3,246 matches
-
epocă în care orice viziune este discreditată (sic!), iar secvenționalul digital-paratactic (sic!) ține loc de construcție intelectuală, Eminescu nu mai poate fi decât exasperant de învechit"... "Ipochimenilor de la "Dilema"" nu le acordă o atenție specială, decât doar aceasta sintagmă. Impulsul polemic nu lipsește nici din a doua secțiune, Eminescologie, care începe chiar cu Polemica unei exegeze și continuă cu alte luări de poziție, cu reacții pro și contra într-un permanent neastâmpăr ideatic. "Pagini literare" (Câmpina), nr. 11, ianuarie 2002 Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
face, ambiționând să atingă o anume performanță într-un domeniu, ceea ce în cazul lui s-a și întâmplat... Cu Modelul ontologic eminescian și cu Dubla sacrificare a lui Eminescu, Theodor Codreanu s-a impus ca un eminescolog de substanță, uneori polemic, oricum, instituind un anume patos în domeniul abordat. Având în mână ultima carte a acestuia, Controverse eminesciene, imaginea autorului în ipostaza de critic se întregește. De fapt, volumul e un fel de reconstituire a traseului gesturilor autorului în materie de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
raportul dintre Eros și Thanatos. Drama hyperionică provine din faptul că unul dintre parteneri este mort în raport cu celălalt sau viu în același raport" (pag. 188). De altfel, mai tot timpul autorul acestui substanțial studiu este conectat la o înaltă temperatură polemică: se distanțează, interpretează, nuanțează, corectează, propune noi variante de interpretare, cu o mobilitate intelectuală pe care o au numai "arhitecții" de vocație. Așa procedează în cazul lui Ion Barbu, V. Voiculescu, T. Arghezi (Duhovnicească), L. Blaga (Eonul dogmatic), pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tipărit abia prin 1998. Cititorul va trebui să citească și acel roman spre a-l cunoaște pe Lamparia. Firește, o corvoadă în plus" (p. 114). Aforismele lui Theodor Codreanu sunt fie "fulgerări" sclipitoare ale cugetării, fie mini-eseuri cu un sâmbure polemic, implicit ori explicit, structurate riguros și colorate de paradoxuri subtile, susținute de idei de bun simț, greu de contrazis, nutrite de seva livrescă ori născute din meditația fecundă în marginea textelor ilustre. Încă de foarte tânăr autorul citea cărți grele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și istoric literar de reală altitudine este, înainte de toate, un strălucit eminescolog: în 1984, a publicat studiul, esențial în materie, Eminescu Dialectica stilului, urmat de Modelul ontologic eminescian și de Dubla sacrificare a lui Eminescu. Având el o specială atitudine polemică și nefăcând parte din nici o confrerie metropolitană sau de altundeva (locuiește la Huși: horribile dictu!) supus unui silențium lugubru prin dicționare arhipline, topuri clientelare, burse de (non)valori șcl. E drept că a primit și câteva felicitări, dar, surprinzător, de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lipsei de libertate. / Stilul e hyperionic, maniera miticistă. / Cititul fără creație se numește consumatorism. / Sinuciderea lui Sadoveanu "Mitrea Cocor." / Hârtia albă oglinda. Penița e raza. Cuvântul chipul tău de dincolo. Unele dintre aforisme apar sub forma de butadă, spiritul lor polemic și ironic dând forța de penetrație și îngroșând observația cu trimiteri precise: Paradoxal, la moderni, cultul față de cuvânt a devenit o lipsă de responsabilitate față de cuvânt. / Ce teribilă forță zace în Doina eminesciană, dacă un întreg imperiu a ținut-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
are o înțelegere a sa, proprie și în spiritul noilor paradigme filosofico/culturale. Dubla sacrificare a lui Eminescu, Eminescu Dialectica stilului și Modelul ontologic eminescian sunt lucrări ale unui hermeneut modern dotat cu un instrumentar nou pe potriva textului descifrat. Spiritul polemic se aprinde cu o forță nimicitoare când e vorba de apărarea adevărului și punerea Poetului în lumina adevărată a documentului și interpretării etice și valorice juste. Înzestrat cu asemenea facultăți intelectuale Theodor Codreanu este un critic al întreg spațiului cultural
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sinteză între epopee (de ce nu tragedie?, n.n.) și comedie. lar Călinescu îl considera unicul "geometru" din literatura noastră (poate o poantă la adresa lui Ion Barbu). Iar argumentația "divinului critic" e formală și minoră. Interesantă și orișicum ciudată ne apare acum terminologia polemică (poate filosofică) a lui Caragiale: moftangii, spanac, categorie a "strănutului" (?), o acustică a zgomotului, marea trăncăneala, langa-danga, sucituri, s-ar zice că totul este privit prin oglinzi deformate, așa cum stă bine oricărui caricaturist sau unui autor de mega-epigrame. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
imperfecțiunii firii omenești Analiza lui Theodor Codreanu merge însă mult mai în profunzime decât lasă să se înțeleagă aceste rânduri. Ne grăbim să spunem că spre deosebire de plutonul de critici bucureșteni, care de multe ori se mai lasă furați de spiritul polemic și de parti-pris-uri, în mult hulita provincie operează cărturari de mare competență și de mare probitate, cum sunt Mihai Cimpoi și Constantin Trandafir. Și alături de ei, fără nici un dubiu, și Theodor Codreanu, autor inspirat alt volumului pe care tocmai l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sens maiorescian convoacă la ospățul evaluativ autorități incontestabile, fie din domeniul criticii și istoriei literare, fie din domenii conexe ori complementare, pe de o parte, pentru a folosi și topi ideile în demonstrație, pe de alta pentru a se delimita polemic. Scriitura critică, discursul ca structură monolitică se încarcă de referințe, trimiteri, aluzii, sugestii, interogații dubitative, supoziții și aserțiuni, câteodată riscante. În aceste din urmă cazuri argumentația e pe muchie de cuțit. Cititorul atent și empatic este mereu stârnit, contrariat, uimit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și decomplexat, capabil să bată pe umeri ocrotitor ori cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filosofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice. Această familiaritate atitudinală se poate explica în mai multe feluri. Siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică sunt date neîndoielnic de asumarea competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului critic, stăpânirea conceptelor-cheie și remarcabile însușiri analitico-sintetice. Se prea poate ca acest subtil "complex de superioritate" să mascheze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vocația adâncimilor. Cu o tenacitate rară, autorul urmărește firul discursului critic, adunând fără odihnă argumente din sfera umanistă și din științe, pentru a alcătui un fel de conglomerate eterogene, organizate în jurul unei idei-nucleu. Este o critică a persuasiunii, directă, fermă, polemică, implicit și explicit, structurată nu o dată în enunțuri apodictice, cvasiaforistice. Judecățile nu îngăduie replici ori nuanțări, fiind articulate de așa manieră încât să descurajeze controversa. Theodor Codreanu și-a construit un stil hermeneutic ușor de recunoscut ca atare, numai al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Zece argumente pentru intrarea în "canonul literar", în care autorul monografiei insistă argumentat asupra faptului că specialiștii, cititorii în genere trebuie să-l considere pe poetul basarabean ca făcând parte din adevărata istorie a literaturii române. Desigur, tonul este unul polemic, materialul fiind redactat imediat după trecerea poetului în neființă. Practic, criticul cere canonizarea literară a poetului basarabean, chiar dacă recunoaște că acesta nu este, în spațiul românesc, o personalitate de talia lui Eminescu: Această recunoaștere, imediat după moarte, poate să însemne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la M. Cimpoi), precum și a analizelor semiotic-estetice (cum adesea întâlnim la M. Dolgan). Mai e la mijloc ceva, capacitatea criticului de a se desprinde, la un moment dat, de modelele sale și de a investiga în manieră personală, eseistică-artistică și polemică, anumite motive întâlnite în poezia lui Vieru, punându-le în comparație cu motivele altor poeți contemporani. În fine, linia directoare care traversează lirica viereană, conturată de criticul Th. Codreanu, este structurată tematic pe mai multe paliere, semn că hermeneutul român operează în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și bine argumentată... Așa, lectura acestei ultime cărți a lui Th. Codreanu, pentru un știutor relativ instruit în ale istoriei literare, deschide încă o fereastră spre omul Eminescu și, în bună parte, spre opera lui; o carte-provocare, prin informație, spirit polemic și talent literar. O carte în care discursul de bază își asociază cu suplețe un alt discurs (unul printre rânduri și deloc secundar), un discurs adiacent, bine articulat, menit să-l ajute pe cititor la descifrarea motivelor pentru care contestatarii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spre temeiurile ontologice ale mitului Eminescu, care, necesarmente, aduce în ecuație "criza sacrificială", cu sintagma lui René Girard. S-ar putea spune că această "criză" constituie "materia" cărții, mitul și demitizarea fiind consecințele de fond. Volumul este special și intens polemic, autorul având toate datele unei asemenea inițiative pentru a câștiga "bătălia": cunoașterea perfectă a subiectului, bună-credință, spirit și incisiv, logică impecabilă în conducerea demonstrației. [Voi face aici o paranteză, determinată de atitudinile tipic "provinciale" (id est: de crasă mediocritate) față de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de gândire cu adevărat excepționale", Al. Piru îi remarcă "ingeniozitatea și pertinența", Zoe Dumitrescu-Bușulenga îl consideră "unul din cei mai interesanți critici ai generației sale", Adrian Marino îi estimează "nivelul metodologic", George Munteanu "imprevizibilul relaționărilor", Mihai Cimpoi "inteligența" și "focul polemic", Constantin Călin "independența atitudinii, imprevizibilul analogiilor, pasiunea dialectică", Dan C. Mihăilescu "spiritul analitic asociativ" etc. Nici vorbă de... "mitizarea" lui Theo, pe mine mă încântă contrastul dintre prezența molcomă și scrisul polemic sprinten, spiritul critic moldovenesc și hărnicia ieșită din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Munteanu "imprevizibilul relaționărilor", Mihai Cimpoi "inteligența" și "focul polemic", Constantin Călin "independența atitudinii, imprevizibilul analogiilor, pasiunea dialectică", Dan C. Mihăilescu "spiritul analitic asociativ" etc. Nici vorbă de... "mitizarea" lui Theo, pe mine mă încântă contrastul dintre prezența molcomă și scrisul polemic sprinten, spiritul critic moldovenesc și hărnicia ieșită din comun.] Discutând despre mitul Eminescu, automat exegetul intră în dispută cu demitizanții de diverse categorii și vârste, dar are în vedere și cultul fanatic, exaltarea fără discernământ, idolatria nătângă, precum și cultul "oficial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Pompiliu Constantinescu). Doina a fost interzisă o jumătate de veac, iar scrisorile poetului (tot din motive de finanțe ce categoric nu există pentru cultură) au zăcut la infinit prin alte zări de soare pline!... Cele mai multe pagini aduc la lumină spiritul polemic și inflexibilitatea lui Eminescu (cel din politică și din publicistică), singurele vinovate de "exilarea" incomodului, pentru că nefasta debarcare sau "potolire" (cum imperativ cerea Petre P. Carp) a poetului nu se mai explică exclusiv prin patologie, motivațiile fiind acum clar de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spirit alert și decomplexat, capabil să bată pe umeri ocrotitor sau cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filozofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice", că "familiaritatea atitudinală" a lui se sprijină pe "siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică", adică tocmai acele calități dobândite atât prin "asumare competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului critic", cât și prin "stăpânirea conceptelor-cheie", totul dublat de remarcabilele sale "însușiri analitico-sintetice". Ei bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1969 este un an în măsură să-l satisfacă din punct de vedere literar pe autorul Labirintului.... La 23 mai debutează în "România literară", condusă pe atunci de un poet de mare deschidere spre adevăr, Geo Dumitrescu, cu un articol polemic, Are sens poezia? Conținutul acestuia și a altora care au urmat la rubrica "Moda poetică", a stârnit reacțiile unor scriitori de prestigiu, printre ei Eugen Simion, Edgar Papu, Ștefan Aug. Doinaș. De altfel autorul notează: "Îmi place să mă bat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prelungire, cu chip uman, a vechiului regim. Miza cărții sale este tocmai demascarea acestui mecanism diabolic prin care internaționalismul comunist s-a metamorfozat în noua stângă, având ca stindard corectitudinea politică. Prin chiar natura lui un asemenea volum este unul polemic. Theodor Codreanu pune în discuție teoria lui Neagu Djuvara privitoare la evoluția civilizațiilor din perspectiva relației autohtoni-periferici. Ea este amendată atât în sine, prin incapacitatea de a rezolva această antiteză, cât mai ales contextual, prin surprinderea poziționării ambigue a istoricului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
apartenența națională polonă) etc., care au bunul, respectiv prostul obicei de a-i considera scriitori doar pe cei ce aparțin comunității lor, a fiecăreia în parte, restul rămânând ca inexistenți sau, în cel mai bun caz, ca oponenți în campaniile polemice denigratoare. Cel mai ciudat lucru este însă că aproape toți din generații mai tinere, cu mentorii lor în frunte, se înverșunează a-i contesta pe clasici, pe marii clasici, pe care i-ar vedea foarte bucuroși alungați din cărțile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
golului etnic" și omenia mioritică", "golul etnic" și ofensiva perifericilor", "postmodernismul și spaima de identitate națională" etc. Alături de eșafodajul savant al argumentelor literare, sociologice, antropologice și filosofice, în aceste apariții se impune constant de-a lungul anilor și o vervă polemică implicită. Theodor Codreanu nu este un polemist umoral. La el, bunăoară, nu vom regăsi pasiunea feroce a sublimei doamne Magda Ursache, ale cărei polemici, axate pe aceleași probleme și având în vizor cam aceiași "eroi", au, de obicei, alura unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
La el, bunăoară, nu vom regăsi pasiunea feroce a sublimei doamne Magda Ursache, ale cărei polemici, axate pe aceleași probleme și având în vizor cam aceiași "eroi", au, de obicei, alura unor ritualuri de alungare a dracilor din cetate. Energia polemică a textelor sale vine cu necesitate ca o consecință a angajarării ontologice. Maieutica ideilor din jurul arheului național presupune neapărat (la români! dar oare numai la ei?), pe lângă o potențialitate în lucrare vie, organică, și o altă componentă "amniotică" insinuarea perfidă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]