82,518 matches
-
car de talent nu înseamnă nimic. Lumea fănușiană" (E. Simion) nu există pentru că nu are nimic care s-o individualizeze, e doar oglinda felului în care bucățica de moștenire mateină pe care autorul și-o arogă a fost călcată în picioare grosolan. Nu rămîne din ea decît o schemă vagă, în tușe tremurate, caricaturi ale personajelor din Craii..., goana după o atmosferă ce se vrea creată pe principiul cantității, cînd tocmai calitatea, precizia dozajului sînt cheia. Pitorescul se transformă în obscenitate
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
pe care le impune critica de azi". În anii '80, poetul Victor Felea vine în primul plan: la 61 de ani, primește premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor; este atât de mulțumit de acest "noroc nesperat" încât îl citează pe picior de egalitate cu o a doua șansă - călătoria sa de 10 zile la Londra, în același an. Am pomenit aceste succese pentru a sublinia indirect ceea ce face atât de interesant punctul de vedere existențial al autorului: omul este plin de
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
autointitulați "naționaliști" dau un ban pe cei de-un sânge cu ei aflați la nevoie. Vadim Tudor n-are nici un scrupul să vândă unui iranian firma România Mare (ăsta nu e act de trădare națională? Asta nu e călcare în picioare a lozincii "Nu ne vindem țara!", care i-a adus "tribunului" noi straturi de osânză?), iar prosperul Adrian Păunescu nu merge cu "naționalismul" până acolo încât să-i pună la dispoziție o cameră "valorii naționale" Geo Dumitrescu! în România, naționalismul
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
ușile de la intrare. Erau două, una în față, care dădea spre scara principală, alta în spate, unde era un balcon de lemn care dădea spre curte. Bunicul și-a pus scurteica pe el, și-a tras, suflînd greu, pantofii în picioare și s-a dus să deschidă. Nu știu prin care ușă, poate prin amîndouă, au năvălit în holul mare cît o cameră de la intrare și apoi în dormitor cinci persoane. Purtau uniforma cu petlițe albastre a Securității. în picioare aveau
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
în picioare și s-a dus să deschidă. Nu știu prin care ușă, poate prin amîndouă, au năvălit în holul mare cît o cameră de la intrare și apoi în dormitor cinci persoane. Purtau uniforma cu petlițe albastre a Securității. în picioare aveau cizme. Erau înarmați. Am auzit vocea unuia care-i citea bunicului, aflat încă pe hol, datele personale ale mamei din buletinul de identitate. Și l-am auzit pe bunicul îngăimînd: " Da, e aici". Năvala s-a produs o dată cu lectura
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
al Franței. Da, Michelet, iar mai tîrziu Edgar Quinet, care s-a însurat cu o româncă. În ceea ce mă privește, mi-ar plăcea ca amintirea domnișoarei Miallaret să fie mai prețuită la noi. E adevărat că n-a pus niciodată piciorul pe pămîntul nostru și că, pe de altă parte, nu mai e azi decît o văduvă calomniată, pe care cîțiva critici care voiau să se arate mai puțin răuvoitori au acuzat-o că ar fi fost "abuzivă". În ziua despre
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
remarcasem bizareria însoțitorului meu, dar pentru noi, poeții, nebunii sînt, precum misticii, niște tainici colaboratori pe care îi iubim. De altfel, acest apucat era uneori sublim și avea mai cu seamă - ceea ce mă încînta -darul de a călca omenirea în picioare, pentru a o reînălța apoi triumfal, ridicînd-o în slăvi. Într-o zi, l-am botezat "ambasador al infinitului". L-a lovit atunci o furie de nedescris. Omul era, în chip indiscutabil, sclipitor. - Eu singur, strigă el, sînt o invazie de
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
țopăim de bucurie. Vezi, Bălăiță, și tu care ziceai că... De atunci știu că prietenul meu Bălăiță, când are o emoție puternică, începe să scoată un sughiț... Pe mine, în asemenea cazuri, mă apucă o amețeală, nu-ș de ce... Aveam la picioare tot Vestul... Tot Occidentul. Câte am mai fi povestit noi la București, despre această graniță absurdă din mijlocul Berlinului, pe care am fi trecut-o vâjâind. În față, în sfârșit, ultima linie, linia a cincea. Ea pare ceva mai însingurată
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
în aceste momente procedee tehnice care depășesc simplul act al cioplirii, cum ar fi polizarea, lustruirea sau colorarea, alături de acel asamblaj, pe care l-am amintit deja, folosit, cu precădere, pentru realizarea extremităților în cazul statuarului mai complex (capul, mîinile, picioarele etc., - se realizau de multe ori separat și abia pe urmă erau atașate întregului), datele tehnice nu se schimbă fundamental. Asamblajul nu are, în aceste cazuri, nici o repercusiune expresivă și el se subordonează atît cioplirii, cît și ideii de întreg
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
făcând una și aceeași figură. (Cunosc exemplul unui fotbalist, altminteri mediocru, care ajunsese la perfecțiune în executarea unui singur procedeu tehnic. Deși toată lumea știa ce va face, el reușea sistematic să-și dezechilibreze adversarul și să-i treacă mingea printre picioare! Exact ca și Atanasie al nostru!) Așadar, de ce Miron Cozma a ajuns în zeghe, iar Stănculescu și Chițac nu? Am întors chestiunea pe toate fețele și n-am găsit decât un răspuns plauzibil: pentru că șeful minerilor n-a făcut parte
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
Cristian Teodorescu Mă îndoiesc că era nevoie de un sondaj de opinie pentru a afla ce vrea tineretul din România. Oricum, e bine că s-a făcut, pentru a-i aduce cu picioarele pe pămînt pe politicienii care își (mai) închipuie că tinerii au încredere în ei. Nu cred însă că rezultatele acestui sondaj îi găsesc nepregătiți pe politicieni. În afară de vorbe, în acești unsprezece ani care au trecut de la Revoluție, tinerilor nu li
Ce vrea tineretul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15958_a_17283]
-
bilete să întreb cum . Seara, mă ascundeam în oraș, pe unde puteam, ca un om urmărit de o razie. Aveam grijă să nu ajung nicicum în preajma teatrului. Mă îngrozise apariția la rampă, în seara premierei: am ieșit pe scenă, cu picioarele tăiate, convins că arăt ca un crenvușt vînăt și stătut. Impresia mi-a fost confirmată de prieteni." E un text reluat absolut ad literam în 2001, cu o singură modificare: acum apare și numele regizorului "un tînăr genial" în 1987
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
pe care le devoră/ incandescența dinților iubirii/ leșinul neuronilor pe stradă/ micronul de otravă palpitând/ în centrul fiecărei inimi" (Plumbul secret) sau "noiembrie peisaj industrial/ culoarea galbenă a feței/ Se scurge murdară în praf/ Sub muzica motoarelor și ploi acide/ picioare și mâini/ membre de scrum alergând /.../ somnul acestui anotimp/ șterge orașul desenat în cretă/ deasupra orizontului spasmodic" (Noiembrie). Nimic nu mai e natural. Simulacrele au cuprins tot, guvernează și transformă iremediabil realitatea: "fast-food oferind în meniu fotografii de hamburgeri și
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
rezonanță în zilele noastre. Poate unde, în succesiunea generațiilor, se moștenește o dată cu patrimoniul genetic și un altul, bazat pe modele și... interese! Fapt este că, trecuți în mileniul trei o bună parte a actanților deceniilor anterioare sunt mai departe pe picioare, fericiți posesori de relații și titluri, de grade dacă nu până și de farmec social. Cu toate că P.N.Ț.C.D.-ul nu s-a autointitulat vreodată partid "justițiar", așa a fost văzut atât de către cei vizați, cât și de aceia care
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
o culoare unică la mașină - galbenul. În ceea ce îl privește, Cronicarul nu e deloc convins că Adrian Năstase chiar vrea să-și oblige subalternii să poarte un anumit model de cravată. Mai degrabă premierul a vrut să-l ia peste picior pe primarul uniformizării culorii taximetrelor și să dea un anumit semnal de putere pentru toată suflarea cabinetului său. Dar dacă luăm în calcul că există printre membrii PSD-ului din Iași unii care au afinități vizibile și uneori marcate cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
cumpărături și telefoane, adevărul nu-și găsea locul. Refuzul de a accepta Adevărul cu majusculă reamintește ironic declinul "marilor povești". Îi urmează cel al dialogului a cărui eficacitate postulată este contrazisă. O agonistică sui-generis se petrece pe covorașul pentru șters picioarele din fața ușii. Zgomotul sec al servietei diplomat marchează sfîrșitul ineluctabil, pierderea definitivă a mîntuirii. Un eșec nu doar al ideologiilor centralizatoare, ci și al încrederii în valențele consensuale pe care le presupunea dialogul. Ceea ce rămîne este o afirmare a micului
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
ci și al încrederii în valențele consensuale pe care le presupunea dialogul. Ceea ce rămîne este o afirmare a micului adevăr individual, politețea rece și respectul conveniențelor bine codificate pentru a acoperi spațiul gol, căci "o dată netrecut zidul covorașului pentru șters picioarele, adevărul pleacă". Nu lipsește nici domeniul relațiilor publice dezvăluite ca raporturi de putere ("Vous vouliez lui parler!?"). O convorbire telefonică banală cu secretara unui personaj important conține în filigran raporturile de putere ce se delimitează între cei aflați la capătul
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
Ați ascultat vreodată tăcerea ierbii? Însingurat în singurătatea ce mă înconjoară, am prins a asculta, sub răcoarea amurgului tomnatic, unduirea unei tăceri care-mi măcina, tainic, visele, îngenunchindu-le, o tăcere foșnindă a ierbii călcată în picioare de graba oamenilor amestecați în civilizație, prinși în angrenajul declarațiilor puerile... Tăcerea ierbii geme de durere..., tăcerea ierbii este bătătorită de bocancii țintuiți ai soldaților Planetei, acești soldați înregimentați haotic, infectați cu ură și de multe ori, culmea ironiei, îmbrăcați
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
o țară atât de previzibilă precum România - ca măcar unul dintre șefii județeni sau municipali de poliție s-o pățească. Precedentul Giurtelec, adică vila lui Măgureanu din satul natal, s-a încheiat cu umilirea presei și retragerea cu coada între picioare a celor desemnați să cerceteze cum dintr-un salar de bugetar (pentru că până și șeful SRI-ului e bugetar!) se pot înălța palate ca-n basmul lui Ion Creangă, "Povestea pocrului" (nici o aluzie la cei despre care tocmai scriu!) Pun
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
Senei! Sigur, parfumurile franțuzești constituie un punct de atracție etern, numai că Italia, o mare putere economică, are un cuvânt mai greu de spus decât detestații tenori din țara lui Ronsard! E un gest de curat antipatriotism să dai cu piciorul contactelor realizate în Italia prin eforturi individuale, prin șarm personal și prin competență intelectuală verificată în sistem de concurență occidentală a unor oameni precum Marian Papahagi, Theodor Baconsky și Ion Bulei. Acum, când universități prestigioase și instituții culturale din Roma
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
meu de falsificator" (cîntarea cîntărilor sau amantul universal). Abordat cu intenția înscrierii unei posturi mai curînd decorative, homo religiosus apare înghiontit, hărțuit de dubiul stenic al unui ins cu o structură telurică estetizată: "mie, domn' președinte, mi-au legat de picior un înger fără zbor. mi-au îndesat în buzunare îngeri cu ghiare" (ibidem). Ori: "mi-e dor de niște abstinențe, de un ascetism, de o retragere în pustiu, de patul care este în mine" (ibidem). În spațiul delirului vesel (aidoma
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
mea, care nu era un lung bulevard, dormeam într-un șanț. Era iarbă pe-atunci în gropile Bucureștiului și îmi plăcea grozav. Dormeam acolo și era un cîine bătrîn care făcea ău, hău, ău, și venea și se culca la picioarele mele. Stăteam acolo și ne acoperea iarba. Aveți multe poeme cu iarba care vă acoperă... Da, am o obsesie, și eu am observat, de iarbă și de vorbit cu pomii. Chiar puteați opri ploaia? Cum? Așa, ca babele, ca vrăjitoarele
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
sa în partid. Cît despre așa-numita tristețe a PSD că Andrei Marga a demisionat, ce puteau declara liderii partidului de guvernămînt? Că se bucură de această demisie? Ideea Simonei Popescu - potrivit căreia realizările guvernării Ciorbea sînt inatacabile - stă în picioare exact în măsura în care aceste realizări nu există. Altfel spus, premierul Ciorbea nu poate fi învinovățit de nimic, fiindcă n-a făcut mare lucru. Cronicarul nu știe cît de lăudat poate fi însă Victor Ciorbea pentru acțiunea lui de a pleca din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
fel de poezie, fir-ar să fie! E proză vîrtoasă, friguroasă, cu nimic în oală și cu burta goală. Vino și vei vedea' (într-o scrisoare din 1954 către George Sorescu) sau 'mi-a pus Dumnezeu mîna în cap și piciorul pe coadă', ' Marea e frumoasă ca o tingire uriașă, cositorită de curînd', ' Află că apa de la plămîn a dispărut ("apa trece...") dar de bucurie mi-a crescut inima cît un dovleac și așa a rămas'; despre niște poezii mai vechi
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]
-
nevoie de lumină, mai ales de lumina... tiparului care trebuie să se reverse odată și odată și asupra noastră'; ' O poezie nepublicată e ca un dans pe întuneric ' cum spune Ovidiu ' nu te vede nimeni și-ți mai rupi și picioarele.' Mai tîrziu cînd deja începuse să publice și lucra la ' Viața studențească' îi scria tot fratelui său: ' Eu m-am izbit și mă izbesc mereu de fel de fel de obstacole, dar mă amuz, dărîmîndu-le și bat la poarta literaturii
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]