2,745 matches
-
3 ianuarie 1877 Am primit telegrama d-voastră de la 20 decembrie (1 ianuarie) prin care-mi comunicați declarațiunile date de Es. sa Safvet-pașa asupra înțelesului și scopului art. 7 din charta constituțională otomană.4 Aceste declarațiuni au produs o impresiune penibilă asupra guvernului A.S. principelui Carol. Capitulațiunile principilor români cu sultanii otomani au stabilit între Sublima Poartă și Principate raporturi bine definite, cari n-au alterat întru nimic pozițiunea lor de stat suveran. Existența legală a acestor raporturi a fost consacrată prin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
student la Viena (40 galbeni), și lui M. Eminescu, „student în filozofie la Universitatea din Berlin“ (100 galbeni), în vederea „depunerii doctoratului și teză“ cu condiția „ca în urmă să se înapoieze ministerului acești una sută galbeni“, comentariul raportului dovedindu-se penibil în fața judecății implacabile a istoriei: „Prin acest fapt prevenitul Maiorescu a comis o adevărată răsipă de banii statului, dând cu împrumut banii publici și cu termen nelimitat la favoriți de ai săi“ („Adunarea Deputaților. Ședința de la 19 martie 1877“, MOF
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Genoiu. Discuția a ajuns la controlul financiar. I-am cerut lui B. să intervină înainte de a se comite eroarea de a fi penalizați pe nedrept și, totodată, să stabilească norme pentru activitatea fiecăruia, ca pe viitor să putem evita situațiile penibile. Răspunzîndu mi, B. a găsit ocazia să insinueze că eu aș fi fost acela care a chemat precedentul control financiar, cel de după plecarea lui Cârneci la București. Iritat, prea iritat, i-am spus că, dacă asta e părerea sa, noi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
repetă celui pensionat minciuna ocazională că va fi și în continuare util, că se va bucura de aceleași atenții camaraderești. Persoana sa e plasată deja undeva în trecut, alocuțiunile omagiale transformîndu-se, insesizabil, în panegirice. Ascultîndu-și povestea vieții - cînd nostimă, cînd penibilă - „spusă de străine guri”, „moș Călinescu” își stăpînea cu greu emoția, mai că-i venea să plîngă. Dar cînd i s-a dat cuvîntul, s-a scuturat de tristețea de parastas a adunării, a încercat să fie vesel, să glumească
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în lume. Printre scriitori, entuziasmul față de anumite „tranformări revoluționare” a produs „decese” pretimpurii. Mulți dintre cei ce s au angajat cu bună-credință, fără rezerve, de partea „noului”, a „progresului” au eșuat în propagandiști. Azi, cînd eroarea a devenit evidentă, supraviețuiesc penibil. Nu există nici o receptivitate față de justificările lor. Experiența postbelică de la noi confirmă faptul că, în artă și literatură, timpul lucrează favorabil pentru cei ce, mai înțelepți sau mai abili, invocînd diverse motive, se sustrag actualității. Deși știu că istoria literară
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tragică! - aparențele aventurii. Un intelectual avizat, el percepe acut întreaga nefericire a decăderii sale și nu se cruță defel cînd e vorba să-și contabilizeze ticăloșiile. Enorm, disprețul său față de lume începe cu disprețul față de sine, accentuat de „mărturii biologice” penibile. La apariție (octombrie 1932), Voyage au bout de la nuit a entuziasmat și, deopotrivă, a scandalizat pe foarte mulți dintre cititorii vremii prin nonconformismul atitudinii și stil. „Écrit en français argotique un peu exasperant, mais en général avec beaucoup de verve
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mi-a dat propriul său exemplu. A scris, în preziua primului Congres al Scriitorilor (1954), pentru „Scînteia”, un articol despre unele aspecte ale literaturii curente, în care - ca o condiție a sa - introdusese niște considerații recuperatoare față de T. Arghezi. După penibile tergiversări, Sorin Toma, redactorul-șef al ziarului, le-a acceptat. Totuși, în ziua următoare, articolul a apărut fără ele. Șpaltul cu forma inițială, desigur, s-a pierdut. „Cine mă crede, azi, pe mine, în absența documentului?”, se întreabă, pe bună
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se încheie sejurul. Timp de trei săptămîni am fost atent la mine însumi, la disputele din sufletul meu divizat. Încerc să-mi adun forțele morale și intelectuale pentru lupta cu fobiile și cu depresia. Încerc să pun capăt unei uzuri penibile, unor frămîntări greu avuabile. Încerc să obțin din contactul cu natura semnele și înțelesurile care să mă stabilizeze și să mă fortifice interior. Lumina dimineții sau cea a nopții cu lună, măreția unui arbore ori liniștea unei alei devin, din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de whisky. A sfîrșit prin a declara: «Sînt Dumnezeu!» știi care a fost aposteriori comentariul său: «Am crezut cu adevărat că eram Dumnezeu...» și nu se întîmpla prima oară cînd o asemenea credință punea stăpînire pe el”. „Credință”? Nu: o penibilă și întristătoare halucinație! Dintr-odată, această poveste mi a stricat relația cu scrierile sale. Nu-mi va fi ușor să-i uit blasfemiile. Și nici nu m-aș strădui, dacă n-aș avea nevoie, bibliografic, de volumul său despre Baudelaire
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
administrează eficient. Să fiu clar: n-am făcut risipă, dar nici n-am economisit tot ce se putea economisi. Acesta e genul de păcat pe care nu trebuie să-l repeți de prea multe ori ca să-ți lase o amintire penibilă. Pe de altă parte, mă gîndesc cu oarecare neliniște că vor fi fost și ocazii de natură inversă, în care m-am abținut să folosesc elogiul, deși autorul sau lucrarea ar fi meritat. Cert - cine nu știe? -, viitorul (mai ales
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aproape) un solitar. E un handicap greu de mascat în public. Cînd cel de lîngă tine înfulecă satisfăcut și tu abia legumești din bucate, contrastul e prea izbitor ca să treacă neobservat. Ajungi astfel la acel gen de „situații delicate”, chiar penibile, în care ești întrebat ca la doctor și trebuie să-ți etalezi intimitatea. Există, dacă vrei și alte explicații, o tiranie a stomacului nesigur. Capricios, acesta te obligă să i te adaptezi, te împinge în stereotipuri. Mai puternic decît voința
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care n-ar trebui să I le raportăm lui Dumnezeu. Din contră, ar trebui să-L rugăm să nu le vadă. Îl invocăm prea des, îl sîcîim pentru chestiuni minore, fleacuri, iritări de moment. Înainte de a ne livra mica nemulțumire, penibilul nostru litigiu instanței Sale, ar fi bine să lămurim lucrurile între noi, sau înainte de a-I cere ceva banal, să încercăm să facem singuri acel ceva. Un model pentru felul în care trebuie procedat, Tatăl nostru, rugăciunea zilnică, nu se referă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
versul: „Doamnă, trei leoparzi albi stau sub o tufă de ienupăr”. După un moment de reflecție, autorul Tărîmului pustiu a răspuns: înseamnă „Doamnă, trei leoparzi albi stau sub o tufă de ienupăr”. Astfel, ar putea renunța la efortul, nu o dată penibil, de a și justifica obscuritățile din propriile texte. Și criticii (mai ales cei deprinși să lungească „pelteaua”) ar avea ceva de învățat! *Azi am vorbit cu Liviu Dănceanu despre muzică, unt și țigani. În viitor, Uniunea Compozitorilor - mi-a spus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
perfect și fin redată legătura ei cu mine. M-a uimit și lista lucrărilor mele, pe care eu n-aș fi fost În stare s-o redau așa de amănunțit. Ilustrația bogată a cerut, desigur, sacrificii bănești și mi-e penibil, când mă gândesc, că le-ați suportat singuri. Terminând de citit lucrarea amândurora, mi-am zis: „N-am trăit În zadar și În Folticeni am găsit cea mai mare răsplată din viața mea, care m a mișcat cu atât mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să procedez pt. a vă putea aborda. Mai sunt În Fălticeni până la 24-25 august. V-aș putea căuta În Suceava. 698 Rătăcirile acestea de corespondență nu erau Întâmplătoare. De vină... curiozitatea unora, din care cauză am fost pus În situații penibile, chiar când mi se trimeteau documente pentru „Galerie” sau Muzeu! Nu o dată am găsit pe listele factorilor, iscălituri de primire, cu numele meu. Aflam astfel că sunt În siguranță... 1023 Dacă-mi dați un semn de viață (printr-o c
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
socialistă. Propunere: într-o societate care pretinde că face totul pentru om, să se creeze azile în care bătrânii singuri și neputincioși sau cei ai căror familii nu-i pot îngriji să fie internați în condiții decente, evitându-se situații penibile ca cele actuale: supraaglomerarea camerelor cu 3-20 de pacienți, fiecare suferind de altă manifestare a senectuții, amestecarea sexelor pe același palier cu toalete comune, acordarea unor rații alimentare corespunzătoare, deoarece pacienții azilelor de astăzi suferă de foame cronică. De asemenea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Îl vor amenința cu anularea ca individ și ca artist. Nu m-a mirat promptitudinea cu care Nego vroia să aibă textul meu despre Eliade pentru revista pe care o tipărea cu atâtea eforturi. „Discutând cu Ion Chinezu despre nivelul penibil al scrierilor lui Corneliu Zelea Codreanu, l-am rugat să-mi explice cum a fost posibil ca intelectuali de rasă ca Mircea Eliade, Noica, Cioran și destui alții să cadă victime ideologiei Căpitanului, singurul cuvânt care i s-a desprins
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
perindă pățaniile omenești o ordine (a sentimentului, a așteptării, a interesului, a resentimentului, a eșecurilor, a dedublării). Ordonată din haos și ordonând haosul, particularizarea existenței, „personalizarea” destinului uman, În sfârșit „privit” (asumat), Înseamnă tragedia sa reală, adică bravura eșecului (totdeauna penibil, cum spuneți, iar În cazul artistului, tragic), solitudinea sfidării, mefiența față de vanitatea vulgară a triumfului (o sumă de neînțelegeri, aceasta, cum nu uitați a ne reaminti mereu). Omul rămâne adevăratul mister al existenței. În om se află, de fapt, și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
era causticitatea față de vechii prieteni. Mai ales față de Noica. Se amuza, surescitat, să descrie servilismul și flateria grotescă a Maestrului În relațiile sale cu profesorii, studenții și amicii, și nu avea vreo reținere a Împărtăși unor oaspeți aproape necunoscuți secvențe penibile din popasurile pariziene ale autorului Sentimentului românesc al ființei, titlu pe care Îl ironizase, de altfel, și În scris. În relatarea sa, mai curând condescendentă decât revoltată, Noica juca rolul de fidel apărător al Marelui Fiu de la Scornicești. „Ce ai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
venea să mă trântesc la pământ. Când vedea Petrașcu că am încetinit fuga și mă distanțam de el, se întorcea spre mine și îmi striga să mă grăbesc că „ne prind jandarmii”. La auzul acestei amenințări, făceam un nou efort penibil, alergam în ritmul lui o bucată dar apoi iar nu mai puteam și iar încetineam pasul. Îmi dădeam seama că fiecare secundă era prețioasă în cursa în care eram angajați cu jandarmii, dar trupul nu mai răspundea la impulsurile voinței
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lui Manu vreo misiune în străinătate, dar i-am dat sfat să contribuie la unificarea legionarilor. (SS N. Petrașcu) Din el se vede că Petrașcu neagă afirmațiile lui G. Manu, deoarece confirmarea lor l-ar fi pus într-o situație penibilă de recunoaștere că i-a mințit pe comuniști și s-ar fi deschis o nouă pistă de cercetări. Se poate însă ca George Manu, în stilul său entuziast să fi interpretat, conform planurilor lui, exprimările uneori cam ermetice ale lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
timpul ilegalității. Procesul s-a judecat la Cluj și toți oamenii au fost condamnați, e adevărat la pedepse mai mici decât cele obișnuite, dar au fost condamnați. Eu am fost însă achitat, caz care m-a pus într-o situație penibilă în fața oamenilor pe care i-am comandat și în fața lumii. Chiar dacă alte rațiuni au determinat acest proces condamnarea și achitarea ar fi trebuit să fie inverse. Tot în felul acesta s a deschis un alt proces la Craiova unui număr
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
surâzător și încrezător. După douăzeci de minute este redus la o zdreanță cuprinsă de ticuri și crize de nervi. Se trage fără încetare de lobul urechilor și-și frânge mâinile. Continuă să execute toate instrucțiunile ce i se dau, deși penibile, supunându-se până la sfârșitul experimentului. Incapabili să se revolte contra tiraniei experimentatorului (acesta îi trata cu impulsuri electrice), subiecții lui Milgram se explicau apoi: nu credeam că e posibil să refuzi, făceam ce mi s-a cerut. Ei își declinau
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în nuvele, își găsesc realizarea în romanul Pribegi, noi visam (1973). Fidel aceluiași crez al prozei discontinue, aspirând la autenticitatea maximă ce nu poate fi obținută cu mijloacele „literaturizante” ale prozei tradiționale, autorul încearcă aici sondarea unui sentiment, în genere, penibil: gelozia. Asemănătoare până la un punct, așa cum s-a remarcat, cu romanele lui Camil Petrescu și Anton Holban, această carte descrie drama morală a sculptorului Emil, care, pornind de la premise false în privința femeii iubite, suferă că acestea nu se confirmă. Într-
DAMIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286665_a_287994]
-
Filantropia”, susține alte inițiative ale Crucii Roșii care vizează asistența populației civile. Ca și Sabina Cantacuzino, își face consemnări într-un caiet - pe care îl adăpostește cu prudență, de teama „perchezițiilor, rechizițiilor, inchizițiilor” de tot felul -, încercând a surprinde dinamica, penibilă adesea și dificil de stăpânit, a stărilor de spirit. Apreciate de istorici, mai târziu, ca un izvor de primă mână relativ la regimul militar de ocupație, descoperind secvențe inedite din „rezistența” capitalei, notele situau, nu mai puțin tranșant, oameni și atitudini
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]