3,306 matches
-
de un anturaj primitiv și conservator” - răspunde VITALIE CIOBANU. Dacă l-ar auzi acum „patrioții” de la Chișinău... VITALIE CIOBANU: La Bordeaux, primar e Alain Juppé, fostul șef de cabinet al lui Jacques Chirac, omul care părăsea prim-planul scenei politice pariziene în urma alegerilor parlamentare anticipate din 1997 - provocate prin decizia neinspirată a președintelui francez -, ale căror rezultate, contrare așteptărilor, au propulsat la guvernare Partidul Socialist condus de Jospin. Am așteptat cu oarecare nerăbdare această întâlnire cu un politician francez în carne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sta aici, conform programului. Nici nu intenționez să fac acest lucru. Dar țin să precizez exact datele problemei și statutul meu mai puțin fast în raport cu cei care cunosc Parisul, au petrecut aici mai mult timp și îmi pot judeca însemnările pariziene cu aere de experți, numai pentru a-și reconfirma, dacă mai era nevoie, superioritatea la acest capitol. „Nu mă veți intimida!” - aș vrea să le spun. Doresc să adaug o mărturie personală, lipsită de pretenții, asupra Parisului, așa cum îl pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
drumului nostru. VITALIE CIOBANU: Ne îmbarcăm în autocar și plecăm să luăm cina în zona Parcului La Villette. Habar nu am unde se află, așa că mă las în seama instinctului meu de explorator (instinct ghidat de mâna nevăzută a gazdelor pariziene). Pe măsură ce lunecăm de-a lungul Senei cu autocarul, descopăr, de fapt recunosc, locurile faimoase ale Parisului, reținute din cărți: L'Ille de la Cité, Notre-Dame de Paris, Luvru, Palais Royal. Traversăm Sena și ajungem în rue d'Opera. Aici, la parterul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vom reveni numaidecât, pentru a le calma. Ne lăsăm în continuare pe seama abilității lui Nicolae Prelipceanu, care ne spune că la Paris găsești mereu prilejuri de exultare personală. A doua zi ne vom descurca și noi destul de bine în metroul parizian, cu puzderia lui de semne distinctive, deși subteranele sunt foarte întortocheate, bunăoară în stația Châtelet, unde se întretaie mai multe linii. Arhitectul care a proiectat metroul parizian nu pare să fi suferit de un spirit excesiv de geometric. Mai degrabă s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
personală. A doua zi ne vom descurca și noi destul de bine în metroul parizian, cu puzderia lui de semne distinctive, deși subteranele sunt foarte întortocheate, bunăoară în stația Châtelet, unde se întretaie mai multe linii. Arhitectul care a proiectat metroul parizian nu pare să fi suferit de un spirit excesiv de geometric. Mai degrabă s-a lăsat locuit de o imaginație învolburată. Coborâm din metrou în stația Anvers, la poalele Bisericii Sacré-Coeur, spre care urcăm cu funicularul. Cartierul Montmartre, e trecut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sună la fel: ritm sacadat, scurt, icnit. După ce ghidul își încheie prezentarea, turiștii japonezi se filmează și se fotografiază, pe rând, lângă statuia frumoasei... VITALIE CIOBANU: Pe rive gauche, asiști la un adevărat spectacol înfățișat de tarabele buchiniștilor - faimosul trib parizian al traficanților de bunuri simbolice, cărora îți este peste putință să nu le faci hatârul dacă treci pe acolo. Au de toate sub umbrarele lor ponosite: gravuri medievale și contemporane, cărți rare, obiecte de artă, curiozități numismatice, cărți poștale, mărci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ioana s-a și îndepărtat și-mi face un semn neglijent cu mâna: „De culoare neagră, că suportă mai bine praful!... Pa-pa, ne mai vedem”. VASILE GÂRNEȚ: Ieșim la suprafață în stația Châtelet, una din cele mai mari ale metroului parizian. Piața Châtelet, Avenue Victoria, Rue de Rivoli - poate cea mai impozantă și arătoasă stradă din câte am reușit să vedem în cele trei zile ale sejurului nostru. Intrăm într-un bar să mâncăm ceva. Un franco-marocan foarte amabil. Îi spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Jung sau Dostoievski, ca ultima mare, importantă „revoluție” și descoperire a orizontului în creația romanului, că eu... omit valul „noului roman” al lui Robbe-Grillet! Iată cum „tinerii noștri” cad, printr-un snobism nu de primă mână, în erorile scenei literare pariziene, dominată de moda aproape tiranică a surrealismului, robbe-grillet-ismului, anecdoticului și naturalismului abia drapat sub valori străvezii, exclusivistă ca orice modă, plătind însă un tribut greu actualității literare pariziene prin fadoare, sterilitate și pierderea din vedere a marilor nume și criterii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cad, printr-un snobism nu de primă mână, în erorile scenei literare pariziene, dominată de moda aproape tiranică a surrealismului, robbe-grillet-ismului, anecdoticului și naturalismului abia drapat sub valori străvezii, exclusivistă ca orice modă, plătind însă un tribut greu actualității literare pariziene prin fadoare, sterilitate și pierderea din vedere a marilor nume și criterii ale artei secolului al XIX-lea!Ă 4 Când i-am cunoscut, erau patru, care se vedeau aproape zilnic, unul dintre grupurile literare tinere ale României de atunci
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de francezi cu o rară fervoare, nu a fost un semn oare al incapacității de „dezlipire” de un sistem ideologic, un refuz al stalinismului, dar rămânând pe aceleași poziții ideatice și dogmatice, deoarece „leninismul nu poate fi învins!”?! Și tinerii parizieni ca și studențimea, intelectualitatea germană sau americană s-au contopit cu idealurile socialiste extreme, „solidaritatea” cu clasa muncitoare a devenit atât de la sine-înțeleasă, atât de „necesară”, încât denominația de „intelectuali”, în mediile elitiste cultural franceze, până azi prinde o conotație
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cretin ce bea vin ieftin și scârțâie la vioară acolo, în mahalaua sa, Arghezi, un cămătar al diatribelor sale, Nichita, un „colaborator” al comuniștilor, al ideilor și artei lor. Ca să încheiem, am să citez o mică anecdotă din viața mea pariziană: prin anii optzeci, aflat la Paris, și în vizită la noi acasă, pe rue de Ponthieu (Champs-Elyséesă, la reproșul pe care i-l făceam, lui și altor critici emigrați, că-și uită vechile entuziasme și valorile, un Nichita, de exemplu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
epitetul de „oportunist”, cum a făcut-o N. Manolescu într-un articol în România literară (articol inclus apoi într-o carte!Ă și la câteva săptămâni după ce același N. Breban se reîntorsese în grabă, în martie ’90, din exilul său parizian, bucuros de a participa la noua libertate socială și culturală a țării sale, părăsindu-și editorii și interesele sale pariziene! Cum nici eu nu cred că „lui Breban” i-ar fi dat prin cap să-l acuze de „oportunism” pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai vorbim de „imagine”! Până azi, emigrația română de la Paris e cunoscută drept un adevărat „cuib de viespi”, drept cea mai dezunită, până la marginile mahalagismului cultural, dintre toate numeroasele emigrații din țările „mici” europene! Iar după anii ’90, aceiași „corifei” parizieni, care judecau meritele și creația după „dosar” în primul rând, preluând, vrând-nevrând, sculele cele mai primitive ale psihologiei politicii extremiste, au vrut să creeze același climat de „departajare” și în România, de astă dată, pe solul fizic și cultural pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lor am avut totdeauna o atitudine amabilă, am frecventat un timp cenaclul dlui Mămăligă ce, sărmanul, deși milionar și adulat în cercul său drept „mare scriitor”, nu a reușit, la rândul său, să publice nici un singur volum la vreo editură pariziană, dar nu ezita la rându-i să „ne dea sfaturi” pe un ton ce nu admitea replică, cu o „severitate ideologică” ce nu era întrecută în țară decât de unii dintre cerberii comunismului. (Un exemplu: la începutul anilor ’80, dl
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
românească... o spun francezii înșiși, uimiți de discordiile din sânul comunității românești și nu vreau, pe această pagină, să-i trivializez atenția și memoria lectorului, înșirând numeroasele dispute și certuri care au coborât, încă o dată spre stupefacția literaților și gazetarilor parizieni!, până la marginile mahalagismului cultural... Da, am luptat și am ieșit, unii dintre noi, răniți și mutilați, vezi ultimii ani de existență și moarte înainte de vreme a multor creatori de prima mână, un Preda, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu, Dimov și atâția
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spre stupefacția „lor”, atunci și mai târziu, la primul meu roman am învins „pe terenul lor și cu armele lor”!, fapt ce i-a făcut pe nu puțini, naivi sau invidioși, a decreta „carierismul lui Breban”! Dar... după vara mea pariziană din ’71, când mi-am trimis demisia de la România literară și am atacat acolo „Tezele din Iulie”, semnalând începutul dictaturii personale a lui Ceaușescu și-apoi, în februarie, ’72, am fost exclus din c.c., din partid, din biroul și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ceaușescu, care voia să dea întreaga vină a crimelor și abuzurilor staliniste pe alogeni, pe evrei și unguri, l-au simțit, la modul pozitiv, chiar și unele vârfuri ale emigrației de la Paris; într-o discuție la masă la un restaurant parizian unde mă invita adesea, la Port-Royal, la doi pași de Editura Gallimard și unde venea regulat și Edgar Reichmann, la masa noastră - la alte mese puteau fi văzuți cu regularitate scriitori și critici importanți parizieni! -, Constantin Tacou, care a scos
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la masă la un restaurant parizian unde mă invita adesea, la Port-Royal, la doi pași de Editura Gallimard și unde venea regulat și Edgar Reichmann, la masa noastră - la alte mese puteau fi văzuți cu regularitate scriitori și critici importanți parizieni! -, Constantin Tacou, care a scos, timp de vreo trei decenii, extrem de prestigioasa revistă monografică Cahiers de l’Herne, la care contribuiau și colaborau numele cele mai prestigioase ale universităților franceze, la un pahar de vin, ascultându-mi plângerile repetate și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de spiritul sectar care-i anima pe unii „vechi emigranți”, în marea lor majoritate veleitari literari, aducând în bagajele lor nu puține „credințe” de dinainte de război sau judecând după viziunea îngustă a cercului pe care îl frecventau. Dar despre „viața pariziană” a anilor ’70 și ’80, mai încolo!...Ă Mai ales Preda și Jebeleanu erau aliații mei la „asaltul” contra grupului Barbu, iar când acesta a făcut eroarea să-i „piște” și pe ei, în revista sa Luceafărul, alianța noastră a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
închiși, sub conducerea sciitorului Andrejievski, au realizat, absolut paradoxal și pe un teren altul decât „lupta de clasă leninistă”, înfrățirea între intelectuali și clasa muncitoare, vis, deziderat eșuat al filozofului marxist leninist Sartre, ce visa, în vizitele sale prin fabricile pariziene, să solidarizeze muncitorimea franceză cu studenții revoltați în mai ’68!... 9 ...Nu, nu imput nimănui - nimic. Poate, cum au comentat unii, trebuia să-mi fac auzit protestul în țară, nu în Occident. Dar... era oare posibil?! Și-apoi, încrezător în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
oameni de stat francezi ce se revendică de la ’68, de la spiritul soixantehuitard, de la acea mișcare a studenților care a ocupat Sorbona și străzile din jur, câteva săptămâni, trăind un fel de feerie poetico-revoluționară și așteptându-i zadarnic pe muncitorii fabricilor pariziene și pe liderii partidului comunist francez să li se alăture... Da, „revoluția” sau „mișcarea de la ’68” a eșuat - nostalgia și chiar „modelul” ei este încă viu în mintea unor foști troțkiști, maoiști sau doar foști membri ai acelui P.C.F. care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
făcut și experiența șocantă și amară a însingurării - și a propriei excluderi, de fapt! - în chiar interiorul emigrației pariziene anti-comuniste, deși el era singurul „de acolo” care înfruntase hidra dictatorială la ea acasă, riscându-și pielea! (Dar despre experiența mea pariziană de aproape două decenii, mai încolo! Ca și despre „vechii și noii” dizidenți ai României, noile „table de valori”, noii oportuniști ai culturii, noile „tropisme” politice, noii conformiști drapați în mantiile seducătoare ale nonconformismului agresiv, „anticomunismul” ca platformă eternă politică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Pădurea spânzurațiloră. Dar, încă o dată, ne ridicăm contra „amalgamului” pe care îl comit unii „justițiari literari” ai vremurilor actuale care neagă orice calitate maeștrilor literaturii sub comunism, doar pentru că „au publicat în editurile comuniste” (am auzit acest reproș în emigrația pariziană; de parcă, 50 de ani, în România ar fi existat edituri libere!Ă sau pentru că au cedat, într-un moment sau altul al biografiei lor, presiunilor aparatului cultural sau chiar polițist. Sloganuri precum „Ori Academia, ori pușcăria!” cu care sunt veștejiți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
legat, mai strâns, mai tiranic și mai profund decât, se pare, toate faptele și argumentele ce pledau contra acestei decizii - acestor decizii, deoarece am „păcătuit” în repetate rânduri prin aceste „întoarceri” în țară. (Întoarceri din care unii „corifei” ai emigrației pariziene au făcut un argument contra autorului Breban care era publicat la Paris, colorându-l în ochii presei literare franceze și ai mediilor ca „dubios”, iar, în ultimii ani înaintea lui Decembrie ’89, chiar ca „agent de influență”!Ă 13 Azi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
totdeauna dreptate, deoarece, deși ei nu-și aduc niciodată aportul original ideatic într-o situație sau în explicitarea unui fenomen, ei știu să deosebească fisurile, părțile slabe ale fenomenului”. E, poate, adevărat, dezamăgirea, contrarierea mea a fost mare în vara pariziană a lui ’71, după ce am citit o scurtă știre într-un cotidian francez că „M. Ceaușescu lance sa petite révolution culturelle”, știre ce mi s-a părut o alegație umflată jurnalistică și am alergat la Ambasada Română unde „colegul meu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]