2,964 matches
-
Egipt). De aici, conform legendei, osemintele sale ar fi fost duse în Spania. Mormântul lui din Spania ar fi fost descoperit în jurul anilor 820-830. În sec.XI, după o serie de viziuni în formă de „stele” ale unor copii de pastori în timpul nopții pe o pășune, a fost construită pe acel loc renumită bazilica de pelerinaj (azi catedrală) de la Santiago de Compostela (în trad. „Sf.Iacov de pe Câmpul Stelelor”). Relicvele lui Iacov cel Mare s-ar afla, împreună cu relicvele lui Athanasie
Iacob cel Mare (apostol) () [Corola-website/Science/307527_a_308856]
-
United Kingdom"). Familia lui făcea parte din clanul MacAulay și anume din ramura MacAulay din Lewis. Cea mai veche referință istorică la această ramură pomenește, în 1610, de un anumit Donald MacAulay din Lewis. Bunicul său, John Macaulay era un pastor calvinist. Tatăl său Zachary Macaulay, fusese foarte activ în mișcarea ‘’claphamită’’ care milita pentru abolirea sclavagismului, El mai fusese guvernator al Marii Britanii în Sierra Leone din 1793 în 1799, colonia fiind la acea vreme un stat african pentru negri liberați. s-
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
and ‘‘Marmion’’ ale lui Walter Scott, el a început să scrie versurii. Un poem despre Olaus Magnus din Norvegia, presupusul strămoș al clanului Macaulays, este scris în maniera lui Walter Scott. În 1812]Macaulay a fost trimis la o școala pastorului Preston de la Little Shelford, lângă Cambridge. Preston era prieten cu profesorul Milner, președintele colegiului Queens College din Cambridge. care și-a dat seama de talentul tânărului elev și l-a îndrumat spre studiile care să-i pună în valoare aptitudinile
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
tatăl său fiind un meșter sas, mama lui o unguroaică din Cluj. După terminarea studiilor la Wittenberg în anul 1551, a fost mai întâi rectorul gimnaziului catolic din Bistrița. După convertirea sa la credința lutherană a activat în 1554 ca pastor evanghelic la Petriș. Un an mai târziu s-a mutat la Cluj ca rector evanghelic și a devenit superintendentul lutheranilor din oraș. În 1564, după separarea definitivă a calvinilor maghiari de evanghelicii lutherani (sași), a fost ales episcop calvinist al
Francisc David () [Corola-website/Science/306849_a_308178]
-
târziu s-a mutat la Cluj ca rector evanghelic și a devenit superintendentul lutheranilor din oraș. În 1564, după separarea definitivă a calvinilor maghiari de evanghelicii lutherani (sași), a fost ales episcop calvinist al bisericilor maghiare din Transilvania și numit pastor la curtea principelui transilvan Ioan al II-lea Sigismund Zápolya. Discuțiile sale asupra trinității au început în 1565 exprimându-și dubii asupra personalității Spiritului Sfânt. În anul 1898 Aladár Körösföi-Kriesch a pictat marele și renumitul tablou (3 x 4 m
Francisc David () [Corola-website/Science/306849_a_308178]
-
aici la Ițcanii Noi la 4 iulie 1788. Atunci au venit opt familii, urmate la scurtă vreme de altele zece. Aceste familii proveneau în majoritate din landul Renania-Palatinat și erau de confesiune luterană. În anul 1790, venea să slujească aici pastorul evanghelic Ștefan Daniel Wilhelm Hübel din Frătăuții Vechi. Cu timpul, au început să sosească și familii de etnici germani de religie romano-catolică. Comunitatea germană a continuat să crească până în 1918. Astfel, dacă în 1788 locuiau 33 de etnici germani în
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
fost predate prin proces-verbal statului român, care le-a oferit o despăgubire. În satul Ițcanii Noi (astăzi cartier al Sucevei) a existat încă din anul 1778 o numeroasă comunitate germană. Ca urmare a faptului că aici nu exista o biserică, pastorii protestanți veneau mai rar din alte localități și țineau serviciul divin într-o încăpere special amenajată lângă Școală Privată Germană Protestantă. Comunitatea protestantă germană din Ițcanii Noi a fost păstorită începând din 1791 de pastorul Ștefan Daniel Wilhelm Hübel din
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
aici nu exista o biserică, pastorii protestanți veneau mai rar din alte localități și țineau serviciul divin într-o încăpere special amenajată lângă Școală Privată Germană Protestantă. Comunitatea protestantă germană din Ițcanii Noi a fost păstorită începând din 1791 de pastorul Ștefan Daniel Wilhelm Hübel din Frătăuții Vechi. Deoarece acesta fusese transferat în 1792 la Milișăuți, în 1795 a sosit pastorul Andreas Schwarz din Dumitrița (Transilvania). În anul 1859 a fost înființat Protopopiatul Evanghelic din Ilișești, condus de pastorul Franz Samuel
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
special amenajată lângă Școală Privată Germană Protestantă. Comunitatea protestantă germană din Ițcanii Noi a fost păstorită începând din 1791 de pastorul Ștefan Daniel Wilhelm Hübel din Frătăuții Vechi. Deoarece acesta fusese transferat în 1792 la Milișăuți, în 1795 a sosit pastorul Andreas Schwarz din Dumitrița (Transilvania). În anul 1859 a fost înființat Protopopiatul Evanghelic din Ilișești, condus de pastorul Franz Samuel Traugott Gorgon, care a slujit și la Ițcanii Noi până la moartea sa din 1900. Au urmat apoi ca pastori ai
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
1791 de pastorul Ștefan Daniel Wilhelm Hübel din Frătăuții Vechi. Deoarece acesta fusese transferat în 1792 la Milișăuți, în 1795 a sosit pastorul Andreas Schwarz din Dumitrița (Transilvania). În anul 1859 a fost înființat Protopopiatul Evanghelic din Ilișești, condus de pastorul Franz Samuel Traugott Gorgon, care a slujit și la Ițcanii Noi până la moartea sa din 1900. Au urmat apoi ca pastori ai comunității Joseph Folwartschny (octombrie 1901 - iunie 1907) și Immanuel Gorgon, fiul primului pastor din Ilisești. Începând din 1903
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
sosit pastorul Andreas Schwarz din Dumitrița (Transilvania). În anul 1859 a fost înființat Protopopiatul Evanghelic din Ilișești, condus de pastorul Franz Samuel Traugott Gorgon, care a slujit și la Ițcanii Noi până la moartea sa din 1900. Au urmat apoi ca pastori ai comunității Joseph Folwartschny (octombrie 1901 - iunie 1907) și Immanuel Gorgon, fiul primului pastor din Ilisești. Începând din 1903 a fost numit primul pastor permanent pentru comunitatea evanghelică din Ițcanii Noi în persoana lui August Hargesheimer, care venise din (Galiția
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
Evanghelic din Ilișești, condus de pastorul Franz Samuel Traugott Gorgon, care a slujit și la Ițcanii Noi până la moartea sa din 1900. Au urmat apoi ca pastori ai comunității Joseph Folwartschny (octombrie 1901 - iunie 1907) și Immanuel Gorgon, fiul primului pastor din Ilisești. Începând din 1903 a fost numit primul pastor permanent pentru comunitatea evanghelică din Ițcanii Noi în persoana lui August Hargesheimer, care venise din (Galiția). Între anii 1905-1908 comunitatea germană de religie luterană a construit o biserică pentru a
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
care a slujit și la Ițcanii Noi până la moartea sa din 1900. Au urmat apoi ca pastori ai comunității Joseph Folwartschny (octombrie 1901 - iunie 1907) și Immanuel Gorgon, fiul primului pastor din Ilisești. Începând din 1903 a fost numit primul pastor permanent pentru comunitatea evanghelică din Ițcanii Noi în persoana lui August Hargesheimer, care venise din (Galiția). Între anii 1905-1908 comunitatea germană de religie luterană a construit o biserică pentru a deservi necesitățile de cult ale credincioșilor germani de confesiune evanghelică
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
permanent pentru comunitatea evanghelică din Ițcanii Noi în persoana lui August Hargesheimer, care venise din (Galiția). Între anii 1905-1908 comunitatea germană de religie luterană a construit o biserică pentru a deservi necesitățile de cult ale credincioșilor germani de confesiune evanghelică. Pastorul August Hargesheimer a fost și președintele Asociației Creștinilor Germani din Bucovina (înființată în 1908). El a predat religia evanghelică la Liceul Ștefan cel Mare din Suceava în perioada 1908-1932. După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Ițcanii-Noi locuiau 370 credincioși evanghelici (luterani) (51,82% din populația localității), iar în satul Ițcani-Gară 180 credincioși evanghelici (luterani) (10,53%). Începând din 1932, comunitatea luterană a fost condusă de pastorul Helmuth Gräf, originar din Transilvania. El a predat și cursurile de religie la școlile din Ițcanii Noi și Ițcani-Gară. În 1937, recensământul a consemnat în Ițcanii Noi o populație de 443 germani, dintre care 365 protestanți, 70 catolici și 8
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
Ițcanii Noi și Ițcani-Gară. În 1937, recensământul a consemnat în Ițcanii Noi o populație de 443 germani, dintre care 365 protestanți, 70 catolici și 8 atei. Între anii 1938-1940 etnicii germani au fost mutați în zone ocupate de Germania Nazistă. Pastorul Helmuth Gräf a emigrat și el în Germania în 1940. România și Germania au încheiat o convenție prin care statul român se obliga să achite despăgubiri pentru fiecare clădire în parte, inclusiv pentru terenurile și pădurile germanilor care au emigrat
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
Dessau, ca fiul poetului romantic Wilhelm Müller, ale cărui versuri Franz Schubert le-a pus pe muzică în ciclurile sale de cântece „"Die schöne Müllerin and Winterreise"”. Mama lui Max Müller, Adelheide Müller, a fost fiica cea mare a unui pastor din Anhalt-Dessau. Müller l-a cunoscut pe Felix Mendelssohn și l-a avut pe Carl Maria von Weber ca naș. În 1841 a fost admis în Universitatea din Leipzig, unde și-a abandonat interesul anterior pentru muzică și poezie, concentrându
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
2004 toți membrii Colegiului Național, format din 25 de persoane, și anume: Petrică Balint, Sergiu Chiriacescu, Emilian Vasile Cutean, Iosif Dan, Emil Dumitrescu, Lorin Fortuna, Cazimir Ionescu, Claudiu Iordache, Eugenia Iorga, Mihai Ispas, Dumitru Mazilu, Alexandru Mironov, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Pastor, Romeo Raicu, Petre Roman, Adrian Sanda, Ioan Savu, Răzvan Theodorescu, Dan Toader, Doru Țigău, Viorel Vișan, Valentin Voicilă, Emil Vlădesan, Gelu Voican Voiculescu. Legea nu prevede vreun termen pentru mandatul Colegiului Național, aceștia fiind numiți pe viață. În prima ședință
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
Balint Petrică(Lugoj), Chiriacescu Sergiu (Brașov), Cuteanu Vasile Emilian (București), Dan Iosif (București), Dumitrescu Emil (București), Fortuna Lorin (Timișoara), Ionescu Cazimir (București), Iordache Claudiu (Timișoara), Ispas Mihail (București), Iorga Eugenia (București), Maziliu Dumitru(București), Mironov Alexandru (București), Nicolaescu Sergiu (București), Pastor Gheorghe (Cluj-Napoca), Roman Petre (București), Raicu Romeo (București), Sanda Adrian (Timișoara), Savu Ion (Timișoara), Theodorescu Răzvan (București), Toader Dan (Sibiu), Țigău Doru (Iași),Vișan Dorel (Cluj Napoca), Voicilă Valentin (Arad), Voiculescu Gelu Voican (București), Vlădesan Emil (Timișoara) Notă: Președintele IRRD și
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
reformată a nemeșilor locali, protestantizați și maghiarizați la sfârșitul perioadei medievale. Potrivit unui document din 20 ianuarie 1702, în anul 1702, nobilii satelor hațegane Densuș, Ciula Mare, Peșteana, Răchitova și Ostrov au pus bazele unei parohii calvine locale, deservită de pastorul maghiar Tokai Istvan; acesta avea în subordine și filiile Peșteana, Tuștea și Ciula Mare. La începutul secolului al XVIII-lea, străvechiul edificiu a fost preluat de uniți, fiind înregistrat, ca atare, de recensămintele ecleziastice ale anilor 1733 și 1750; acest
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
Tudor Vladimirescu". A continuat să colaboreze la Radio Europa Liberă cu corespondențe sporadice, semnându-le cu diferite pseudonime, ca de exemplu Ion Daniel. Ca informator, a participat în folosul Securității comuniste din România la urmărirea și încercarile de denigrare ale pastorului Richard Wurmbrand și a activității postului de radio "Europa Liberă" și altor persoane, inclusiv prieteni și cunoștințe. În 1981 a înființat o agenție de știri proprie, "Ost-West-Presseagentur" și și-a continuat activitatea de jurnalist liber-profesionist. În Germania a publicat mai
Ivan Deneș () [Corola-website/Science/302301_a_303630]
-
pe Ioan să se prezinte la Stejar, aproape de Calcedon, spre a se desculpa de calomnii și de lucruri ridicole. Ioan nu s-a prezentat și de aceea a fost destituit. Patriarhul a fost rechemat din cauza răscoalei poporului care-și revendica pastorul și din cauza unui cutremur de pământ. Patriarhul a fost primit în triumf, dar împăcarea n-a durat decât două luni. Spre sfârșitul anului 403, Sf.Ioan critica aspru neorânduielile care s-au produs cu ocazia inaugurării unei statui a Eudoxiei
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
Sorbona. Nu după mult timp, se convertește la credința creștină, citind Biblia pe care o primise de la un tîmplar la care locuise în zona Brașovului, în perioada de convalescență după tuberculoza contractată la Doftana, urmînd ca, mai apoi, să devină pastor luteran. Wurmbrand se alătură Misiunii Anglicane pentru Evrei. În scurtă vreme, zeci de evrei din România îmbrățișează credința creștină sub influența lui. În plin război mondial, în 1941, misiunea trebuie să se retragă din România, activitatea ei urmînd să fie
Richard Wurmbrand () [Corola-website/Science/302181_a_303510]
-
terminarea regimului de izolare totală, care a durat trei ani, împarte mai multe celule cu intelectuali, prelați de diverse confesiuni, dar și cu oameni simpli. Îi cunoaște atunci pe: Nicolae Steinhardt, Ion Ioanid, Ioan Ianolide, dr. Aristide Lefa, Tertulian Langa, pastorul Viski Ferencz sau Valeriu Gafencu (despre care se spune ca i-ar fi salvat viața, deși nu există nici o atestare documentară). După paisprezece ani de detenție (executați între 1948-1956 și, respectiv,1959-1964) este eliberat, iar în 1965 părăsește țara împreună cu
Richard Wurmbrand () [Corola-website/Science/302181_a_303510]
-
Interioară a Senatului american, unde face cunoscute atrocitățile la care sînt supuși creștinii din țările comuniste. Privit cu îndoială de senatori, Wurmbrand se vede obligat să apeleze la argumentul cel mai puternic și anume: cicatricile de pe trupul său. În consecință, pastorul Wurmbrand își îndepărtează cămașa lăsînd să se vadă optsprezece răni produse de tortură. După Revoluția din 22 decembrie 1989, Wurmbrand se întoarce în vizită, în România, unde depune flori la mormintele torționarilor săi. Moare în Torrance, California, în februarie 2001
Richard Wurmbrand () [Corola-website/Science/302181_a_303510]