5,084 matches
-
Severin am aflat că ei au ședință de partid. Un domn bine mi-a deschis reverențios portiera și, plin de infinită delicatețe, mi-a zis: - Poftiți, stimată doamnă ministru, sărut-mâinile. Noi avem ședință, discutăm politică locală, dar n-o să vă plictisiți fiindcă am pregătit alături o cameră pentru doamnele soții, cu tot ce vreți. Dulciuri, sucuri, cafeluțe și vă lăsăm să discutați de-ale dumneavoastră, de-ale doamnelor. O să vă simțiți bine. Mie mi-a sărit rău muștarul, și de la înalta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tânără și că asta o fi de la nefumat, dar și de la nestres. Da’ e plicticos să scriu despre muncă. Nu știu de ce, asta e o constantă. Mi-am luat o casetă despre sindicatele americane din anii ’80 și m-am plictisit, am închis-o. Azi, Andrei mi-a trezit fiori pe spinare cu: vezi cum faci cu America, fiindcă aici democrația se paradește ca dracu’! Gabi A. mi-a scris și el o scrisoare de tipul: Deșteaptă-te române! Contrasta satele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai flutura în adierea de aprilie, noi o priveam, avocatul vorbea ceva despre „libertățile garantate prin constituție”, clientul din boxă nu înțelegea nimic, procurorul vorbise înainte, acum răsfoia un carnet cu coperte maro, mai avea de susținut câteva rechizitorii, era plictisit. - Unde vă uitați, domnule judecător?, mă întrebă președintele în timpul judecății, aplecându-se către umărul meu. - (Mă uit la Istorie, vroiam să spun, dar nu puteam). La avocat, răspunsei. - Nu vă supărați, am avut impresia că ați vrut să cerem unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aceștia au început cu lamentațiile gen "nu ne putem mișca cu militarii tot timpul după noi". Le-am solicitat "să se miște" chiar și cu militarii după ei, care, probabil, văzând că nu plantează mine sau împrăștie manifeste, se vor plictisi și îi vor lăsa în pace. Le-am cerut mai multe contacte cu "Partea chiliană" și cu mediile diplomatice, pentru a contribui la informarea centralei, exprimându-mi dorința de a-mi prezenta săptămânal fiecare un plan de acțiuni, întâlniri și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pribegeau aiurea... Peste zi se lăsau călduri copleșitoare. Stam undeva, la umbră; îmi era sete și n-aveam apă; priveam petele rotitoare ale căldurii, și ochii mi se ținteau departe, în necunoscut - și-n clipele acelea mă simțeam așa de plictisit, ș-așa de singur, că mă-ntrebam de ce mai trăiesc. Spre sară, ca să mai petrec, călătoream spre una din stațiile mici, roșii, pierdute în buchete de salcâmi, în lungul drumului-de-fier, drept, fără sfârșit. Dam de câte-o crâșmă singuratică, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu țoluri în cap și lunecau cu opincile prin glod. Faliboga și pe vremea asta nu se mai astâmpăra. Ca un drac cu glugă în cap umbla în toate părțile pe Alba lui, și mâna pe oameni la treabă. Boierul, plictisit ca totdeauna de asemenea vreme, nu mai avea ce face în căsuța lui. Vânduse grâul și porcii îngrășați, își încheiase toate socotelile; și într-o bună zi își lăsă călugărița și contabilul, lăsă pe Faliboga și pe toate slugile, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ciubuc; se duse târându-și ciubotele grele. Din ușă, își întoarse barba mare, și zise cu mirare: Ce faci la tine, Niță Lepădat?... Aber mai venit la noi, la mora... stam de vorbă... De când rămas fără babă - urit mare și plictisește... Ah! La bună vedere!... Se duse pâcâind din lulea. În hambar se făcu tăcere, și crescu puțintel lumina leșietică. Niță se sculă sprinten de la locul lui și se apropie de fată. Îi zâmbea cu dragoste și voi să-i cuprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se duce. Cățelușa de vânătoare s-a luat după dânsul, ca să-l privegheze. Rămâi aici, dracului! îi poruncește el cu asprime. A izbit ușa și i-a prins coada. Vidra a dat un țipăt ascuțit. Nana Floarea face un semn plictisit cu mâna. Adică: Lehamite! așa face acest Culi totdeauna. Bolnava râde puțintel strâmb; soacră-sa o pândește cu coada ochiului. Culi se duce la căsuța calului și a vacilor. Alăturea, în bucătărie, doarme sluga. Ce slugă, de unsprezece ani? Iaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Mda. Drace, ding-dong! I-am numărat și chiar era o mie. El: Acum vrei să te urci în mașină? Eu: Depinde. Unde mergem? El: Mergem să-l întâlnim pe Mister Big1. Eu (incitată): Mister Big?! Din Totul despre sex?! El (plictisit): Blestematul ăla de serial a făcut pagube printre capii locali ai mafiei din întreaga lume. Numele de Mr Big e menit să inspire groază și spaimă și, în loc de asta, toată lumea se gândește la un bărbat elegant și seducător... Eu (întrerupându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bună pentru el. Oricum, hai să mergem. Eu: Unde? El: La un club de tir. Eu: De ce? El: Ca să înveți să tragi la țintă. Eu: Cât de greu poate să fie? Țintesc obiectivul și apăs pe trăgaci. El (părând tare plictisit): Hai. Am mers într-un loc ciudat, gen buncăr în munții de lângă Dublin, plin de bărbați soioși, care se uitau în gol și arătau de parcă își țineau propria gardă civilă în curtea din spate. M-am descurcat. Am nimerit ținta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să renunț la slujba asta plicticoasă. Harry a desfăcut plicul, s-a uitat la poze, apoi a zis: — Ești încă angajată. Eu: De ce? El: Îmi place să te am prin preajmă. Eu: Zău? Aș fi jurat că mă detestă. El (plictisit): Nu. Nu știu de ce am zis chestia asta. Eu: M-am săturat de slujba asta. Vreau să renunț. El: Ei bine, nu poți. Eu vreau să rămâi. Eu: Și eu vreau să renunț. El: Ții foarte mult la mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Bărbații mă plătesc pentru a le vorbi murdar. Dar trebuie să și conduc taxiul. Am o familie mare în Punjab. Le trimit... A fost întrerupt de ciripitul telefonului; s-a uitat la numele celui care suna și a răspuns, puțin plictisit: — Ziua bună, conașule Thomas. Ce ai mai făcut? Ai fost obraznic? Cât de obraznic? Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Femeia cu câinele Dragă Anna, a „băgat mare“. (N-am înțeles niciodată expresia asta. Are vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bărbatului ei, căci e o amăgire să vrei să fii singura. Și a mai adăugat, cu o veselie artificială: — Orice s-ar spune, a fi soție unică nu e mai plăcut decât să fii copil unic. Muncești mai mult, te plictisești mai mult și suporți de una singură toanele și pretențiile bărbatului E adevărat că există gelozie, intrigi, certuri, dar măcar astea toate se petrec acasă, căci, de îndată ce soțul începe să-și caute bucuriile în exterior, e pierdut pentru toate femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acolo, apoi una dintre ele se ridică greoaie, mă luă de mână și mă instală într-un colț îndepărtat al încăperii, făgăduindu-mi să-mi aducă jucării. N-am văzut urmă de jucării, dar n-am avut vreme să mă plictisesc, pentru că, după câteva clipe, Salma și Sara au venit să mă ia de acolo. Trebuie să spun chiar acum că am fost nevoit să aștept ani buni până să pot cunoaște adevărul despre cele petrecute în ziua aceea. Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
negustori care plecau spre Oran, urmând apoi să se îmbarce. Încă din zori, granadinii au venit în număr mare să-i ureze o misiune reușită și să contribuie cu câteva monede din aur la cheltuieli. În ce mă privește, mă plictiseam într-un colț, când iată că veni să se așeze lângă mine un bătrân cu ochi șireți. Era nimeni altul decât Hamza, bărbierul care îmi făcuse circumcizia. Mi-a cerut vești despre tatăl meu și a deplâns moartea dezrobitorului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
wali Bu Izza, un sfânt cunoscut pentru numeroasele miracole săvârșite împotriva leilor. Nu știu dacă mai eficace a fost intervenția acestui wali sau cea a mamei lui Mesia, dar nu e mai puțin adevărat că până la urmă leii s-au plictisit și, la cele dintâi licăriri ale zorilor, s-au îndepărtat, chiar dacă răgetele lor, la fel de înfricoșătoare, încă ne ajungeau la urechi dinspre muntele cel mai apropiat. Și abia când satul s-a însuflețit la lumina dimineții, am avut curaj să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încerca să cucerească Marsilia? Stăpânul meu e hotărât să pecetluiască alianța cu regele Francisc și, în acest scop, va spori gesturile de prietenie. — Ai să-i poți făgădui regelui că ofensiva otomană în Europa nu va continua? Harun a părut plictisit de naivitatea mea. — Dacă i-am ataca pe maghiari, al căror suveran nu e altul decât cumnatul împăratului Carol, regele Franței nu s-ar gândi nicidecum să ne-o reproșeze. Tot astfel, dacă vom asedia Viena, pe care o cârmuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să se revolte împotriva împăratului. Toate celelalte îi sunt îngăduite, nimic nu-i este interzis. Nu respecți regulile? — Eu fac regulile. Ce bucurie ai să joci, dacă știi mereu cum se va termina jocul? Nu există risc. Eu m-aș plictisi. Listarius împinse nepăsător zarurile măsluite spre Vitellius, le luă pe ale sale și le vârî în haină. — Deci când încep să lucrez cu bucătarul tău? Chiar acum? — Nu-mi dau seama dacă ești mai isteț decât o vulpe sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Peste două zile vei putea pleca. Îl privea pe legat cu ochii ei limpezi, care nu trădau prin nimic viața tumultuoasă pe care o dusese. Calvia avusese mulți amanți și făcuse multe comploturi; pe cei dintâi îi părăsea după ce se plictisea de ei, iar cele din urmă îi aduseseră multe câștiguri. Antonius sorbi infuzia și, după câteva clipe, o senzație plăcută i se răspândi în trup. Își sprijini spatele de platanul de lângă banca pe care ședea. Dinspre zidurile orașului se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lenevească. Distribuirea gratuită de grâu nu era de-ajuns ca să-și atragă bunăvoința plebei; trebuia să-i îndrepte atenția asupra faptelor falșilor eroi ai spectacolului, ca s-o țină cât mai departe de treburile politice. Pentru că un popor care se plictisește se poate răzvrăti. De la venirea sa în urbe, Vitellius refuzase să organizeze jocurile în Forum Maximus, unde aveau loc doar curse de cai și de care și unde el însuși se întrecuse cu Caligula, cu ani în urmă. Voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
starea în care sunt, o să se întoarcă împotriva voastră. Numai că, în momentul acela, nici el nu știa exact ce să facă. Ar fi trebuit să fie precaut. Ar fi trebuit să înăbușe problema în fașă. Dar cum? Când se plictisiră de bucătărie, se apucară să facă ziarele ferfeniță; șterpeliră pieptenele lui Ammaji și-l înfipseră sus într-o creangă, rupseră spițele de la umbrela lui Sampath, lăsând-o stricată și plină de găuri. Traseră jos rufele de pe tufele de lantana, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dolari. N-am ce-i face. — Anunțul ăla e vechi de vreo zece ani. N-ai auzit niciodată de inflație? N-am ce-i face. — Ah, păstrează restul. Trebuie să faci față noii situații. Nu ești realist. Taximetristul își văzu plictisit de drum. Vizavi am văzut niște intrări în pantă într-un pir de garaje, adăpostite de băile unor camioane. Pe una din aripile burtoase ale acestor mașini moarte sau fosilizate se răsfiraseră torsurile bronzate a trei tineri Doi aveau busturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fi o mamă bună, zău așa, spuse ea. Aș putea, fără îndoială. * — Distanța care îl separă pe autor de narator corespunde gradului în care autorul îl consideră pe narator hapsân, frustrat, ridicol sau demn de milă. Îmi pare rău, te plictisesc cumva? — Hă? — În parte, distanța e determinată de convenție. În construcțiile epice sau eroice, autorul îi oferă protagonistului tot ce are, și chiar mai mult. Eroul e un zeu, sau are puteri și virtuți de zeu. În cele tragice... Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
m-am oprit decât să-mi șterg lacrimile, după care am dat buzna pe ușă. Cortina s-a desfăcut în două și vechea poveste și-a reluat desfășurarea. Durerea e foarte răbdătoare, dar sunt momente când până și durerea se plictisește și vrea să-și încerce norocul cu altceva. Până și durerea se șucărește și atunci își dorește cu înfocare schimbarea. Durerea nu-și dorește întotdeauna să stea pe capul tău, durând tot timpul. După o oră sau cam așa ceva, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
melancolii a căror cauză nu o cunosc foarte bine și acest cer meschin, negru de ploaie, care se lipește de geam ca un obraz morocănos și drag... o față frumoasă, cu două pete trandafirii bine izolate care par să se plictisească grozav pe o piele prea albă se inventează în oglinda ferestrei... fulgerul îi desenează acum o mustață bizară, în formă de furculiță... luminând tot ceea ce iubesc eu: rugina care macină tăcut, într-un fel de revoltă vagă și obstinată, cadrul
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]