2,678 matches
-
același timp, să conecteze rasa umană la o nouă istorie comună, Îmbrăcată În țesătura drepturilor omului universale și a drepturilor intrinseci ale naturii - ceea ce consideră conștiința planetară. Este un vis care ne duce dincolo de modernitate și postmodernitate Într-o epocă planetară. Pe scurt, visul european, creează o nouă istorie. În ultimul timp, s-a transformat Într-o adevărată modă În cercurile intelectuale conservatoare din America. Unii, precum Francis Fukuyama, cred că odată cu căderea comunismului sovietic, democrațiile liberale bazate pe economia de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de efort. În timp ce În adâncul meu am rămas atașat visului american, În special În credința lui fermă În preeminența responsabilității individuale și personale, speranța mea pentru viitor mă atrage spre visul european, care pune accent pe responsabilitate colectivă și conștiință planetară. Am Încercat, În paginile care urmează, să găsesc un sinergism Între cele două viziuni, În speranța de a obține o sinteză care să combine părțile bune ale acestora. De un lucru sunt destul de sigur. Visul european incipient reprezintă cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
oameni, aici și În toată lumea, de mai bine de două secole. Acel vis, atât de puternic și seducator Încât a captat imaginația și inima unei bune părți a omenirii, Își pierde acum din strălucire - Îmbătrânind dacă vreți - pe măsură ce noile realități planetare duc la o schimbare a viziunii umane pentru era ce va veni. Ceea ce erau considerate odată virtuțile principale ale visului american sunt În măsură din ce În ce mai mare percepute ca neajunsuri și chiar piedici pentru realizarea aspirațiilor umane, o realitate pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Unicitatea visului În contextul american este ceea ce l-a făcut atât de atractiv, iar America - un succes. Exclusivitatea sa este ceea ce Îl face acum să fie din ce În ce mai suspect și nepotrivit Într-o lume care Începe să-și creeze o conștiință planetară. Când pelerinii au debarcat la Plymouth Rock În 1620, ei credeau cu adevărat că au fost eliberați de către Dumnezeu din jugul opresorilor lor europeni. Ultimii dintre reformatorii protestanți, acești refugiați se vedeau ca pe niște noi israeliți și asemănau primejdioasa
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
colorează felul În care acționăm, nu numai acasă, dar și pe scena internațională. De exemplu, atitudinea americanilor despre natura răului și a binelui diferă substanțial de cea a prietenilor noștri europeni. World Value Survey (un studiu al valorilor la scara planetară) a rugat oameni din diverse țări să aleagă care anume dintre cele două viziuni asupra moralității reflectă mai bine atitudinea lor: „Există principii călăuzitoare foarte clare despre ce este bine și rău. Ele se aplică tuturor indiferent de circumstanțe” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a-i găsi pe teroriști ca la o mare cruciadă. Mai târziu, președintele s-a referit la Irak, Iran și Coreea de Nord ca la o „Axă răului”. Cu toate că europenii se sperie de imaginile religioase folosite de America pentru a descrie conflictele planetare, retorica Casei Albe găsește o audiență favorabilă În inima Americii. Credința că suntem poporul ales i-a transformat, de asemenea, pe americani În cel mai patriotic popor din lume. Într-un studiu realizat de National Opinion Research Center (Centrul de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
devine mai puțin importantă În definirea identității individuale și colective, faptul că americanii rămân cu atâta pasiune credincioși modelului politic convențional al statului-națiune, ne pune În mod clar de partea geopoliticii tradiționale și În nici un caz În avangarda noii conștiințe planetare. Atât timp cât americanii găsesc alinare În credința religioasă și continuă să creadă că sunt poporul ales, păzit și protejat de grația lui Dumnezeu, e foarte puțin probabil ca naționalismul și patriotismul acestora să descrească. Nu vreau să sugerez că naționalismul a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În curs de dezvoltare, statul-națiune nu mai este singura platformă pentru a exprima părerile și convingerile personale și pentru a realiza aspirațiile personale. Visul european, așa cum vom vedea În paginile ce urmează, este primul vis transnațional care apare În epoca planetară. Dacă mândria națională este În scădere În Europa, nu este pentru că europenii sunt mai puțin Îndrăgostiți de țările lor, ci mai degrabă pentru că identitatea și loialitățile lor se extind dincolo de frontierele statului-națiune, pentru a forma un sentiment mai bogat și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
statisticile și numerele din lume, care contrazic aceasta, e probabil că nu vor schimba convingerea majorității concetățenilor noștri, că America este Încă cea mai bună țară din lume din punct de vedere al oportunităților. Proiectul Pew, pentru atitudini la scară planetară, a Întrebat oameni din America, Europa și din alte părți ale lumii, de ce unii oameni sunt bogați și alții săraci. Rezultatele sunt revelatoare. Două treimi dintre americani cred că succesul este la latitudinea lor. În Germania, prin contrast, 68% din
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cazul țărilor Europei - Germania, Marea Britanie, Franța și Italia. Această concepție veche ce asociază comerțul și politică cu statele-națiune ale Europei este rapid contrazisă Însă de noua realitate a unei superputeri continentale, a cărei forță comercială se face simțită la scară planetară. Dacă comparațiile Între Statele Unite ale Americii și țările Europei Încă prezintă interes, cel puțin În domeniul politic și În special În chestiuni de politică externă, situația este diferită În domeniul comercial. Companiile cu care sunt familiar În Europa se consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În mod fundamental concepția noastră spațio-temporală. Conectarea din ce În ce mai rapidă a sistemului nervos central al fiecărei ființe umane cu restul ființelor umane de pe Pământ, cu ajutorul Internetului și a altor noi tehnologii de comunicație globală, ne forțează să pătrundem Într-un spațiu planetar și un nou câmp simultan al timpului. Rezultatul este acela că, În secolul XXI, schimbul de proprietate pe piețele naționale va ceda pasul din ce În ce mai mult relațiilor de acces În vaste rețele globale. Un atașament scăzut la un regim de proprietate
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
inclusivitatea, de a lupta pentru drepturile umane și ale naturii, de a Încuraja calitatea vieții, de a urmări dezvoltarea sustenabilă, de a elibera partea ludică a spiritului uman, de a construi o pace perpetuă și de a nutri o conștiință planetară. Împreună, aceste valori și țeluri, care apar În multe forme diferite În interiorul constituției, reprezintă urzeala visului european aflat Încă la Începuturile sale. 10. Guvern descentralizat Visele reflectă speranțele, nu realizările. În această măsură, constituția europeană reprezintă un viitor care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Împotriva eugeniei au refăcut peisajul politic. Aceste mișcări ale societății civile trec dincolo de granițele statelor-națiune. Perspectiva lor este universală. Obiectivele - globale. Ele Încearcă o transformare a conștiinței umane Însăși - o nouă sensibilitate la drepturile fiecărei ființe și la indivizibilitatea comunității planetare. Uniunea Europeană a devenit locul În care aceste mișcări au Început să-și facă auzită vocea, atât pe coridoarele puterii, cât și În afara lor. Merită să se remarce faptul că noile OSC-uri transnaționale, active politic și orientate către drepturi, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
influența pentru a obține o recunoaștere crescută a drepturilor universale ale indivizilor - ca și ale naturii - În legea internațională și caută să facă guvernele răspunzătoare În față acestor legi. Obiectivul final este acela de a crea o nouă sferă politică planetară conectând direct indivizii și natura la acorduri și convenții globale. OSC care reprezintă subculturile locale erodează suveranitatea națională din cealaltă direcție. Ele sunt În mod continuu În căutarea de noi modalități de a obține autonomie regională și locală sporită și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
rezultatul incapacității de a depăși vechea logică politică ce leagă națiunea de un teritoriu și un stat. Incapacitatea multor grupuri neteritoriale de a gândi În afara sistemului de referință al statului-națiune este Însăși cauza unei mari părți a violenței la nivel planetar, deoarece multe mișcări identitare și de emancipare sunt forțate, În lupta lor Împotriva statului-națiune, să Îmbrățișeze Însuși modul de gândire de care Încearcă să scape 61. Potrivit lui Appadurai, diasporele culturale mai trebuie Încă să creeze un limbaj „care să acopere
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
va trebui să fim capabili să ne lărgim ideea de atașament la drepturile și obligațiile bazate pe teritorialitate, la drepturile și obligațiile umane universale bazate pe participarea noastră colectivă pe o planetă În care locuim cu toții. Vulnerabilități comune și conștiință planetară Înainte ca scepticii și cinicii să spună că așa ceva este imposibil de realizat, permiteți-mi să spun că forțele globalizatoare dau unei asemenea perspective o probabilitate mai mare decât În oricare altă perioadă a istoriei umane. În primul rând, atât
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
globalizatoare dau unei asemenea perspective o probabilitate mai mare decât În oricare altă perioadă a istoriei umane. În primul rând, atât mobilitatea crescândă a rasei umane și despațializarea culturii sub forma diasporelor culturale dispersate, cât și apariția unei piețe publice planetare fac drepturile de proprietate și interesele teritoriale restrânse mai puțin importante În afacerile umane decât erau În trecut. În al doilea rând, aspectele vulnerabilității rasei umane s-au schimbat În mod radical. În Antichitate, când viața era trăită Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
proprietate au structurat viziunea asupra lumii bazată pe credința și salvarea eternă, iar dreptul la proprietate a dat formă erei utilitarismului și progresului material. În noua lume, ce va să vină, drepturile umane devin norma indivizibilă pentru a promova conștiință planetară și a Încuraja o administrare sustenabilă a Terrei. Fragilitatea și vulnerabilitatea sunt, discutabil, o condiție universală. Dar asta nu Înseamnă că toată lumea va adopta În mod automat drepturile universale ale omului. Pentru ca acest lucru să se Întâmple, ființele umane vor
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
menținut În viață visul creștin al salvării eterne a fost credința. În epoca modernă, rațiunea a devenit comportamentul dorit pentru a obține progresul material. În noua eră, empatia este răspunsul uman la o vulnerabilitate comună și cheia spre o conștiință planetară. A empatiza Înseamnă a schimba rolurile și a simți, la modul cel mai profund, Însăși ființa celuilalt - În special lupta celuilalt pentru a răzbate În viață. Cu toate că, asemenea limbajului, empatia are implicații biologice profunde, ea trebuie să fie practicată și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
incifrată În drepturile de proprietate, atunci empatia ne conduce spre o nouă lume a lui „noi”, implantată În drepturile universale ale omului. Empatia este noul liant social, iar drepturile universale ale omului - noul cod legal de comportament pentru promovarea conștiinței planetare. Acesta nu implică Însă ca vechii lianți sociali, credința și rațiunea - care au reunit umanitatea În jurul căutării transcendentului și a progresului material - nu mai sunt relevanți și trebuie abandonați. O conștiință globală plenară face loc pentru cei trei lianți sociali
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
viitoarea eră globală este de a crea o nouă sinteză care unește credința, rațiunea și empatia Într-un amestec puternic care permite fiecăruia dintre noi să fie o cale spre celălalt. Constrângere pentru observarea drepturilor omului universale Amenințările la nivel planetar fac necesară adoptarea drepturilor și obligațiilor universale. În timp ce comprimarea lumii ne face să extindem noțiunea de vulnerabilitate și empatie, cum vom crea un mijloc instituțional pentru a da drepturilor omului universale același statut de constrângere de care drepturile de proprietate
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
statului-națiune ca domeniu exclusiv al exercitării cetățeniei. Noile forme de cetățenie deteritorializează drepturile și le fac universale În natură și scop. Problema, notează Urry, este că „există o contradicție În creștere Între drepturi, care sunt universale și definite la nivel planetar și identitățile sociale, care sunt particulare și legate de un anumit teritoriu”13. Cetățenia capătă un caracter din ce În ce mai internațional pe măsură ce activitatea umană devine din ce În ce mai globală. Vechea concepție potrivit căreia cetățenia și naționalitatea se aflau În legătură pare aproape stranie Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
rețele și guvernare pe multiple niveluri. Drepturile umane sunt normele care guvernează activitatea rețelelor. Uniunea Europeană, la rândul ei, este mecanismul de reglementare a cărui autoritate administrativă și legitimitate morală fac posibil dialogul continuu Între părți pentru a promova viziunea conștiinței planetare. Vechea viziune iluministă și noul vis european reflectă două concepții foarte diferite despre libertate. Așa cum am menționat În capitolele anterioare, În vechiul vis libertatea era definită În mod negativ ca autonomie. A fi liber Însemnă să nu depinzi de alții
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
-lea și prima jumătate a secolului XX, numai ca să supere pe alții, În special Germania, care nu voia să fie marginalizată pe scena mondială. După cel de-al doilea război mondial, Statele Unite ale Americii și URSS au devenit marile puteri planetare. Nici una nu a fost capabilă să-și impună voința asupra celeilalte și să devină hegemonică. Totuși, ambele și-au dat seama că succesul lor stătea În mobilizarea unei părți, cât mai mari posibil, din lume sub influența lor. În timp ce fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Bush Începuse să Îndrepte politica externă americană Înapoi către mai vechea viziune „go it alone”. Statele Unite ale Americii au Început să se elibereze de angajamentele globale anterioare și, În același timp, să refuze să intre În noi inițiative la nivel planetar. Într-o serie de răsturnări spectaculoase de situație, guvernul Statele Unite ale Americii a refuzat să semneze Protocolul de la Kyoto pentru limitarea gazelor de seră, a spus nu Tratatului privind minele terestre și Tratatului de interzicere totală a testelor nucleare și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]