2,966 matches
-
pașaportul și mult dorita viză de ieșire și adesea nu se mai Întorceau. Membrii familiei rămași În țară erau supuși la tot felul de tracasări. După ani de insistențe (uneori și de intervenții occidentale, sau, mai sigur, contra cost), cel plecat Își aducea și soția sau soțul și copiii... Se trecea și clandestin peste graniță (În Iugoslavia sau Ungaria). Și se și murea, fiindcă grănicerii trăgeau. Idealul pentru cine voia să plece era să aibă rude În străinătate, care-l puteau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În lume). Din păcate, pierzându-și evreii, românii au pierdut, fără să-și dea seama, nu numai un ferment economic (astăzi, dat fiind deficitul de competențe economice, ei au toate motivele să se gândească cu nostalgie la evreii și germanii plecați), dar și o parte din sufletul românesc. Nu numai românii etnici au creat România și cultura românească. În ce-i privește, evreii au adus o doză apreciabilă de nonconformism, de curiozitate și mobilitate intelectuală. Câțiva dintre cei mai de seamă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ca ăsta? Însă nu era pic de ranchiună în vocea ei, și încă ne țineam de mâini în semiobscuritatea restaurantului. - Chiar vrei să fii aici săptămâna asta? întrebă Jayne. Era ca și cum implorarea mea din adâncul inimii - în genunchi, cu capul plecat - din cabinetul doctoriței Faheida se evaporase din memorie. Apoi m-am gândit: în timpul acelui discurs pasional te gândeai doar la tine? - Ce vrei să spui? Unde altundeva aș vrea să fiu? - Mă gândeam că ți-ar fi plăcut să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dvs. aceleași sentimente. Ovidiu Ionescu </citation> <citation author=”IONESCU Ovidiu” loc="București" data =”14.8.1975”> Stimate Domnule Dimitriu, De nenumărate ori am discutat Între noi despre Fălticeni, despre frumoasa Dvs. activitate, mai ales după venirea Dvs. În București, când, plecat fiind, nu am avut plăcerea să vă văd. Datorită cunoștinței cu Dvs., pe lângă partea afectivă, ne interesează tot ce putem afla despre acest oraș necunoscut nouă, dar care acum ni se pare atât de apropiat. Și când spun aceasta, mă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
renovată de o echipă de constructori turci, care au câștigat o licitație a guvernului. Trecem relativ repede formalitățile de control și îmbarcare și iată-ne în sala de așteptare. Un moment de suspensie între aici și acolo. Mintal, suntem deja plecați. Ne‑am despărțit de Moldova, de Chișinău, de obsesiile și angoasele noastre nevindecate. Într-un fel, este o eliberare de tine însuți, de cel pe care îl vei regăsi la întoarcere și pe care-l vei resimți ca pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care vorbește o engleză c-un puternic accent franțuzesc, ne descrie cu lux de amănunte locurile prin care trecem. Vorbește neîntrerupt, deși peisajul e monoton și ușor de „lecturat”. Se pare că n-o ascultă nimeni. În lipsa scriitoarei din Turcia, plecată și ea la Bruxelles, n-are cine să poarte un dialog cu ghidul, cerându-i explicații sau, pur și simplu, făcând câte o glumă mai deochiată, care să ne facă să râdem. La Mont-Noir intrăm direct în spectacol. O trupă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cita nici oral și cu atât mai puțin în scris, și, aici, vina noastră a celor „care am rămas”, e aproape la fel de gravă ca și vina „forurilor politice” - deoarece nu am luptat de a păstra în memoria scrisă pe cei plecați, printre cei mai buni și tot mai numeroși pe măsură ce ceaușismul se agrava, aducând astfel mari prejudicii fondului creator național, ca și răspândirii culturii române peste hotare.Ă E interesantă reacția lui Matei Călinescu, în ce ne privește, dar nu numai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mătase, cu cămășile lor albe, cu tresele lor. Apar pe neașteptate, se năpustesc, despică mulțimea de arabi fără a atinge niciodată pe nimeni, cu o îndemânare, o siguranță în zigzagurile lor cu atât mai siderantă cu cât, mergând cu capul plecat, cu privirile întoarse spre interiorul ființei lor, ei par totalmente etanși, orbi, indiferenți atât față de bietele creaturi ce se preumblă pe acolo cât și la coșurile cu portocale, la salatele, la roșiile etalate pe pavaj. Lucrul cel mai uimitor: pălăriile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
muncipiului învecinat. Cap sau pajură, pentru noi e totuna. Cap pierdem, pajură pierdem. Și trebuie să continuăm jocul, altminteri ajungem ori în exil, ori în închisoare. Suntem efectiv lipsiți de șanse. Toți, inclusiv vecinii arabi, ar vrea să ne vadă plecați odată de aici. Problema este însă cum. Aici le va veni lor greu. Să mai adaugăm că, la noi (în Franța, n. trad.), problema palestiniană nu mai suscită cine știe ce interes. Televiziunile occidentale nu vor să se pună rău cu publicul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cămări.Banul nu lipsește în Ucraina. Ba se pare chiar că e prea îmbielșugat. Dovadă că funtul de pâne se plătește până la 50-60 de ruble. Dar nemernicii oameni preferă un pumn de grâu grămezilor de ruble de hârtie. Cu capetele plecate, Ovreii și Haholii dela Iampol au suferit și această furtună după multe altele așteptând zile mai bune. Mai cu samă Ovreii au avut a plăti și de astă dată din nou toate oalele sparte căci se pare că simpla politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chip ofidian. Pe de altă parte, setea din timpul rătăcirii acționează ca un indicator al traseului de consacrare. Feciorii din baladă ajung astfel la bestia amenințătoare și o înfrâng, iar fata mutilată își recâștigă brațele în basm: „Ei, e o plecat pin păduri-așa, hârâindu-sî. Și mergând așa, hârâindu-sî, i-era săti di apî! S-o-ntâlnit c-un moșneag. - Moșule, tari n’i-i săti, moșule, di apî! - Du-ti, moșule, colo-n pârâu șî be apî!” (Vizureni - Galați). Setea constituie un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fiind ritualurile din triburile primitive în care candidații, adăpostiți într-o casă anume, ating stâlpul ceremonial și rostesc: „Sunt în Centrul Lumii”400. Locuința luminii constituie o constantă a mentalității arhaice, ea adăpos¬tește atât neofiții, cât și pe cei plecați definitiv în lumea Strămoșilor. „Moartea îmbracă forma deplasării spațiale”401 și cum moartea simbolică reprezintă condiția consacrării într-o viață superioară, de erou întemeietor, cele două con¬cepții converg. „Dalbul de pribeag” este, pe de altă parte, un neofit și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șansa de a scăpa privirii nedorite. „Simbolismul axial” al toiagului permite călătorului să supună domeniul sălbatic și să-l cucerească sub marca înțelepciunii inițiatice, acest ultim element având cea mai mare importanță rituală în cadrul ceremoniei funebre. Adevărat dublu al celui plecat, toiagul este pus în groapă „«că zice că te latră cățeii pământului nouă zile și el (mortul) se apără dă ei cu hadaragu»” (CașinBacău). Un obicei asemănător există și în Munții Apuseni, unde în sicriul defunctului se pune «o bâtă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai vedea eu vreodată școala normală, care mi-i așa dragă și pe dv. Și în hohote de plâns și eu și el ne-am despărțit. Și a plecat acasă băiatul cel frumos și cuminte ca un înger și bun plecat a fost că în pământ dragul meu a intrat. Și cum plâng acum când scriu aceste rânduri jalnice, așa am plâns și atunci când m-am despărțit de el pentru totdeauna. I.Mitru nu era așa de rău, dar omul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la suferințele lui, pe drumul spre Santiago. Cu aceste gânduri pioase, într-un târziu adorm, acompaniat de sforăitul unui spaniol și de mișcările prin somn ale italianului de sub mine. Dimineață m-am trezit pe la ora 7 când toți erau deja plecați, în afară de cele trei italience venite aici cu bicicleta. Părăsesc sătucul Hontanas, întrebându-mă ce fac locuitorii de aici deoarece în afară de cultivatul grâului, de altfel mecanizat în totalitate, nu văd nici o altă posibilitate de muncă. Soarele strălucește frumos în această dimineață
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
aeroport și fiind duminică, am insistat pe lângă Paul să plece imediat spre misiune, să se odihnească, mulțumindu-i călduros pentru timpul acordat mie în cele două tranzitări din drumul spre și de la Lima. Cu greu am reușit să-l văd plecat, mai ales că eram deja trecut de vamă, în spațiul agreabil al fiecărui aeroport, cu multe shop-uri, ceea ce, ziceam eu în argumentare, nu-mi va permite să mă plictisesc. Dacă aș fi știut ce avea să se întâmple, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
a semna alăturatul proiect de decret pentru promulgarea votului în chestiune și a declarațiunii făcute cu acest prilej de subsemnatul în numele poporului Român și al Maiestăței Voastre. Cu cel mai profund respect, Sire, Al Maiestății Voastre, Prea supus și prea plecat servitor, Președintele Consiliului de Miniștri, A. Marghiloman 9 aprilie 1918 nr. 68 Decretul Regal de Promulgare a actului unirii Basarabiei cu România B. Ferdinand I, Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României: La toți de față și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
puneți, Sire, pentru vecie, temelia unei Românii mari și a unei vieți naționale, pe care să se poată de aici înainte dezvolta în pace și fericire întregul neam românesc. Sunt cu cel mai profund respect, Sire, al Maiestății Voastre Prea plecat și supus servitor, Președintele Consiliului de Miniștri și ministru de Externe, Ion I. C. Brătianu 1918, decembrie, 11 B. Ferdinand I, Prin grația lui Dumnezeu și voința naționlă, Rege al României, La toți de față și viitori, sănătate: Asupra raportului Președintelui
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
la peste 1000 Km. distanță. Două surori aflate atunci la Cernăuți, au plecat într-un compartiment de tren în care au “încăput“ încă douăzeci de persoane, cu destinația București. Am aflat mai târziu că, după plecarea în refugiu, casele celor plecați au fost incendiate de către partizani. Rudele noastre care au rămas pe loc, au fost deportate în Siberia și Extremul Orient. După moartea lui Stalin au reușit să revină acasă, unde au găsit casele lor ocupate de “noi“ proprietari, fiind nevoiți
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
În loc de prefață Stimate și iubite cititor, Ajuns la această vârstă Înaintată, permite-mi să te consider un duhovnic și cu fruntea plecată să ți mărturisesc despre bunele și mai puțin bunele clipe petrecute În această lume vremelnică. Te voi purta deci, prin lumea minunată a satului care mi-a fost prima nișă ecologică, apoi prin lumea știutorilor de carte de la diferite niveluri
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
am menționat anterior, tineretul intelectual din comună am luat inițiativa Înființării “Asociației foștilor fii ai satului” plecați În diferite localități de pe Întinsul țării. Urmărind traducerea În fapte a scopurilor și a acțiunilor propuse ne-am angajat În recensământul tuturor intelectualilor plecați din sat, invitarea la cooperare și organizarea de manifestări cultural artistice din două În două săptămâni, pentru strângerea fondurilor necesare. Joi, 15 August 1946, ora 1630 am organizat comemorarea a “40 ani de la moartea Prefectului erou Axente Sever”. Pe baza
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
precum vântul într-o casă cu geamuri deschise./ nimeni n-a fost în stare să îmbrace/ ca pe o cămașă/ cerul cu stele. (...) munți tociți, la nivelul caldarâmului./ inimi cu pânze de păianjen, inimi-șlepuri/ încremenite pe dune de nisip./ biserici plecate din propriile lor ziduri./ aici nimeni n-a înviat niciodată./ nimeni nu s-a lăsat răstignit pe cruce" (Oraș sigilat în moarte). Cât de mult îl cauți pe Dumnezeu, amușinând cu cuvintele drumurile spre un orizont presimțit? Dacă în "orașul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aveai un dulăpior, ceva, unde strângeai sculele, ce-aveai, tot am lăsat ! Gata ! O căzut ! Ș-acuma regret. Eu nici-atunci, cum toți erau în verva aceea, ne bucuram, dar mă gândeam... n-o să fie bine. Mai cunoșteam și eu persoane plecate care... numai pe la „Vocea Americii”, mai auzeai că democrația-i așa sau așa... Ș-acuma regret tare... Fac ca mulți: dacă s-ar mai întoarce acuma Ceaușescu, l-aș susține foarte tare. S. P.: - De când ați început a vă pune
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
libertate și ai de toate în magazin și n-ai bani să cumperi, ce faci ?! Degeaba ai libertate, da... Voiam să mai spun că acum, dacă pleci în afară, ce faci? Nu faci nimica și copiii..., am și eu copii plecați, muncesc. S-o șmecherit și străinii acum, muncesc și de-abia își duc traiul și pe-acolo. Asta-i treaba... S. P.: - Anul 1987 vă spune ceva ? V. I.: - Da, adică, după cât țin eu minte, o fost revoluția aia care
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
comandă a lui Ceaușescu, a condus cu escadrila pe Gorbaciov, nu știu ce, deci am avut dintre colegi majoritatea, numai doi o mai rămas muncitori, restu’, toți s-au dus în sus. Deci, de asta v-am spus de Nicolina, pân-o plecat profesorul-instructor. Deci, frate-meu o mai stat un an, după mine ș-o mai fost încă-un an, după ce-o plecat ăla, dom’le, parcă s-a dat cu Flit... Nu exagerez cu nimic !... Încet, încet s-o degradat
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]