3,087 matches
-
hotărât răspunsul tuturor: Ca întotdeauna, domnule locotenent. Între timp, soldații germani se aliniază la marginea pădurii. Doar o timidă pală de vânt se mișcă parcă speriată printre crengile copacilor. Nenumărate binocluri ale ofițerilor nemți sunt ațintite asupra clădirii. Încearcă să pipăie ceva concret din forța celor ce urmează să-i atace, dar nu reperează nimic deosebit. Doar zidurile tăcute care se ridică în fața lor. Rezemat de perete sublocotenentul Novăceanu citește dintr-o broșură tehnică găsită pe jos. Se pare că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cuprinsese până și creierul zdruncinat se retrage încet, odată cu durerea pe care o mai simte doar confuz, calmată parcă cu o doză puternică de morfină. Târâș, se apropie de mort. Înșfacă un colț al pânzei aspre și trage către el. Pipăie atent să vadă dacă siguranțele grenadelor sunt neatinse. Răsuflă ușurat. Sunt la locul lor. Într-o grimasă de durere, agață de perete un braț greu ca un fier și se ridică chinuit în picioare. Clătinându-se ca un om beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sfoară groasă. Nu scrie nimic pe el, dar știe că este ceea ce caută. Zâmbește mulțumit și ușurat totodată. Acum poate să plece. Cu toate temerile lui, iată că misiunea se încheiase până la urmă cu bine. Plus micul bonus financiar neașteptat. Pipăie bucuros banii din buzunar. În definitiv, războiul se termină și trebuie să fie prevăzător cu ziua de mâine. O va lua undeva din nou de la capăt. În nici un caz Europa. Peste mai puțin de trei, hai patru ani, americanii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lucrării, pe urmele barelor de fier care-i fac armătură bronzului, ori a reziduurilor de pămînt și a lacunelor survenite în turnare -, pentru a fi închipuit mîna meșterului din vechime, amprenta ei viguroasă, cînd modela acut și tandru ochiul fiarei, pipăind traseul în serpentină al sprîncenei și semnul ce delimitează fossa orbitală -, pentru toată această prielnică aderență la un parcurs plăsmuitor și tehnologic, Anna Maria Carruba, care a avut de restaurat sculptura, și-a dobîndit drepturi solide și în discuția cronologiei
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
acest privilegiu. Fiecine știe mai bine unde-l doare, și tătarul din Dobrogea știe mai bine decât confrații noștri dacă vrea sau nu vrea unirea cu România. Cât de puternică și sigură e voința negativă se dovedește în mod foarte pipăit în Bosnia și Erzegovina. Poporul musulman nu vrea unirea cu Austria și îndată vedem cum cei mai vechi și aristocratici begi, mână în mână cu Hagi Loio, conducătorul fanatic al maselor, ș. a. m. d. Exemplele se pot înmulți în infinit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fost vrednici niciodată de a o căpăta nici prin lingușiri, nici prin îngîmfata încredere în puterile noastre, ci pentru că așa este făcută mintea noastră, că nu înțelegem adecă prăpăstiile, nici să credem orbește vorbe ale căror cuprins real nu se pipăie și nu se vede. {EminescuOpX 146} Așadar nu se teamă d. T. că ne deosebim tocmai mult în privirea politicei esterioare, factorii reali ai acestei politice fiindu-ne prea bine cunoscuți pentru ca să sperăm că prin atitudinea noastră vom schimba ceva
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sa - că nu am făcut nimic cu această prohibițiune, deoarece clauza penală poate fi înglobată în capital chiar când se contractează obligațiunea. Răspunsul însă este ușor de făcut: anevoie consimte cineva să subscrie pentru o sumă pe care nu o pipăie, dar ușor subscrie pentru ceea ce ia în realitate; în cazul dîntîi dezastrul, calamitatea este înaintea ochilor săi, în cel de al doilea el este mai depărtat și de ochii și de credința sa, care este totdauna pentru plată. Să venim
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
teorii constituționale, de principii și paraprincipii politice, de profesii de credință și alte producte intelectuale de soiul acesta, cari dovedesc numai starea de nematuritate a educațiunii politice. Au ideile și principiile carne și oase? Sânt ele ceva real și de pipăit, încît daca unul susține din gură că le are să-l și credem pe cuvânt, încît să zicem: "De treabă om, căci frumos vorbește! ". {EminescuOpX 233} Ideile și principiile sânt cuvinte cari se pot învăța pe de rost, fără ca să fi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
D. N. T. Moldoveanu, urmărind unul și același scop de un timp încoace, de-a da pe față turpitudinile administrative ale roșiilor în timpul războiului, turpitudini care pe el personal l-a ruinat, a voit să constate cu probe vădite și pipăite cu câtă ușurință și neregularitate se fac din partea autorităților roșii acte de evaluațiuni a pretinselor păgubi cauzate de armata rusească în diferite localități și au cerut în martie, anul curent, primarului din comuna Orbeasca, ca procurator din partea arendașului acelei moșii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
n-avea, n-avea nici el, strigai eu. Și nici celălalt. Nici unul din cei trei n-avea! Dar cei doi credeau că aveau... Ei, gringalet-ul tău are sau n-are?" "Dar dumneata ai? spuse ea rar și-i simții pupilele pipăindu-mă îndelung; întrebare neașteptată, în orice caz greu să răspunzi la ea. Dacă răspundeai afirmativ, exista loc în acele pupile pentru îndoială, care îi și licărea în ele, dacă ziceai că nu, atunci de ce râzi de alții. "N-ai înțeles
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stăpânea. Își duse mâna la gură cu un gest simplu de țărancă și chicoti iar. "Vrei să vezi? zise. Și își ridică sus rochia și îmi arătă o burtă ca o superbă boltă albă, boltă pe care începu s-o pipăie. Fii atent, zise iar cu o expresie de așteptare și pândă și într-adevăr văzui cum pe această boltă mătăsoasă apăru un gurgui care se mișca. Matilda îl prinse cu mâna și trase de el. Gurguiul dispăru fulgerător și ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce-ai pățit, altfel te duceai la spital să-ți pună fălcile la loc. Și râse iar și se aplecă, spre mine: Dom' profesor, ia să văd și eu ce mâini aveți? Și îmi luă o palmă în mână, o pipăi și iar rîse: tîrnăcop?" Făcui un semn vag, atent la țigan, fiindcă știam că ei se prefac blânzi și supuși după ce îi lovești, până ce deodată pun mâna pe-o sticlă și te pocnesc în cap pe neașteptate. "Ce-ai havut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
voce patetică și fără introduceri mulțime de șlagăre vechi, care-l făceau pe bunicul să ridice o mână spre cer... Sub razele asfințitului mâna lui arăta ca o cracă încremenită în timp... Mâna, mâna umană, mâna care poate, înaintea cuvântului, pipăise lucrurile, le adusese sub ochi, minunații ochi care le contemplaseră și care, violentați, le trimiseseră sub nas, nasul le mirosise, apoi le lăsase mai jos gurii, care le linsese, formidabila mână, instrumentul spiritului și... "cîți au muuurit pentru tine, frumoasă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
colorate. Da, zise, nu sânt urâte, dar credeam că sânt de lînă". Și ieșirăm. "Sînt din nylon", zise. "Totuși, zisei, lumea moare după țesăturile astea." "Păi pentru că sânt ieftine și păstrează aparența că ar fi naturale, fiindcă nimeni nu te pipăie să vadă din ce sânt făcute." "Bine, zisei, și ce plăcere secretă simți tu dacă sânt de lînă?" Nu știu, zise, lâna e lână, mi-ajunge să știu eu că e de pe oile alea pe care le păzesc ciobanii pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dădu un bobârnac în capătul cilindrului și așteptă să devină incandescent. Ceva... capul se răsuci brusc. Nimic. Doar zumzetul ceasornicului. În cameră nu se aflau decât Jones și ea. Cu certitudine, nici o rafală de vânt. Se înclină în stânga și mâna pipăi în fundul sertarului noptierei în căutarea cărții de vizită a lui Burke. O răsuci între degete, apoi o introduse într-o fantă a consolei încastrată în mobilă. Pe ecranul care ocupa peretele opus apărură nuraadecâl cuvintele "Așteptați, vă rog", ceea ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aceea, îndepărtă cuvertura subțire de pe partea superioară a corpului său. Părea să fie ceea ce simțise el: un cearșaf. Acesta se mișcă ușor și astfel, după doar câteva clipe mâinile și brațele îi erau libere pentru următoarea mișcare. Cu mare atenție, pipăi și patul. Și, dintr-o dată, descoperi niște tuburi de cauciuc. Zeci de tuburi. Erau atașate la dispozitivele aspirante de pe corpul său. De fapt, când le simți, se sperie. Îngheță fără să se mai poată mișca. Pentru că... era ridicol! Pentru că - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
nu se mișcase și nu exersase niciodată în întreaga sa existență, putea într-adevăr să funcționeze din punct de vedere al mobilității mușchilor? Totuși, când se gândi mai bine, își aminti că-și mișcase brațele. Împinsese cu ele în tavan. Pipăise tot ce putuse ajunge cu mâna în strâmta sa locuință. Dar, desigur, dacă și-ar desprinde legăturile, ar putea să se miște mai bine. N-avea nici un rost să stea și să zacă întins acolo. Era timpul să încerce câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
o expresie încruntată. Blayney scutură din cap. - Jocul politic, spuse el, este strict Aristotelian. Idealiștii nu au ce căuta în el. Deasupra lui, fața aspră își schimbă iar expresia. Când se aplecă, Blayney părea iar nedumerit și, cu mâna dreaptă, pipăi sfoara cu care erau legați genunchii lui Gosseyn. - Am tot încercat să-mi imaginez, spuse individul cu vocea lui moale, de ce ai lăsat să ți se întâmple asta din nou? Întrebarea părea să implice faptul că Blayney auzise despre posibilitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
nu era gros; și în afară de acestea, nu părea să mai aibă alte haine. Degetele sale atinseră pielea caldă. Încet, cu grijă, trase de cearșaf; îl îndepărtă de pe partea de sus a corpului său. Apoi, la fel de încet, ridică mâinile în sus pipăind. Atinse o suprafață plată. La mai puțin de douăzeci de centimetri de pieptul său, calculă el. Și când încercă să se ridice și împinse, aceasta se dovedi a fi un ceva neted, solid, care nu ceda. ...Exact ca atunci când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
după sine o altă idee: Atunci, prima data - toate legăturile acelea? Nu avea nici o senzație fizică legată de prezența tuburilor de cauciuc sau a acelor înfipte în piele, pe care le simțise atunci când se trezise prima oară. Acum, după ce se pipăi cu atenție cu degetele și cu mâinile, și întinse brațele până la extremitățile sale inferioare, nu găsi decât piele goală. Îi strigă mental lui Gosseyn Doi: Se pare că ai avut dreptate. Nu este vorba de Gosseyn Patru care devine conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
iar pe noi ne scoteau din sărite. Le stivuiserăm în casa de bani a bunicului Vitalian, ca într-o temniță. Din când în când, eliberam câte-un exemplar și ne apucam să-l lucrăm. Ne imaginam degetele lacome ale cercetătorilor pipăind foile fragile, și asta ne dădea aripi. Mihnea secționa paginile cu lama, fin, delicat, savuros; eu acționam cu un capsator asupra coperții. Prin găurile strâmbe turnam spirt. Mirosea a cerneluri arse și-a carton spart. Fiecare volum trebuia pedepsit, torturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau bucătărie. Unele rochii miroseau a naftalină, altele a cozonac și mai erau unele (puține și doar sâmbăta) după care mă topeam, cu parfum de lămâie amestecată cu scorțișoară. Despre ciorapi, nimic deosebit, făceam ce-ar fi făcut oricine: îi pipăiam. Nu mă interesa materialul, gros ca lanțul, cum anunțau la reclamă înainte de „Telejurnal“. Doar gestul conta, perseverența prin care îmi învingeam timiditatea, urcând fără să știu spre spațiile ascunse ale pulpelor. Ce vedeam acolo nu v-aș spune nici dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mie drag și adresat, nu mișca un mușchi, nu-i simțeam respirația, nu răspundea privirii mele, parcă se evaporase, lăsând în urmă un manechin de pluș. Mă strecuram sub cearșaf și, abia când degetele ei părăseau inerția pentru a-mi pipăi sexul și, recunoscându-l, îl strângeau prietenește, știam pe cine am alături și de ce nu trebuie să mă tem. Simulam repede somnul, apoi fugeam pe balcon și din nou la computer. Îmi controlam florile ghiveci după ghiveci, cu afecțiune, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
împreună. În mașină, mi-a venit o idee. Nu duceam lipsă de ele, dar asta chiar părea bună. L-am instalat pe Brutus pe bancheta din spate și-am pornit-o spre secția unu, chiar după colț. Încă îmi mai pipăiam gâtul în oglindă: se vedea roșu-dureros. Am parcat în față, cu nesimțire, și m-am înfipt în ofițerul de serviciu. „Aș dori să depun o plângere oficială împotriva comisarului Rapotan și-a adjunctului său, Penciu.“ Tipul a făcut ochii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un cadru electronic, care începe să piuie dacă ai uitat ceva. Mie mi-a bâzâit anul trecut, când am fost cu echipa de experți francezi în restaurare: era ornamentul de la poșetă. Dacă nu sunt mulțumiți de rezultat, te mai și pipăie cu tigăile lor de detectare corporală. Doamne-ferește să ai vreun inel înfipt în buric sau mai jos, prin pantalon; nu mai intri. Sau te duci alături, la pază, și le-arăți.“ M-am simțit blazat. Întotdeauna îmi dorisem ca Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]