4,456 matches
-
Tt Uu Ŭŭ Vv Yy Zz Źź Žž Transliterarea numelor proprii din alfabetul chirilic în caractere latine se face conform regulilor stabilite în 2000, dintre care cele mai importante sunt: Vocabularul bielorus se înrudește, în ordine, cu cel ucrainean, cel polonez și cel rus. Iată câteva cuvinte și expresii uzuale: Substantivele au 6 cazuri (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, instrumental, locativ), la care se adaugă vocativul, mult mai puțin folosit.
Limba bielorusă () [Corola-website/Science/299337_a_300666]
-
1919, devenind unul dintre sprijinitorii lui Stalin și lui Kliment Voroșilov. În 1920, Armata I de cavalerie a lui Budionîi a luat parte la invazia Poloniei în timpul războiului polono-sovietic. La începutul războiului, Budionîi a obținut victorii importante, alungându-i pe polonezi din Ucraina și reușind mai târziu să rupă frontul sudic inamic. În cele din urmă însă, forțele bolșevice au suferit o înfrângere grea în bătălia de la Varșovia, în principal pentru că Budionîi și cavaleriștii săi rămăseseră prinși în asediul Lvovului. După ce
Semion Budionnîi () [Corola-website/Science/299344_a_300673]
-
Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croati, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei. Ele formează o ramură a limbilor indo-europene. Termenul „limbi slavice” este în prezent considerat învechit
Limbi slave () [Corola-website/Science/299386_a_300715]
-
din alte categorii . După Noaptea de cristal un lot de aproximativ 10.000 de evrei a fost internat la Dachau. Începând cu 1938, la Dachau au fost încarcerate tot mai multe victime ale agresiunii naziste: cetățeni austrieci, cehi, din 1939 polonezi, din 1940 norvegieni, olandezi, francezi - numărul total al prizonierilor, proveniți din peste 30 de țări, a depășit la începutul anilor '40 200.000 de persoane. În octombrie 1941 au început asasinatele în masă: mii de prizonieri de război sovietici, precum și
Dachau () [Corola-website/Science/299395_a_300724]
-
declanșeze revoluții proletare. Până în 1919, forțele poloneze cuceriseră controlul asupra celei mai mari părți a Ucrainei apusene după victoriile repurtate în războiul polono-ucrainean. Efemerul stat vest-ucrainean condus de Evghen Petrușivici nu a putut rezista într-o regiune revendicată atât de polonezi cât și de ucraineni. În paralel, în regiunea fostului Imperiu Rus locuită de ucraineni, Simon Petliura a încercat să apere statalitatea Republicii Populare Ucrainene. În acest timp, bolșevicii câștigau victorii importante în cadrul războiului civil și au început să își îndrepte
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
a unui teritoriu restrâns în Podolia. Spre sfârșitul anului 1919 s-a format un front clar după ce Petliura a decis să se alieze cu Piłsudski împotriva dușmanului comun. Ciocnirile de frontieră au degenerat într-un adevărat război odată cu declanșarea de către polonezi a unui atac de amploare în interiorul teritoriului ucrainean în aprilie 1920. Contraatacul bolșevic a respins aramtele poloneze spre vest, până în fața capitalei Varșovia. În acest timp, liderii naționaliștilor ucraineni în frunte cu Petliura au fugit în Europa Occidentală. Capitalele occidentale
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
victorios al Armatei Roșii în Germania. Pentru ajutorarea Poloniei a fost înființată Comisia interaliată în Polonia, o misiune diplomatică creată la inițiativa premierului britanic David Lloyd George. Victoria rușilor la Varșovia părea un lucru cert dar, pe 13-25 august 1920, polonezii au câștigat o victorie neașteptată - „Miracolul de pe Vistula”. Acest succes a schimbat cursul războiului. În fața înaintării impetuoase poloneze, sovietele au cerut o încetarea a focului în octombrie 1920. Tratatul care avea să pună capăt în mod oficial războiului a fost
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Există anumite controverse legate de data de început a războiului. Articolul din "Encyclopædia Britannica" folosește perioada de timp 1919-1920, dar subliniază că „Deși au existat ostilități între cele două țări în cursul anului 1919, conflictul a început când șeful statului polonez Józef Pilsudski a format o alianță cu liderul naționalist ucrainean Simon Petliura (21 aprilie 1920), iar forțele lor combinate au început să cotropească Ucraina, ocupând Kievul pe 7 mai.” „Internetowa encyklopedia PWN” pe de altă parte, dar și unii cercetători
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
dus la izbucnirea unor revoluții în Munchen, Berlin, Budapesta și Prešov (Slovacia). Winston Churchill avea să comenteze: „Războiul giganților s-a încheiat, războiul pigmeilor a început”. Toate aceste conflicte, cu excepția celui polono-sovietic, au fost războaie de scurtă durată Războiul dintre polonezi și ruși a izbucnit mai degrabă din întâmplare, deoarece se pare că nimeni în Rusia Bolșevică sau în Republica Poloneză nu plănuise în mod deliberat declanșarea unui conflict armat. Polonia, a cărei teritoriu fusese unul dintre cele mai importante câmpuri
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Republica Populară a Ucrainei Apusene și era angajată deja în noi conflicte cu Germania (Insurecțiile din Silezia) și cu Cehoslovacia. Rusia revoluționară luptă în acel timp pentru respingerea contrarevoluției „Albilor” și intervenției puterilor aliate. Dacă primele ciocniri de frontieră dintre polonezi și ruși au avut loc în februarie 1919, a trecut aproape un an până când cele două tabere au fost angajate într-un război adevărat. Încă de la sfârșitul anului 1919, liderul noului guvern bolșevic, Vladimir Ilici Lenin, încurajat de victoriile Armatei
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
lovitură împotriva Poloniei. Mai înainte de izbucnirea războiului polono-sovietic, politica poloneză s-a aflat sub puternica influență a șefului de stat (Naczelnik Państwa) Józef Piłsudski . Piłsudski dorea distrugerea Imperiului Rus (sau a succesorului acestuia) și crearea unei „Federații Międzymorze” conduse de polonezi statelor independente Polonia, Lituania și Ucraina plus alte alte țări apărute în Europa Centrală și Răsăriteană după prăbușirea imperiilor la sfârșitul războiului mondial. Piłsudski considera că un asemenea stat ar fi fost suficient de pu ternic pentru ca să reziste oricăror intenții
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
direct, ci acela de a provoca schimbări sociale și revoluții. Generalul Tuhacevski proclama: "Spre vest! Drumul către conflagrația universală trece peste cadavrul Poloniei Albe. Mărșăluiți spre Vilno, Minsk, Varșovia!". Sovieticii nu s-au așteptat nicodată la o rezistență semnificativă din partea polonezilor. Deși primele încăierări au avut loc în februarie 1919, va lua cam un an ambelor părți până când iși vor da seama că sunt angrenate într-un război în toată regula. În 1918, armata germană din est a început să se
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
se retragă. Pentru că trebuia să facă față și ofenșivei albilor, Armata Roșie s-a retras și a început reorganizare. După acest moment, războiul avea să intre în faza sa cea mai dură. Forțele poloneze au continuat să înainteze spre răsărit. Polonezii au cucerit Lida pe 17 aprilie și Nowogródek a doua zi, au recapturat Vilnius pe 19 aprilie, alungând guvernul Litbel din capitală l. Pe 8 august, forțele poloneze au cucerit Minskul. Pe 28 august, polonezii au folosit pentru prima oară
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
continuat să înainteze spre răsărit. Polonezii au cucerit Lida pe 17 aprilie și Nowogródek a doua zi, au recapturat Vilnius pe 19 aprilie, alungând guvernul Litbel din capitală l. Pe 8 august, forțele poloneze au cucerit Minskul. Pe 28 august, polonezii au folosit pentru prima oară în lupte tancuri. După lupte grele, a fost cucerit orașul Babruisk pe râul Berezina. Pe 2 octombrie, polonezii au ajuns pe malurile râului Daugava, întărindu-și controlul asupra unei regiuni de la râul Desna până la Daugavpils
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
alungând guvernul Litbel din capitală l. Pe 8 august, forțele poloneze au cucerit Minskul. Pe 28 august, polonezii au folosit pentru prima oară în lupte tancuri. După lupte grele, a fost cucerit orașul Babruisk pe râul Berezina. Pe 2 octombrie, polonezii au ajuns pe malurile râului Daugava, întărindu-și controlul asupra unei regiuni de la râul Desna până la Daugavpils (Dyneburg). Succesele polonezilor au continuat până la începutul anului 1920. S-au dat mai multe lupte sporadice, dar Armata Roșie era obligată să facă
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
pentru prima oară în lupte tancuri. După lupte grele, a fost cucerit orașul Babruisk pe râul Berezina. Pe 2 octombrie, polonezii au ajuns pe malurile râului Daugava, întărindu-și controlul asupra unei regiuni de la râul Desna până la Daugavpils (Dyneburg). Succesele polonezilor au continuat până la începutul anului 1920. S-au dat mai multe lupte sporadice, dar Armata Roșie era obligată să facă față atacurilor contrarevoluționarilor albi și se retrăgea continuu de-a lungul întregii frontiere vestice, din Letonia în nord până în Ucraina
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
de a se alătura atacului împotriva guvernului lui Lenin, ignorând presiunile puternice din partea Antantei, să fi salvat de fapt Rusia Sovietică în vara anului 1919. Pe de altă parte ar mai trebui spus că un atac la scară vastă a polonezilor în sprijinul forțelor lui Denikin nu era posibil în acel moment. Piłsudski avea să noteze mai târziu că, în cazul unei victorii a albilor, Polonia ar fi putut cel mult să își asigure o „graniță etnică” (Linia Curzon). În schimb
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
schimb, Lenin a oferit polonezilor controlul asupra orașelor Minsk și Jîtomîr și a regiunii Hmelnițki, în ceea ce a fost descris ca un mini „Brest-Litovsk”. Comandantul militar Kazimierz Sosnkowski nota de altfel că oferta bolșevicilor era mai bună decât ceea ce speraseră polonezii să obțină În 1919, s-au făcut mai multe încercări de negociere între diferitele facțiuni polono-ruse, dar toate au fost fără rezultat. În acest timp, relațiile polono-lituaniene s-au înrăutățit, deoarece politicienii polonezi găseau inacceptabile pretențiile lituanienilor pentru independența completă
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
înrăutățit, deoarece politicienii polonezi găseau inacceptabile pretențiile lituanienilor pentru independența completă ca și pentru o anume configurație a graniței comune. Era vorba în special de orașul Wilno (Vilnius), capitala istorică a Lituaniei, locuită, e adevărat, de o majoritate poloneză. Negocierile polonezilor cu Guvernul provizoriu lituanian au consemnat unele rezultate pozitive și, la începutul anului 1920, forțele polono-lituaniene au efectuat câteva acțiuni militare comune împotriva bolșevicilor, cea mai importantă fiin Bătălia de la Daugavpils . Tratatul de la Varșovia semnat între naționaliștii lui Simon Petliura
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Guvernul provizoriu lituanian au consemnat unele rezultate pozitive și, la începutul anului 1920, forțele polono-lituaniene au efectuat câteva acțiuni militare comune împotriva bolșevicilor, cea mai importantă fiin Bătălia de la Daugavpils . Tratatul de la Varșovia semnat între naționaliștii lui Simon Petliura și polonezi pe 21 aprilie 1920 a fost cel mai important succes diplomatic polonez. Peliura, care reprezenta guvernul Republica Populară Ucraineană (în acel moment desființată de facto de bolșevici), și un număr de unități militare s-au refugiat în Polonia, unde au
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
de facto de bolșevici), și un număr de unități militare s-au refugiat în Polonia, unde au primit azil politic. Petliura mai controla doar o fâșie îngustă a teritoriului ucrainean, aflată de-a lungul frontierei cu Polonia. În aceste condiții, polonezilor le-a fost ușor să îl convigă pe Petliura să se alieze cu foștii inamici, care îl înfrânseseră în conflictul din 1919. Prin semanrea unui tratat cu Piłsudski, Petliura accepta cuceririle teritoriale ale polonezilor în vestul Ucrainei și trasarea frontierei
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
frontierei cu Polonia. În aceste condiții, polonezilor le-a fost ușor să îl convigă pe Petliura să se alieze cu foștii inamici, care îl înfrânseseră în conflictul din 1919. Prin semanrea unui tratat cu Piłsudski, Petliura accepta cuceririle teritoriale ale polonezilor în vestul Ucrainei și trasarea frontierei de-a lungul Zbruci. În schimb, el primea promisiunea respectării independenței Ucrainei și sprijinul militar polonez pentru reinstalarea guvernului său la Kiev. Pentru Piłsudski, această alianță dădea campaniei pentru crearea federației Międzymorze legitimitatea unui
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
sprijinul militar polonez pentru reinstalarea guvernului său la Kiev. Pentru Piłsudski, această alianță dădea campaniei pentru crearea federației Międzymorze legitimitatea unui efort internațional concertat, consolida frontiera de est a țării și punea bazele existențai unui stat tampon ucrainean dominat de polonezi. Pentru Petliura, aceasta era unica șansă să salveze statalitatea Ucrainei și independența zonei centrale a țării, chiar cu prețul pierderii părții de vest în favoarea Poloniei. Alianța aceasta a fost puternic contestată în ambele tabere. Piłsudski a trebuit să facă față
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Alianța aceasta a fost puternic contestată în ambele tabere. Piłsudski a trebuit să facă față opoziției național-democrațiolor lui Dmowski, care se opuneau independenței Ucrainei. Petliura, la rândul lui, a fost criticat de numeroși politicieni ucraineni pentru semnarea unui pact cu polonezii și pentru cedarea vestului țării. Alianța cu Petliura a dus la alăturarea efectivelor polonezilor a încă 15.000 de soldați ucraineni la începutul campaniei. Aceste efective au crescut la 35.000 prin înrolarea noilor recruți și a dezertorilor din rândurile
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
față opoziției național-democrațiolor lui Dmowski, care se opuneau independenței Ucrainei. Petliura, la rândul lui, a fost criticat de numeroși politicieni ucraineni pentru semnarea unui pact cu polonezii și pentru cedarea vestului țării. Alianța cu Petliura a dus la alăturarea efectivelor polonezilor a încă 15.000 de soldați ucraineni la începutul campaniei. Aceste efective au crescut la 35.000 prin înrolarea noilor recruți și a dezertorilor din rândurile Armatei Roșii. În ciuda mobilizării unui număr relativ important de soldați în tabăra alianței, aceasta
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]