2,654 matches
-
idealist, incapabil să confere vreo finalitate practică preocupărilor sale științifice, Stamate reușește, tocmai "grație calculelor și combinațiilor sale chimice"66 să-i asigure fiului un post de subșef de birou în Nirvana. Elocventă pentru farsa îndeletnicirilor sale culturale și pentru parodia rolului de educator este concisa prezentare a ritualului cotidian: "Acest om demn, unsuros și de formă aproape eliptică, [...] este silit să mestece, mai toată ziua, celuloid brut, pe care îl dă afară, fărâmițit și insalivat, asupra unicului său copil"67
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
folosește de un arsenal deopotrivă clasic și modern, chiar avangardist, astfel încât se poate observa că nu doar caricatura, ci și frecventele rupturi de nivel de la banal la insolit, de la firesc la nefiresc, de la logic la ilogic etc. și, mai ales, parodia vieții și a reprezentării ei literare, devin strategii de eclipsare a certitudinilor, de zguduire a imaginilor mentale paralizate în stereotipii. Chiar și atunci când sensul pare să se întrevadă, printr-o descifrare ezoterică sau printr-o lectură debarasată de automatismul imaginilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
imaginilor iscate de cuvinte, rămâne constantă impresia că, de fapt, efectul de surpriză stârnit cu orice preț este, dacă nu singurul, cel puțin principalul înțeles și obiectiv al textului urmuzian. În Pâlnia și Stamate, de pildă, topografia interiorului burghez antrenează parodia descrierilor realist-balzaciene, prin înșiruirea obiectelor de decor, pentru care determinanții atributivi au funcția de a îngreuna și nu de a facilita vizualizarea lor mentală: Un apartament bine aerisit, compus din trei încăperi principale, având terasă cu geamlâc și sonerie. În
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurdului burlesc, în detrimentul ironiei. Dintr-un statut marginal pe care îl ocupa în comicologia lui Caragiale, absurdul burlesc glisează la Urmuz într-unul central, epidemic, întrucât contaminează toate aspectele comicului identificabile în paginile sale "bizare", respectiv caricatura, grotescul, ironia, satira, parodia și paradoxul. Pentru că sunt invariabil marcate de semnul supralicitării, al ducerii la extrem, toate acestea converg, de fapt, spre imaginea absurdului prevalent, imagine derivată, în principal, din anarhizarea structurilor consacrate ale discursului ficțional și din lanțul nesfârșit de incongruențe generatoare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cea senzațională, de consum, extinzându-se apoi la aria mai vastă de cuprindere a artei în ansamblu, la manifestările limbajului (stilurile funcționale ale limbii), depășind nivelul verbal, atunci când vizează un dat cultural, de exemplu, proiecte de statui.142 Apetența pentru parodie, comună atât lui Caragiale cât și lui Urmuz, germinează însă din fonduri motivaționale similare doar până la un punct și conferă instrumentarului parodic funcționalități diferite. În acest sens, așa cum notam în capitolul corespunzător, motivația actului parodic rezidă la Caragiale în instinctul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Exemplul cel mai sugestiv este pseudofabula Cronicari, în care un trup sonor ce mimează ritmul, rima și structura speciei, ascunde un vid de substanță semantică, pentru că semnificațiile cuvintelor refuză să se coordoneze într-un tot. Așa cum spuneam în capitolul respectiv, parodiile constituie în ansamblul operei caragialiene nu atât modalități de defulare, de compensare vindicativă a nedreptăților din planul existenței cotidiene, ci manifestări ale libertății creatoare, ale spiritului contestatar decis să corijeze prin ricoșeu parodic ridicolul surprins în "spanacografia" momentului. În cazul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scurtă și pentru realitatea cotidiană, sunt de găsit în scrierile caragialiene o bună capacitate de autoreflecție, joc al spiritului și al scenariilor textuale, procedeul înregistrării stenografice, triumful stilului conversativ, fragmentarism și indeterminare, inserții metatextuale, referențialitate și autoreferențialitate, ironie, ambiguitate, pastișă, parodie, etc. Încât nu-i exagerat a zice, într-un limbaj de dată mai recentă, Caragiale pune în mișcare, intuitiv și deliberat, o complexă mașinărie textuală și astfel avem de-a face, întrucâtva, cu un textualism avant la lettre."6 Veritabile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nisip", vizează parodic scrierile erudite de tipul celor imitate satiric de Caragiale în Magnum Mophtologicum, și diverse stiluri și tipologii din literatura serioasă, dar pare a avea o țintă mult mai reprobabilă: aberanta și vasta carte a dosarelor securității. O parodie a literaturii și a metaliteraturii 9, organizată tot pe principiul listei este și Bibliografia generală cea de-a doua parte a ingenioasei tetralogii, în care întreprinde o meticuloasă înregistrare lexicografică a unor opere fictive. Procedeul este recurent și în Paltonul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comuniune și cuplarea acestor căței duce la cultură și satisfacții rare, nu e bucurie intensă fără chelălăituri"21. Este, de fapt, o practică autoreferențială comună scriitorilor din "Școala de la Târgoviște", ale căror romane încearcă să atingă, prin meta și intertextualitate (parodie, pastișă și reflecție asupra scriiturii), literaturizarea totală. Texte precum Smărăndița. Roman modern, Dă-dămult... mai dă-dămult, pastișele și parodiile în versuri, dar mai cu seamă ambiguizata Inspecțiune, finalul bifurcat din nuvela Două loturi, digresiunile metatextuale din Poetul Vlahuță și din neterminata
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Este, de fapt, o practică autoreferențială comună scriitorilor din "Școala de la Târgoviște", ale căror romane încearcă să atingă, prin meta și intertextualitate (parodie, pastișă și reflecție asupra scriiturii), literaturizarea totală. Texte precum Smărăndița. Roman modern, Dă-dămult... mai dă-dămult, pastișele și parodiile în versuri, dar mai cu seamă ambiguizata Inspecțiune, finalul bifurcat din nuvela Două loturi, digresiunile metatextuale din Poetul Vlahuță și din neterminata Poveste dezvăluie și în acest sens modernitatea scrisului caragialian. Stabilirea raportului de complicitate cu cititorul și demersul inedit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Îmi pare că tu nu știi să trăiești, că n-ai învățat încă să te descurci...".30 În același ultim tom al tetralogiei, prinde contur un tip de caragialescă triadă conjugală, ambiguă în privința realelor raporturi între craidon și încornorat. În parodia din final, cu titlul Întoarcerea fiului risipitor, picaro-ul Felix Iacob, generalul care-l angajează pe post de profesor al copiilor, și frumoasa soție a acestuia refac pe aceleași coordonate situația incertă, amorală a personajelor caragialești din schița-moment 25 de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în roman istoric"32, pentru a marca editorial sărbătorirea a 40 de ani de la Eliberare, Redingota a devenit pentru cititori un "roman sconcs", deși autorul i-a "rotunjit, de-al dracului, ironia, acidul narativ"33, transformând-o într-o subtilă parodie cu "aluzii la adresa puterii discreționare, tiraniei, alterării sistematice, dirijate, a vieții de fiecare zi"34. La îndemână și extrem de eficientă a fost recurgerea la manevrele caragialiene de configurare a politicului. Astfel, însemnătatea activității antifasciste desfășurate în apropierea Târgoviștei de către nesupusul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dimpotrivă, prin discreditare, parodia și chiar și pastișa pot deveni forme de hibridizare artistică, în sensul pozitiv, de fortificare și revigorare a seminței textuale primare. Într-o carte de referință cu titlul semnificativ Melancolia descendenței, Monica Spiridon sublinia raportul dintre parodie și preocuparea pentru ascendență, pentru recuperarea modelelor și legitimare paradigmatică: "Conservatoare și înnoitoare în același timp, reverențioasă dar și distructivă, parodia rămâne un gen ambiguu și deschis, formula ideală pentru artistul doritor să-și verse în text umorile alimentate de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a seminței textuale primare. Într-o carte de referință cu titlul semnificativ Melancolia descendenței, Monica Spiridon sublinia raportul dintre parodie și preocuparea pentru ascendență, pentru recuperarea modelelor și legitimare paradigmatică: "Conservatoare și înnoitoare în același timp, reverențioasă dar și distructivă, parodia rămâne un gen ambiguu și deschis, formula ideală pentru artistul doritor să-și verse în text umorile alimentate de conștiința succesoratului"43. Motivația interioară a actului parodic și a exercițiului de pastișare este extrem de variată în cazul lui Mircea Horia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ipoteza că această descendență trebuie căutată în primul rând în teritoriul guvernat de comic, întrucât acesta este marca cea mai pregnantă a operei lui Caragiale. Am decupat așadar secțiunile corespunzătoare modurilor, pentru a observa densitatea de ipostaze literare ale satirei, parodiei, ironiei, grotescului și umorului și pentru a pune în discuție, în cadrul fiecărei secțiuni, măsura în care opera caragialiană constituie un moment de referință. În acest scop a fost nevoie să ancorăm argumentația în zona conceptualizărilor, sistematizând informația teoretică pentru a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ion Luca, Opere, vol. IV, ESPLA, București, 1965. Caragiale, I. L., Opere, Ediție critică de Al Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, vol. II. Momente, schițe, notite critice, București, Editura pentru Literatură, 1960. Caragiale, I. L., Opere, vol. III, Nuvele, povestiri, amintiri, versuri, parodii, varia, ediție critică de Al. Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, cu o introducere de Silvian Iosifescu, Editura pentru literatură, 1962. Caragiale, I. L., Scrisori și acte, ediție îngrijită, prefață și note de Ș. Cioculescu, Editura pentru Literatura, 1963. Caragiale, I. L., Momente
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cornea, Paul, "Rîsul lui Caragiale", în Viața Românească, XV, 1962, nr. 6, iunie, pp. 81-87. Elvin, B., "Posteritatea lui I.L. Caragiale", în Viața românească, XV, nr. 6, iunie, 1962, pp.118-125. Farias, Adelina, "Clona literară (Repere pentru o discuție asupra parodiei)", în Annales Universitas Apulensis Philologica, Alba Iulia, 2003, pp. 105-112. Farias, Adelina, "Spiritul parodic la I. L. Caragiale", în Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LIV, nr. 1/2002, pp. 8086. Florescu, Nicolae, "Eugen Ionescu spre regăsirea "dimensiunii politice", în Jurnalul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
porte de monsieur Caragiale du volume Aux yeux doux de l'écrivain de la génération '80 Ioan Lăcustă. Cela confirme, pour chaque grande étape de l'histoire de notre littérature, la revalorisation du modèle de Caragiale par le pastiche et la parodie qui rend hommage. En échange, le quantum des travaux où l'œuvre Caragiale survit par des renouvellements intertextuels est pratiquement impossible à établir et nous croyons aussi impossible à surmonter par un autre écrivain roumain. Vu la complexité du thème
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
car celui-ci est le cachet de l'œuvre de Caragiale. Nous avons détaché par conséquent, dans le deuxième chapitre, Le comique caragialien et post caragialien, les sections correspondant aux modes, pour observer la densité d'hypostases littéraires de la satire, de la parodie, de l'ironie, du grotesque et de l'humour et pour mettre en discussion, au cadre de chaque section, la mesure dans laquelle l'œuvre de Caragiale constitue un moment de référence. Dans ce but, nous avons eu besoin d
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Frossard, Wurmbrand, Adrian Vasile Sabău • Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre • Medalioane, Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Parodia literară, Livia Iacob • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îngrijită și cronologie de Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hârlav, prefață de Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000, p. 382. 51 Ibidem. 52 Idem, pp. 382-383. 53 Idem, p. 383. 54 I. L. Caragiale, Opere,III, Nuvele, povestiri, amintiri, versuri, parodii, varia, ediție critică de Al. Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, cu o introducere de Silvian Iosifescu, Editura pentru Literatură, 1962, p. 82. 55 Tudor Vianu, Estetica, Editura Orizonturi, București, 1996, p. 369. 56 Șerban Cioculescu, Caragialiana, Editura Eminescu, București, 1977
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
analiza de text, Editura Univers, București, 1983, p. 299. 73 Linda Hutcheon, Politica postmodernismului, Editura Univers, București, 1997, p. 101. 74 Mircea Doru Lesovici, op. cit., p. 253. 75 Joseph Dane, apud. Adelina Farias, Clona literară (Repere pentru o discuție asupra parodiei), în "Annales Universitas Apulensis", Philologica, Alba Iulia, 2003, p. 105. 76 Sanda Golopenția-Eretescu, în Dire la Parodie, Colloque de Cerisy, edited by Clive Thomson and Allain Pages, 1991, apud. Adelina Farias, Clona literară (Repere pentru o discuție asupra parodiei), în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1997, p. 101. 74 Mircea Doru Lesovici, op. cit., p. 253. 75 Joseph Dane, apud. Adelina Farias, Clona literară (Repere pentru o discuție asupra parodiei), în "Annales Universitas Apulensis", Philologica, Alba Iulia, 2003, p. 105. 76 Sanda Golopenția-Eretescu, în Dire la Parodie, Colloque de Cerisy, edited by Clive Thomson and Allain Pages, 1991, apud. Adelina Farias, Clona literară (Repere pentru o discuție asupra parodiei), în "Annales Universitas Apulensis", Philologica, Alba-Iulia, 2003, p. 105. 77 Richard Kearney, The Wake of Imagination: Toward a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
asupra parodiei), în "Annales Universitas Apulensis", Philologica, Alba Iulia, 2003, p. 105. 76 Sanda Golopenția-Eretescu, în Dire la Parodie, Colloque de Cerisy, edited by Clive Thomson and Allain Pages, 1991, apud. Adelina Farias, Clona literară (Repere pentru o discuție asupra parodiei), în "Annales Universitas Apulensis", Philologica, Alba-Iulia, 2003, p. 105. 77 Richard Kearney, The Wake of Imagination: Toward a Postmodern Culture, University of Minesota Press, Minneapolis, 1988, pp. 17-18. 78 Linda Hutcheon, Politica postmodernismului, Editura Minerva, București, 1997, p. 28. 79
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
române: Dramaturgia, ediția a doua, Editura Tractus Arte, 2008, p. 518. 97 Ioan Groșan, O sută de ani de zile la porțile Orientului, Editura Fundației Culturale Române, Bucuresti, 1992, p. 100. 98 Idem, p. 9. 99 Am analizat raportul dintre parodie și comicul absurdului în prima piesă a lui Eugen Ionescu în articolul Cântăreața cheală "o comedie a comediei", Analele Universității Spiru Haret, seria Filologie, Limbi și literaturi străine, an XI, nr. 11, 2008, pp. 266-274. 100 Eugène Ionesco, Note și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]