3,522 matches
-
de zece persoane. Un motiv de reală bucurie, dar și de emoție, căci apucasem deja să urmăresc și excelentele rubrici și texte „literare” ale lui Anatol Vieru, știam că am În față un adevărat om de litere, nu doar de partituri. Exista Între noi, deja, și „complicitatea” pe care concertul violoncelistei sovietice Natalia Gutman, dăruit publicului bucureștean Într-o joi, 21 iunie 1979, și ceea ce scrisesem despre acel eveniment În volumul Pe contur o intermediase. L-am revăzut pe muzician la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de comentarii privitoare la valoarea poeziei populare. Câteva traduceri din germană (Goethe) și italiană (G. Fillangieri) sunt realizate de Al. Hurmuzachi, T. V. Ștefanelli ș.a. În ultimele numere, sub semnătura lui Șt. Nosievici și a lui I. Vorobchievici, se tipăresc partiturile muzicale pe care se cântau unele dintre poeziile lui Alecsandri, cel mai statornic și fecund colaborator. Câtă vreme a stat sub înrâurirea fraților Hurmuzachi, „foaia” era scrisă într-o frumoasă limbă românească și se bucura de o largă răspândire în
FOAIA SOŢIETAŢII PENTRU LITERATURA SI CULTURA ROMANA IN BUCOVINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287051_a_288380]
-
Desigur, C. nu e un autor posac, care scrie o operă sumbră. Sunt în același timp total inacceptabile clișeul jovialității perpetue și imaginea cam nătângă a unui hâtru care se ține numai de glume. Trebuie citite Amintirile... în general și partitura lui Nică a lui Ștefan a Petrei în special cu întreaga biografie a lui Creangă în față, inclusiv cu biografia lui postumă. Considerând exagerată afirmația lui G. Călinescu potrivit căreia „În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual, nimic cu
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Una tinde să-l dezlipească, să-l rupă cu totul pe scriitor de magma originară; cealaltă - să-l confunde și să-l topească în ea. În raport cu folclorul, „cum procedează de fapt Creangă? Generic vorbind, ca un mare interpret în fața unei partituri celebre” (George Munteanu). Altfel spus (păstrând termenul de comparație propus): ca un mare compozitor creând geniale variațiuni pe o temă (folclorică) dată. Asemenea variațiuni au scris și Beethoven, și Schubert, și Liszt, și Brahms. Creator cu fundament folcloric, neputând fi
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
între realitate și ficțiune, experimentul caligrafic și chiar îndemnul adresat cititorului de a colabora la scrierea operei prin lăsarea în suspensie a anumitor pasaje. Chiar titlul romanului trimite la un experiment literar modernist - analogia dintre ritmurile fluxului epic și desfășurarea partiturilor muzicale: cuvântul „ostinato” provine din basso ostinato, termen tehnic muzical care se referă la tema de bază, repetată continuu, pe fundalul căreia se construiesc temele minore și variațiunile; pentru G., el reprezintă gesturile, exasperant aceleași, precum și atitudinile comportamentale stereotipe ale
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
constitutiv al personalității lui C. în regim epic, cu lux de tehnică narativă. Rămâne totuși o carte poematică, utilizând intensiv instrumentarul poeziei: emisia hieratică, funcția simbolică a decorului, siluetelor, gesturilor personajelor (mai ales feminine), metaforele laitmotiv care traversează și corelează partiturile mai multor personaje într-un cvartet (uneori cvintet) de voci. Este o punere în abis, în special a unui prototip masculin, adâncită până la un mit al Întemeietorului. Având drept pretext anchetarea unui accident rutier în care o tânără femeie, probabil
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
au și fost create. Gândurile nobile se văd adesea compromise de prozaismul versificării stângace, realizată într-o manieră narativ-nudă. Câteva sclipiri de har apar abia atunci când D. împrumută maniera versului popular. Un prim volum intitulat Țara mea (1974) include și partiturile compuse de autoarea însăși pentru o bună parte din poeziile proprii; cel de-al doilea (1980) reia o parte din versurile acestuia, într-o selecție „definitivă”. Câteva texte sunt dublate de traduceri în germană, franceză și engleză. D. a purtat
DASCHIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286697_a_288026]
-
însemnări critice privitoare la viața teatrală, dar și memorialistică, apar după revenirea lui C. în zona preocupărilor gazetărești. De la „Electra” la „Dama cu camelii” (1971) include corespondențe fanteziste cu actrițe inexistente, prilej de meditație lucidă și avizată pe marginea unor partituri dramatice importante. În 1973, publică alte două cărți din aceeași zonă tematică: Autori, piese și spectacole și Actori de ieri și de azi, mărturii dense în idei asupra unor oameni de teatru pe care i-a cunoscut și asupra spectacolelor
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
criză economică, politică, dar și repertorială. Tonul comentariilor este moderat, civilizat, lipsit de ostentație. Perspectiva, mereu în atenția analistului, salvează spectacolele și textele discutate de situarea strâmtă în timp. Criticul se dovedește foarte sensibil la problema priorității care trebuie acordată partiturii dramatice și la readucerea actorului în prim-planul atenției creatorilor de spectacole. Nopți albe și zile negre (1992) cuprinde amintiri din perioada care a urmat anului 1944 (fragmente apăruseră sub forma unui serial intitulat Memorii, în revista „Ardealul”). Volumul are
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
profesorul Liviu Rusu, și care va forma o nouă grupare: „Prietenii Seminarului de estetică”. Studenții organizează acum conferințe publice (precum altădată tinerii de la Criterion), încheagă o formație teatrală, cheamă publicul la audiții muzicale. Curând, vor interpreta ei înșiși o altă partitură. Cu toate disocierile lui Blaga, „spațiul mioritic” devenise, în publicistica epocii respective, un clișeu developat tradiționalist, pe direcția închiderii în fața influențelor occidentale. Nici Goga nu mai putea reprezenta un model viabil, câtă vreme el era astfel și în ochii naționaliștilor
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
în repetate rânduri, în diferite locuri din oraș, și, de fiecare dată, chiar îngropat, dar cadavrul dispare a treia zi; tocmai elucidarea acestor repetate decese și învieri constituie obiectul anchetei judiciare care organizează, în principiu, trama); filonul alchimic (reprezentat de partitura cocoșatului pitic Sadim); în fine, complotul ocult cu țintă propriu-zis politică, culminând în utopie negativă (în oraș se infiltrează insidios, apoi ajung să se înstăpânească în maniera regimurilor totalitare „militarizate”, ulterior să se războiască între ei, împărțiți în facțiuni rivale
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
în circuit mult mai târziu; doar că procedând astfel, comitem eroarea de a le atribui un efect pe care ele nu l-au avut. Un text există din momentul în care este citit, de când devine, altfel spus, public, așa cum o partitură devine muzică din momentul în care este interpretată. De exemplu, Istoria ieroglifică a fost încheiată în 1705, dar nu există nici o dovadă că manuscrisul ar fi avut vreo copie și că ea ar fi ajuns sub ochii cuiva; în orice
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
monstrul este sensibil la nedreptatea care i s-a făcut Inorogului, își stăpânește instinctul și se transformă într-o ființă perfect rațională. Pe de altă parte, dacă citim cu atenție întregul episod, ne dăm seama că ambele personaje interpretează o partitură al cărei final îl cam bănuiesc: Inorogul își avertizează direct inamicul: "bine cunosc că nici trupul mieu de stomahul tău a să mistui, nici cornul mieu de gâtlejul tău a să înghiți poate"25. Crocodilul știe și el prea bine
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
limbajului, la nivelul frazei. Următoarea fază este descoperirea unor relații similare în una sau alta dintre aceste unități succesive și constituirea unor pachete de relații, a unor coloane. Mitul ajunge astfel să se organizeze în coloane și linii, ca o partitură muzicală construită atât după o ordine verticală, cât 54 și după una orizontală, într-o continuitate spațială aproximativă, adică nu lipsită de intermitențe, de goluri. Povestirea mitului urmează ordinea liniilor, de la stânga la dreapta și de sus în jos. înțelegerea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
important, pentru că nu este un simplu proces de gândire, ci implică sentimentul, voința etc, pe scurt întreaga viață umană. Nici între conceptele de interpretare și explicitare nu există o clară delimitare. în muzică, de pildă, a explicita notele muzicale din partitură înseamnă în același timp a interpreta o piesă muzicală. Conținuturile conceptelor hermeneuticii: explicitare, interpretare, comprehensiune și raporturile care se stabilesc între ele sunt variabile în cursul istoriei Occidentului și nu pot fi înțelese în afara ei. Logica pretinde de la dis<țursuri
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Fregni. Totdeauna am crezut în această tradiție. Cântărețele pe care le-am numit, și nu numai ele, au știut că pot să-și însușească un repertoriu de soprană cu limite mai largi decât cele din repertoriul modern. Chiar dacă păreau diverse, partiturile operelor pe care le-am cântat au fost totdeauna potrivite țesăturii vocii mele. Am acceptat două opere, la "Metropolitan" și la "Covent Garden", și a trebuit să le anulez, pentru că mi-am dat seama că nu intrau în "țesătura" mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
viața mea, dar nu i-aș spune chiar profesor, pentru că profesori am avut deja, la Conservator. În engleză se cheamă "coach" un pianist foarte bun, cu o ureche perfectă, posesor al unor noțiuni de cânt privind stilul, limba originală a partiturii, limbi străine. Pe mine m-a ajutat, 10 ani l-am luat peste tot, la toate premierele, stătea cu mine câte 10 zile. El îmi spunea: "ai grijă, că ție nu-ți place tenorul ăsta, și încerci să compensezi prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
nu înseamnă că sunt o Tosca de factură wagneriană. Să nu uităm că Haricléa Darclée, prima interpretă a personajului Tosca, era soprană de coloratură. În plus, "Tosca" a fost cântată de toate tipurile de voci de soprană. Nu e o partitură care trebuie cântată doar de o anumită categorie de voce. Multă lume îți spune că dacă ataci repertoriul dramatic, îți poți distruge vocea. Dar dacă tu cânți cu posibilitățile tale, teatrul te înțelege și toată echipa din distribuție face parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
pasionată, încât devin acel personaj. Spunând asta, apar niște excepții. Iris din "Cavaleria rusticagna" de Mascani, e o mică japoneză. Am iubit-o atât de mult, că o lună de zile nu am putut să mă ating de nici o altă partitură de operă! " Apoi, "La Fiamma", de Respighi, personaj care avea ceva din toată copilăria mea, din tot ce consider eu că sunt româncă, din combinația prezentului cu trecutul un "ceva" foarte complex pentru mine, ca să vă explic! La fel a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
momente în care mi-a fost foarte frică de ea, pentru că voia să mă bată!... Și, în momentul acela, de frică, i-am spus "Domnișoară, dacă vă atingeți de mine, nu mă mai vedeți!" (râde). Mi-am smuls vraful de partituri, și am ieșit pe ușă. Iar ea mi-a strigat "întoarce-te, că mă arunc de la etajul 5." Într-adevăr, locuia la etajul 5!... M-am întors, și mi-a spus "hai să mâncăm niște jeleuri, hai să ne împăcăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
au marcat evoluția, despre legile și exigențele profesiei de cântăreț și actor de teatru liric. Cunoscând relația de prietenie autentică dintre David Ohasesian și Nicolae Herlea, am difuzat în acea emisiune Prologul din opera "Paiațe" de Leoncavallo, montând în succesiunea partiturii fragmente din înregistrările video realizate, separat, de cei doi baritoni. A fost, cred, o premieră de televiziune. Și un risc. Dar, pe cât de diferite, de personale, de reușite au fost interpretările vocal-actoricești ale celor doi artiști și prieteni de-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
-ne exact ce ar trebui să facem. Ohanesian și cu mine aveam 16-17 ani, cam așa. Exact ce spune el, nu puteam atunci să avem personalitate. Noi eram în formare. De exemplu, Cavatina lui Figaro, din opera "Rigoletto": am învățat partitura în 14 zile și am cântat-o după 17 ani! Vă dați seama cam ce a fost... Depinde, vine concepția, vin toate lucrurile împreună, și după aceea vine totalul. A.V. Sunteți un om maleabil în mâna regizorului? N.H. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Georgescu, îi văd și acum mișcarea generoasă a mâinii deasupra tuturor instrumentelor din orchestră, mergeam duminică dimineața la concertele dirijate de Mihai Brediceanu. Important este că, în clasa a XII-a, aveam noțiuni de mișcare a brațelor, de urmărire a partiturii. Ca student, sigur, lucrurile au luat altă întorsătură, am început să frecventez cursurile maestrului Iosif Conta, am dirijtat orchestra de studenți a Conservatorului, mergeam cu orchestra de cameră a Conservatorului pe la diferite facultăți și dirijam concerte. Poigné-ul meu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
că acele aranjamente se depărtau uneori de spiritul autentic al folclorului, înfrumusețând, încărcând inutil melodia originală, orchestrațiile aveau un aspect aproape simfonizat, dar presupuneau auzul foarte bun al instrumentiștilor din ansambluri, al interpretului, să știi să dirijezi, să citești o partitură. O.B. Sigur. Am dirijat un concert al Filarmonicii din Ploiești, dedicat lui Paul Constantinescu, când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea sa. Am văzut scris pe partiturile lui anii în care le-a compus: '51, '53. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ansambluri, al interpretului, să știi să dirijezi, să citești o partitură. O.B. Sigur. Am dirijat un concert al Filarmonicii din Ploiești, dedicat lui Paul Constantinescu, când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea sa. Am văzut scris pe partiturile lui anii în care le-a compus: '51, '53. Și o lucrare scrisă în 1941! Care a stat ascunsă mulți ani de zile, "Cântarea Basarabiei", totul notat cu minuțiozitate. După scriitură, nu cred că autorul își încerca ideile la pian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]