4,013 matches
-
a ieșit foarte bine. —O, Doamne! Ai auzit că aproape că i-am scos ochiul lui Hazel? exclamă Violet. Da, sunt sigură că ți-a spus Helen, adăugă ea, cu o urmă de malițiozitate. Hazel nu mi-a purtat deloc pică, din fericire, deși, serios, era cât pe-aici să se întâmple nenorocirea. Mă bucur tare mult că ți s-a părut că a mers, pentru că am fost îngrozitor de atentă în seara asta și mă temeam că nu arată destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eu cu entuziasm. Părea ușor dezorientat. — Toate bune? îl întrebai eu. Nu, doar că - în fine, zise el rușinându-se, ca un băiețandru, nu te-am mai văzut îmbrăcată așa frumos. Arăți foarte bine. —Mulțumesc, zisei eu, înainte să-mi pice fisa și să înțeleg că și Matthew avusese față de mine aceeași reacție pe care o avusesem eu față de el. L-aș fi luat la rost dacă nu ar fi roșit, lucru dezarmant pentru oricine. —Și eu gândeam aceeași lucru despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
odată. — Cât de tare! —Da, așa e. E unul dintre lucrurile care chiar îmi plac la ea, zise Hugo, coborând scările. Acum o s-o scot afară să-i arăt grădina. Ne scuzați. M-a smuls de lângă Bez, care aproape că pică în nas, mormăind cum că ar vrea să-mi dea un sărut de adio. —E cam vesel Bez în seara asta, nu? observă Hugo. Când l-apucă, bagă tare până dă în extrema cealaltă. Totuși nu sare prea tare calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
brațe, iar eu stăteam cu picioarele în jurul taliei lui. Nu voiam să se miște deloc; totuși, parcă se auzea cineva țipând, prin apropiere... Am tras mai tare de cureaua cu care îmi erau legate mâinile. S-a desprins și a picat pe pământ, cu un zgomot metalic înfundat. Aplecându-mă, l-am prins pe Hugo de brațe; încă erau încordate. Își clătină capul, cu mișcări încete, ca și cum și-ar fi scuturat apa din păr, la relenti. M-am aplecat și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prea interesează genul ăsta de lucruri, remarcă Hazel placid. Dar când vine vorba de alții, știu întotdeauna. Sunt o mulțime de mici semne. Oricum, adăugă ea, mai ales Tabitha a fost cea care a condus povestea. Lui Matthew i-a picat cu tronc MM de prima oară când a văzut-o. Dacă m-ar fi întrebat, aș fi putut să-i spun să aștepte până în seara premierei. Ea n-ar fi început nimic cu el în timpul repetițiilor, fiindcă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu? Era sub demnitatea mea să răspund unei asemenea provocări. În schimb, am umplut din nou paharele. Și tu nu m-ai fi sunat în veci, continuă Hugo. Te cunosc. Mândria ta mă calcă cel mai mult pe nervi. Îți pica mâna dacă dădeai telefon. În schimb, mai lăsat pe mine să o fac. Nu m-ai sunat decât pentru că Ben te-a legat de scaun! zisei eu, mai supărată decât aș fi vrut să par. Nici nu știi cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gândul că ar fi diferite. Țara lui era plină de rasiști. El însuși era în ceea ce privește relațiile dintre albe și negri, dar n-a fost niciodată în legătură cu albii și oricare altă rasă. Un pat este un pat și e bun orice pică acolo, nu contează culoarea pielii. Dar, acum! Cum să-i explice lui Kano că sora lui îi amintește de un mandril de la grădina zoologică? Era oaspetele lor, nu trebuia să uite asta. Oaspete al yubani-lor, care puteau să-l alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
picioarele îmbrăcate în ciorapi negri, a scos la iveală un pachet de țigări și și-a aprins una. Să dea naiba, dar să știi că te invidiez, i-a spus ea Amandei. Fergus n-ar face ceva pentru Django nici picat cu ceară. —Django? a repetat Hugo. —Ce nume minunat; ești foarte isteață, a exclamat Amanda. Oricât de straniu ar suna, ăsta a fost unul dintre numele pe care le-am avut în vedere pentru Theo. Hugo s-a holbat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
provincie. Căutăm pe cineva care să combine cunoștințele și talentul cu o doză de șarm, persuasiune și rafinament. Aspectul fizic e de o importanță capitală... Nu e nevoie să mai căutați, a bubuit Neil. Iată-l pe omul momentului. A picat la țanc. Ei, Hugo, ai fost cu noaptea-n cap să zgâlțâi piața imobiliară? Hugo a înțeles că ăsta era momentul să intre în acțiune. —Ăăă, da. Da. Absolut. —Vedeți? El e omul vostru. Nu doarme niciodată, a rânjit Neil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o dureau ochii. Și e grozav c-ai putut să vii direct la centrul de frumusețe, să te întâlnești cu mine, în loc să te duci întâi acasă. Amanda și-a scuturat piciorul zvelt și bronzat. Se întâmplase ca telefonul Laurei să pice la țanc. Doamna Hardwick decisese că o ședință rapidă de înfrumusețare era tocmai ceea ce-i trebuia ca să capete un plus de strălucire pentru aparatul foto. —Mai ales că probabil ești disperată să-l vezi pe Theo, a adăugat Laura. —Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
situația nu era prea roz. Dar se ajunsese chiar atât de departe? Faptul că ea oprise infuzia de bani însemna că pusese cruce revistei? Da, din păcate, i-a răspuns Jake aruncându-i o privire dură. Așa că ușcheala cu Rosa pică la fix. Speranța de care se agăța Hugo era că Barbara, mama-avocat de la Chicklets, avea să accepte să-l reprezinte în lupta cu Amanda. Cu prima ocazie, Fine a încolțit-o în creșă și a rugat-o să meargă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
hârtie albă și păreau foarte reali... Îl apucă sughițul. 4 Primul gând care îi trecu prin minte după ce reuși să scape de sughiț, cu ajutorul altor câteva guri de bere înghițite cu aviditate, fu ce-ar fi să număr banii ăștia picați din neant, măcar aș ști câți am inventat?! Un gând năstrușnic, insinuant, care îl făcu să zâmbească la fel de strâmb cum zâmbise întreaga dupăamiază. Al doilea gând infiltrat în mintea sa tulbure/tulburată îl trimise direct către laptopul rămas până atunci
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mirosea a dragoste. - Da, țin. La aceeași oră. Las cheia sub ghiveci, ca de obicei. Vezi să nu te urmărească scriitorașul tău, în locul lui m-aș prinde de șmecherie oricât aș fi de ocupat cu agenți imobiliari norocoși peste care pică geamantane cu bani. Am auzit destule prostii, dar asta chiar trebuie povestită la birou. Le întrece pe toate. Ieși din casă și înjură ploaia fără menajamente. Deschise portiera mașinii, se așeză pe banchetă, introduse cheia în contact și dădu cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
continuare că aceste bilețele aberante sunt scrise de Lucia? Se întrebă dacă i-ar putea transmite laptopului măcar o idee din care să rezulte că s-ar bucura foarte mult dacă Magicianul ar fi strivit de un bloc de beton picat de la o înălțime amețitoare, înecat în arteziana din centrul orășelului sau tăiat în două de un tren. Într-o fracțiune de secundă, îi trecură prin fața ochilor mai multe imagini sugestive, de fiecare dată fiind vorba despre o victimă în agonie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
așa cum fac scriitorii ratați - romanul vieții... - La dracu`! Fu zguduit de un spasm. Roti privirile prin cameră, simțind cum transpirația îi curge pe la tâmple, în firișoare care căutau împreunarea, apoi privi ușa. Cu teamă. Pe birou, laptopul părea un obiect picat dintr-o altă lume, una în care personajele nu au altceva mai bun de făcut decât să devină reale pentru a chinui un scriitor deprimat de ploaie, de propria viață, de jocul nesfârșit al contradicțiilor interioare. Se repezi către el
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lua un examen cu notă mare. Duminica nu lipsea de la biserică. De acolo mergea la cimitir și stătea de vorbă cu George, ca și cum ar fi fost lângă ea; îi spunea ce cărți a citit, ce subiecte i-a picat la examene, ce note a luat. A venit primăvara. Înfloriseră caișii, corcodușii, piersicii. Liliacul îmbobocise, zambilele și narcisele răspîndeau un miros plăcut prin grădini. Era o plăcere să treci prin fața curților oamenilor; o curățenie lună, de primăvară. Gardurile vopsite, pomii
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
am ieșit pe buza urechii fărĂ să-mi mai fie teamă că m-ar putea atinge și săruta. Voiam să-mi spună povestea și apoi să plece și orașul să fie din nou al meu, cu toate bogățiile din el. Picase tam-nesam, tocmai acum, când venise iarna și eu chiuleam de la cursuri ca să stau cu nasul lipit de geam, cu ochii pierduți În ninsoare și să mă gândesc la lucruri importante, la nimic În special, Încercând să vorbesc cât mai puțin
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
tău adevărat. După vreo câteva săptămâni de școală - În care m-am abținut să deschid cărțile care mă interesau cu adevărat, de teamă să nu dispar complet În ele - m-am trezit devorând cele mai variate lecturi care mi-au picat În mână. Pe tarabele cu cărți - mai Îndrăznețe decât librăriile În perioada de imediat după ’89 - Începuseră să apară din ce În ce mai multe titluri care mi-ar fi putut aduce noi indicii asupra Shambhalei. multe erau bătute la mașină și trase apoi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
boală care poate fi clasificată și chiar tratată sau măcar ținută sub control (probabil că, În românia acelor vremuri, nici măcar părinții ei nu știau acest lucru) și eram preocupată exclusiv de gândul să scap cumva de ea. Plimbarea ne-a picat cam cu ghionturi, așa că, ajunse la vasul libertatea, am hotărât să ne Întoarcem, fărĂ suc, prin oraș de data asta, și să luăm autobuzul spre casă. Nebuna se ținea scai de noi. Diana a avut noroc : autobuzul ei a venit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
caut. Dar nu e atât de simplu. — De fiecare dată când cauți ceva trebuie să te Întorci la mama realitate, mă sfătui Catinca. Ea e punctul zero și punctul terminus. — De fapt, dacă mă gândesc bine, acum trei luni am picat aici ca din lună. Niciodată până acum nu am pus preț pe lumea reală. Venisem la București tocmai ca să am libertatea să-mi construiesc o bulă perfectă, fărĂ să mă mai stânjenească nimeni. — Ai dreptate, e o mare lașitate să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și m-a sfătuit să plec imediat la Spitalul de Urgență. — Cum să plec ? Așa, pe jos ? — ia și tu un taxi. Ambulanța noastră nu e aici. — Și nu puteți chema alta ? medicul mă privi cu compătimire, ca pe cineva picat din lună. — Vrei să stai să aștepți aici ore În șir ? Ascultă-mă pe mine, ia repede un taxi. Uite, te ajută tinerii. După zăpușeala de peste zi, afară se dezlănțuise Între timp o ploaie torențială. Nici urmă de taxiuri pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
am ieșit pe buza urechii fără să-mi mai fie teamă că m-ar putea atinge și săruta. Voiam să-mi spună povestea și apoi să plece și orașul să fie din nou al meu, cu toate bogățiile din el. Picase tam-nesam, tocmai acum, când venise iarna și eu chiuleam de la cursuri ca să stau cu nasul lipit de geam, cu ochii pierduți în ninsoare și să mă gândesc la lucruri importante, la nimic în special, încercând să vorbesc cât mai puțin
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tău adevărat. După vreo câteva săptămâni de școală - în care m-am abținut să deschid cărțile care mă interesau cu adevărat, de teamă să nu dispar complet în ele - m-am trezit devorând cele mai variate lecturi care mi-au picat în mână. Pe tarabele cu cărți - mai îndrăznețe decât librăriile în perioada de imediat după ’89 - începuseră să apară din ce în ce mai multe titluri care mi-ar fi putut aduce noi indicii asupra Shambhalei. Multe erau bătute la mașină și trase apoi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
boală care poate fi clasificată și chiar tratată sau măcar ținută sub control (probabil că, în românia acelor vremuri, nici măcar părinții ei nu știau acest lucru) și eram preocupată exclusiv de gândul să scap cumva de ea. Plimbarea ne-a picat cam cu ghionturi, așa că, ajunse la vasul libertatea, am hotărât să ne întoarcem, fără suc, prin oraș de data asta, și să luăm autobuzul spre casă. Nebuna se ținea scai de noi. Diana a avut noroc : autobuzul ei a venit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
caut. Dar nu e atât de simplu. — De fiecare dată când cauți ceva trebuie să te întorci la mama realitate, mă sfătui Catinca. Ea e punctul zero și punctul terminus. — De fapt, dacă mă gândesc bine, acum trei luni am picat aici ca din lună. Niciodată până acum nu am pus preț pe lumea reală. Venisem la București tocmai ca să am libertatea să-mi construiesc o bulă perfectă, fără să mă mai stânjenească nimeni. — Ai dreptate, e o mare lașitate să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]