38,301 matches
-
-nseamnă să stingă lumina. — Cum? țipă îngrozită mama. Cum? Cum a fost cu putință una ca... Cum, mamă? Cum altfel, dacă nu încurcându-mă cu pițipoancele creștine. A doua zi, Mandel îmi povestește că, la o jumătate de ceas după plecarea mea în trombă, Bubbles era pe jos, în genunchii ei de broscăriță nenorocită, și-i sugea pixul. Simt că mi se urcă sângele în cap: — Zăău?! — Da, chiar în genunchii ei de broscăriță nenorocită, zice Mandel. De ce te-ai dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pot închide liniștită ochii seara în pat, promite-mi, Alex, că n-o să-ți riști viața cu vreun gest necugetat. Din nou taică-meu: — Fiindcă tu ești rodul nostru, Alex! zice el distrus, cu ochii înlăcrimați la gândul iminentei mele plecări de acasă. Și nu vrem ca rodul ăsta să cadă din pom înainte de a se fi copt! 1. Promite, măi, Rodule, că n-o să urci niciodată într-un un automobil decapotabil. Ia, un fleac, acolo, ce te costă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Nu. — Ar trebui s-aveți cușetă, spuse el. La un așa drum lung... Trei nopți În tren. Nu-i glumă. Și ce căutați chiar la Constantinopol? Vreți să vă măritați? — Nu, din câte știu, râse ea marcată puțin de melancolia plecării și de frica de necunoscut. Dar nu se știe niciodată, nu? — Ceva de lucru? Un angajament? — Dansatoare. Varieteu. Ea Își luă rămas-bun și se Îndepărtă de el. Balonzaidul Îi scotea În evidență zveltețea trupului, care, chiar și În timp ce se poticnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gândindu-se la trenul pe care trebuia să-l prindă În gara Victoria, la ouăle tari și pâinea de alaltăieri, care o așteptau jos. Mai bine n-aș fi acceptat slujba asta, se gândi ea, preferând acum, când sosise momentul plecării, coada pe scările de la Shaftesbury Avenue și veselia forțată a așteptărilor lungi În fața ușii agentului. Ridică jaluzeaua și se simți o clipă uluită de viteza cu care trecu un stâlp de telegraf, de vederea unui râu verzui, cu tușe portocalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Își amintea drumul, colina și pădurea, pentru că fuseseră primele lucruri pe care le văzuse cu un sentiment de deplină siguranță, după ce scăpase peste frontieră În urmă cu cinci ani. Tovarășul lui, care conducea mașina, spărsese tăcerea pentru prima oară de la plecarea lor din Belgrad ca să-i spună „Vom fi la Buda Într-o oră și un sfert“. Până În acea clipă dr. Czinner nu Își dăduse seama că era În siguranță. Acum ușurarea pe care o simțea avea cauze cu totul opuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urmă cu un sfert de veac, să mai reîmprospăteze memoria unor nostalgici, care, din dosul perdelelor, de la căldura și liniștea date de obediență ori de indiferență, au perceput crivățul ca pe o ninsoare liniștită a unui Crăciun perpetuu. Astăzi, la plecarea din nou spre inimile cititorilor a Cursei rapide, salut prietenește și cu căldura sentimentelor de odinioară nealterată încă această nouă călătorie a unei lumi din care venim și noi, cei care eram tineri pe atunci; o călătorie în adâncul căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Să-i dai telefon cum ajungi la servici spune bătrîna întorcînd capul spre intrarea în casă. Și să-i spui de flori și de cămașă, auzi? Da, mamă, răspunse o femeie de vreo treizeci de ani, ieșind grăbită, pregătită de plecare. Trebuie să treacă mașina cu lapte înapoi, mi-a promis că mă ia pîn' la tîrg. Săru' mîna! Femeia iese în fugă pe poarta deschisă larg de tatăl ei, care s-a întors la căruță, așezînd fînul mai bine, uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Paula tace. Atîtea ore de lenevit în pat, coniacul, cafeaua și mai ales micile divergențe avute cu Radu au născut în ea o stare de apatie, dincolo de care mocnește insatisfacția. O clipă, ca un fior, cînd bărbatul e gata de plecare, simte în ea dorința de-a-l ruga să revină: Te rog, dacă poți... "E prea de tot! Nevastă-sa vine din spital, și eu..." ...treci pe la spital și mai uită-te la femeia împunsă de vacă... o întoarce. În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
articolul acela? Era inoportună atunci, în ianuarie '69. Nu trecuse nici o lună de la Crăciunul lui '68, cînd studenții din București ieșiseră în stradă... În aprilie '71, însă, dumneavoastră ați clădit un studiu de douăzeci de pagini, avînd-o ca punct de plecare. Nici măcar nu m-ați trecut la bibliografie, ori ca moto surîde Lazăr, arătîndu-și obrazul. Credeați că, ajuns suplinitor "unde-a dus mutu' roata", nu mai citeam revistele? Lazăr vrea să se îndepărteze, dar după primul pas, face stînga-mprejur, clătinînd afirmativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iubesc poate, el știe să meargă cu fruntea sus, și acești mulți vor fi fericiți dacă nu pe el, măcar pe soția ori fosta lui soție s-o lovească. Pînă la urmă a convins-o, dar a doua zi, la plecare, nu s-a putut abține și a exclamat: Mai bine v-ați despărți! Cred că nici unul din voi nu-și merită soarta, poziția... Ce să-i facem, a surîs Theo, umbrit de fiorul durerii chiar dacă reușim să fim "pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
partida de pocher, că Marcu lucra la spital -, m-am dus prin poarta știută, ușa era descuiată, ea mă aștepta. N-a vrut să bea prea mult, că timpul ne era limitat; fiică-sa trebuia să vină de la școală. La plecare a zis să mai trec, eu că nu știu, ea că ce cadou de Crăciun să-mi facă, eu că-mi doresc Istoria... lui Călinescu, o are unul, dar vrea atît și ea a adus banii. De-aici și fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ea pătrunde în cabină. Drept răspuns, Paula pufnește scurt, nervos, așezîndu-se bine în scaun, acoperind genunchii cu poalele paltonului. Șefu', gata, dă-i cărbuni! strigă Cornea deschizînd portiera să urce, dar cînd o vede pe Paula așezată fără gînd de plecare, scoate un "î" prelung, după care vrea să se retragă; înainte însă de-a izbi portiera, mai spune: Cu ochii la domnișoara asta frumoasă poate boțești vreo mașină. Unde-i o femeie frumoasă bombăne el, plecînd spre microbuz își bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
orbite. Îl lasă pe Muraru, murmurîndu-i vorbe de îmbărbătare, și se grăbește spre maternitate. Sora de la intrare îi spune, nu fără ironie, că "tovarășa doctor Maria Săteanu-Bujoreanu, căci așa o cheamă de cîteva zile, este în cabinet, se pregătește de plecare" și-i face semn cu mîna spre liftul care duce direct la ultimul etaj. Ia te uită! se miră Maria, oprindu-se o clipă cu prosopul mare pe mîini, semn că tocmai a făcut duș, apoi se întoarce spre cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răscolit brusc de parfumul fin folosit de femeie. De ce vrei să te concurezi cu Marcu? Fă-o cu tine însăți. Ai mîini de aur, lasă-le să-ți fie sărutate de cît mai multe femei și-n fiecare zi, la plecare, brațele tale să ostenească ducînd acasă buchete mari de flori... Orașul întreg va zice: o floare duce alte flori... Pe sală se aud vocile unor asistente. Maria tresare și privește speriată spre ușă. "Să i-o iau înainte!" își zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ăștia din teatru, care... cu aluzia... Nevastă-ta-i bine mersi, a născut normal, acum se odihnește. Lazăr se relaxează dintr-o dată, umplîndu-se de zîmbet, murmurînd o mulțumire. Salut! zice Runca plecînd grăbit, înfrigurat. Mă duc să mă pregătesc de plecare, sînt frînt. Dom' doctor, strigă Mihai după el n-ați spus... ce are... Cum nu? Două fete zdravene: două trei sute și două trei sute cincizeci; grele, nu glumă! rîde jovial Runca, apoi fuge înăuntru, strîngîndu-se în brațe de frig. Felicitări, Lazăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-l părăsești. Acestea fiind spuse, plecă. Se întorcea la Burford cu tot felul de bunătăți pe care le luase din West End. Delicatese pe care nu se obosise să i le arate și lui Carol. La două nopți după plecarea ei, Carol se masturbă pentru prima dată. E drept că se gândise la asta cu ceva timp mai înainte, deși într-un mod destul de vag. Nu-și pusese problema cum va fi sau ce va trebui exact să facă. Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o trimisese pe anemica din magazinul de alături să-l ducă la Whittington, la bandajat. Sigur că s-ar fi dus ea însăși, dar trebuia să aibă grijă de prăvălie. Și bine că nu s-a dus, pentru că, imediat după plecarea lui Ted, a făcut vânzarea vieții ei. Carol se plimba încoace și încolo pe linoleumul cu pătrățele al prăvăliei, strângând de peste tot doze și sticle. Le punea pe tejghea - care fusese spălată și lustruită cu Flash, pentru a șterge urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
M-am ridicat în picioare și m-am împleticit spre ușă, trăgându-mi chiloții și pantalonii. Peronul era plin de pasageri ce coborau. Mi se părea imposibil ca nici unul dintre ei să nu fi privit încoace, să nu fi văzut plecarea profesorului. M-am aplecat în afară, sprijinit pe treaptă. Și l-am zărit, îndepărtându-se în grabă. Avea întocmai pasul ferm și mic pe care i l-aș fi recomandat eu însumi într-o astfel de situație. Crezi că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Văzând cum au fost păcăliți prinții și ducii, Bao Si nu s-a mai putut stăpâni și a zâmbit. Iar Împăratul You din dinastia Zhou n-a mai putut de bucurie că, în sfârșit, și-a văzut favorita veselă. După plecarea nobililor, Împăratul You din dinastia Zhou a dat ordin ostașilor să aprindă încă o dată focul. Degrabă, nobilii au venit din nou. De această dată, Bao Si a râs în hohote. Pentru ca favorita sa să fie mereu veselă, împăratul a continuat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
extraordinar al lui Han Xin și i-a propus comandantului să-l numească într-o funcție importantă. Dar propunerea n-a fost acceptată. Nemulțumit, Han Xin a părăsit armata lui Liu Bang pentru a se alătura altor răsculați. Auzind despre plecarea sa, Xiao He, fără să-l anunțe pe Liu Bang, a plecat degrabă călare după Han. Comandantul a crezut că cei doi au dezertat. Două zile mai târziu, Xiao He s-a întors împreună cu Han Xin. Surprins și bucuros, Liu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Handan, ca ostatic. Pentru securitatea acestuia, suveranul a hotărât ca dregătorul Pang Cong să-l însoțească. Acesta era un remarcabil demnitar din Wei. La curtea regală, unii demnitari birocrați erau în conflict cu el. De aceea, se temea că, după plecarea sa în Zhao, aceștia vor încerca să-l vorbească de rău. Înainte de plecare, s-a adresat regelui: "Maiestatea Ta, dacă cineva vă spune că pe stradă este un tigru, îi dați crezare?" Regele i-a răspuns: "Nu-l cred. Cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să-l însoțească. Acesta era un remarcabil demnitar din Wei. La curtea regală, unii demnitari birocrați erau în conflict cu el. De aceea, se temea că, după plecarea sa în Zhao, aceștia vor încerca să-l vorbească de rău. Înainte de plecare, s-a adresat regelui: "Maiestatea Ta, dacă cineva vă spune că pe stradă este un tigru, îi dați crezare?" Regele i-a răspuns: "Nu-l cred. Cum poate ajunge un tigru pe stradă?" Pang Cong a continuat: Dar dacă vin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
palatul Dumneavoastră. Mă vor vorbi de rău probabil nu trei, ci mai mulți oameni." Înțelegând unde bate, regele statului Wei a dat din cap: Am înțeles ce vrei să spui. Pleacă liniștit!" Așa cum a prevăzut Pang, la puțin timp după plecarea lui, mulți l-au vorbit de rău în fața regelui. La început, acesta a pledat pentru el, arătând că este un demnitar competent și fidel curții regale. Dar auzind vorbindu-se mereu numai de rău despre Pang, regele a crezut până la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
inteligența și capacitatea lui Mo Zi, a zis: Bine, bine, nu vom mai ataca statul Song. De ce și-a tăiat porcul Zeng Shen Într-o zi, nevasta lui Zeng Shen se pregătea să iasă din casă. Văzând-o gata de plecare, fiul ei începu să țipe ca din gură de șarpe, dorind să meargă cu ea. Ca să scape de el, mama îi spuse : Stai aici cuminte și când mă întorc o să tăiem porcul și tu o să mănânci cea mai bună bucată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
se desfășoare sub comanda acestuia în partea frontală, iar restul armatei, sub comanda sa personală, să se deplaseze pe căi ocolite în spatele inamicului, pentru ca printr-un atac din ambele părți să-l zdrobească. Nang Wa a acceptat propunerea. Dar după plecarea trupelor conduse de Shen Yinshu, Nang Wa s-a răzgândit. În eventualitatea în care victoria bătăliei ar fi dovedit faptul că Shen era un comandant mai bun decât el, a modificat planul stabilit. Fără să finalizeze pregătirile, a dat ordin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]