transcendenței ci este învăluită și scufundată în el. Respingerea simplei alăturări vizează excluderea unei imagini în care infinitul fiind îngrădit, țărmuit de circumscrierea ce încadrează finitul s-ar dovedi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a prezenței plăcerii sau suferinței corporale este însăși existența trupului. Acestei cauze-condiții i se adaugă cauze secundare și factori determinanți. Transcendența oferă, în schimb, extazul infinit al spiritului proiectat spre abisuri nesfârșite. Comparația se rezumă, în esență, la conștientizarea insignifianței paradigmei corporale a existenței umane în raport cu cea eliberată de greutatea metafizică a materiei. Aderarea la imperativele transcendenței, desprinderea chemărilor trupului de cele ale spiritului se dovedește, în acest context, o etapă ce urmează unei aprecieri trans-existențiale corecte. Revelația permite această apreciere
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cea de-a doua este totală stingându-se în propria perfecțiune. De asemenea, în cazul primei opțiuni cel pătruns de revelația transcendentului adoptă exercițiul renunțării la imanent raportându-și ființa numai către absolutul spiritual. În situația celei de-a doua paradigme el își asumă total povara copleșitoare a sacrificiului. De fapt, este vorba despre a opta între oprirea sufletului la o altitudine superioară a evoluției spre transcendent sau a continua ascensiunea depășind acest nivel excepțional către înălțimi inexprimabile. Odată ce a ales
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
al răutății viclene? Întunecarea abisului pe care l-a deschis celuilalt nu îl va răpi într-un mod agonic și neașteptat pentru conștiința sa convertită beznei spirituale? Cum privește ateul ca pribeag în umbra zeului absent experiența răutății focalizate spre paradigma celuilalt? Ce înseamnă pentru el răutatea ca stare ne-omenească? Și cum definește, din perspectiva respingerii transcendenței, ne-omenescul ca realitate și concept? Aflat într-un perimetru ontic diametral opus viziunii atee, misticul privește asumându-și totalitatea existenței dinspre, către
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cosmice. Posibilitatea transcendenței fiind respinsă, ne-omenescul se rezumă la imanentul aferent aventurii terestre a omului. În extensia cosmică, de la deschiderile galactice și până la profunzimile subatomare sunt cuprinse o multitudine de elemente care nu aparțin și nu interrelaționează direct cu paradigma umană. Desigur, aceste elemente sunt componentele unui tot unitar, unei structuri în care se repercutează orice vibrație, se proiectează în restul întregului fiecare modulare a unei părți. În acest sens, omul este integrat și conexat dinamicii universale. Dar o zonă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]