2,783 matches
-
în vârful crucii, deasupra inscripției acelea cu „INRI", să fie găsită chiar coroana cu toți spinii, lăsată creștinismului cu procesul verbal anexat. Asta doar, dacă între timp, n-or mai fi crescut vreo unu, doi, în plus.... Atenție, nu pierdeți pomana electorală! In anul de grație 1961, Bill Crash, marele fermier zootehnist din Keralee, Oklahoma, avea în padocurile sale avicole o mândrețe de producție, formată din găini cu mersul leneș, doldora de carne, cocoși numai de la opt kilograme în sus și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ceară ca să-i dea orătăniile acelea gata putrezite, pentru a le împărți populației României, ca din partea PD-L fiindcă azi, mâine, se face 2012 și trebuie să ai ce să arunci dintr-un camion în mișcare, unei populații ahtiate după pomeni de orice fel. Obligația lor este minimă, doar să voteze cum trebuie. Bineînțeles că doar PD-L. Ideea de a cere produsele acestea din SUA, le-a venit pdeliștilor după ce au văzut succesul enorm pe care l-au avut anul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
se taie porcul iar de Paști, mielul. Alte deosebiri nu sunt. Iată, deci pe cine se bazează PDL ca să câștige alegerile. Un asemenea popor, poate fi cel mai ușor prostit, iar dacă la prosteala prin cuvânt mai adaugi o oarecare pomană electorală, variind de la un șpriț până la o bicicletă, succesul este garantat. Poporul conștient, simțul civic, mintea cea de pe urmă a românului, nu devin decât niște gogorițe bune de adormit urmașii. Șmecherii de Dâmbovița, au știut dintotdeauna ca să amețească acest popor
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
își au originea în... masonerie. Propunerea lor din start, este crearea unei construcții exacte a acestei lumi și controloarea ei eficientă. Cine nu încape în această lume, cu voie sau fără voie, cu forța, cu vorba, cu bombonele, cu oarece pomană, sau cu bâta, tunul și racheta de croazieră, se cheamă imediat că este naționalist, neonazist, comunist, fundamentalist, legionar, taliban, terorist, torționar, nebun, psihopat, nevrozat etc. și trebuie distrus fizic. Se trece sub tăcere, că în fapt omul acela nu voia
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
etc, etc. ' Sunt extrem de curios, ce o să se întâmple în cazul acesta. Va scoate el niște bani ca să-ți dea, numai să-i dai drumul la nasture, sau se smucește ca năucul și fuge, mâncând pământul, că îi pierzi, de pomană, timpul lui prețios și ratează alți potențiali fraieri . Dar ieri, un ciocolatiu din acela care dă tare cu furatul, m-a luat în râs, la fix. „Ce vorbești șăfule? Ha-ha-ha, ce mă mai râd! Păi ascultă la mandea, eu niciodată
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a absolvit Dreptul. Deși ajung de abia la un minut după ce începe evenimentul, sala este plină. Țigani, țigănci, puradei și jurnaliști. Colegul, încearcă printre coatele primite în coaste, să- și instaleze camera video. Țiganii se înghesuie al naibii, ca la pomană. „Ia să videm și noi ce e aicișa. Haidi, fă, dă-ti mai încolo, nu vezi că-s mai în vrâstă?", țipă o țigancă de vreo 40 de ani la o pirandă de vreo 10, în timp ce se împinge pe trei
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nu te atingi de nevastă până nu blagoslovește popa toată tărășenia. Și când unii care la viața lor uitaseră de Dumnezeu și furând ca-n codru au ajuns bine căpătuiți, trec la cele veșnice, atunci să te ții ce de pomeni, colive, și danii se fac popilor ca dusul să fie împăcat cu casele, conturile, mașinile, copiii, căsătoriile lăsate-n urmă. Se vede clar, că în mioritica noastră patrie, popa e în vârful bucatelor. Și înaintașii, ce se ocupau cu treburi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
complet anapoda. Părerea mea! De fapt reporterii nu văd mai nimic din jur, cu ochii lor, ci doar cu ochii celor care le pun un venit oarecare în portofel, nu prea mult, ca să mai aștepte și mâine mălaiul, ca la pomană. Mai zilele trecute, Ion Iliescu, îl știți dumneavoastră, bătrânelul acela de peste optzeci de ani, dar încă verde, care a fost președinte al României vreo două mandate și jumate, de când este pensionar, se duce unde îi trăsnește capul său de veche
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ieșea o voce groasă, nazală, atât de puternică, încât aveai impresia că e chiar vocea celor două guri de metrou: „Așa vor fetele toate, pe la spate, pe la spate!” - Bineînțeles că vreau să cumpăr cărămida. Ce să mai pierdem vremea de pomană? Zi cât face și știm una bună! - Cinci sute de mii, barosanule! Acum cinci ani, pe timpul inflației scăpată din frâu de guvernul Roman, l-ar fi costat pesemne două milioane. Tot aia era! Trebuia să-și ia gândul de la veioza roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Toată țara migra înspre Cluj. Un țigan, Stoica, deschisese un Caritas acolo. Lăsai banii la el trei luni, apoi scoteai de opt ori mai mult. Mai fuseseră chestii de astea și înainte, dar nicăieri nu se câștigase în așa hal. Pomană curată, mană cerească, pară mălăiață în gura lu’ nătăfleață. Ce mai vrei? C X Fără îndoială că lui Leo aventura cu sorbonardul îi păruse o chestie perversă, pentru că în această perioadă jurnalul său se îndepărta de realitatea imediată și căpăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scrâșnetul dinților. Sufletul bătrânului preot fâlfâi scurt, dădu ocol adunării, se năpusti în cavou, apoi ieși la lumină și se pierdu peste plopii cu ciori, în direcția soarelui cu colți. Fanfara cânta greoi, îngânată de plânsul înăbușit al femeilor. La pomană fură invitați doar cei din familie, morocănoși, dar siguri că au rămas în viață. După ospățul în reculegere sufletească, Bunica sparse gheața amintindu-și de perioada în care Bunicul fusese luat la canal. - El nu era legionar. Participa la adunările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
golan care fugărește găinili șî deșălează cânili? Ian stai că pun eu mâna pi iel. Și trosc! izbea cu cârja pe pat, exact lângă mine. Nu înțelegeam cum de lovește așa de aproape, din moment ce nu mă vedea... După ce lumea de la pomană se sătură de râs, le-am povestit cum i se făcuse rău Bunicului nu mai departe de două săptămâni în urmă: gemea și scrâșnea din dinți. Cred că îl dureau rinichii, iar rănile de picioare începuseră să-i sângereze. Bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mâini că așa mă ustură...uite, Leo, aici, între coaste, o durere așaaa... nu stiu cum. Încercam să-i masez și să-i alin pe amândoi, dar nu aveam decât două mâini. Bunicul ținea ochii strânși, milostiv parcă față de gelozia ei ipohondrică. Pomana era în toi. Claponii, rațele pe varză, plăcintele poale’n brâu și chiar borșul rece de fasole cu ceapă străjuiau fiecare capăt al mesei. Lumea se cam afumase și nu mai știa bine de ce venise. Nu erau de condamnat, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țipenie. Ciorile fâlfâiseră către îngropăciunea bulibașei. Rămăseseră doar castanii negri, despuiați. Cristina strivi țigara lângă mormânt. Spuse cu o voce hârâită: - Am de ridicat niște CD-uri cu Whitehorse. Vii și tu? Bem o cafea...ceva ca un fel de pomană. - Bine, și-așa nu mai am nici o înmormântare în program, bodogănii. Traversarăm Pielea și Osu’ de la nord la sud, spre ieșirea celor vii. La un moment dat răzbi până la noi tămbălăul de viori și casetofoane. Urlau manelele de la groapa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sens moral Începea să se desprindă din cuvintele celor care vorbeau. Se pare că În celălalt mormânt, deschis pentru primirea nepoatei, n-ar fi existat nici un semn al unei munci depuse cu atâta sudoare. (După-amiaza, cât timp ceilalți erau la pomană, mâncau, beau și reluau de la cap povestea celor două familii, noi, adică eu și Mușu, am mers și ne-am culcat În casa unui gospodar. În timp ce Încercam din nou să-l reconstitui pe Mușu din micile gesturi, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
n-ai de gând să faci copii?“ Vreau și eu un nepot! Astfel. Cu câteva săptămâni Înainte de nașterea lui Zare, cineva, un anume Vergu (cine-o fi și ce hram o purta din nou n-am știre!) a adus de pomană (cu lumânare) familiei Popescu Florea și Popescu Speranța un copil pe nume Radu (nume slav, = bucurie, nota Z.P.) și le-a spus celor doi că e din partea lui Grințu Anton, cel care are de tăiat la stuf pe 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
E ziua fratelui meu. Am să-l sun să-l felicit și să-i doresc Lumină și Iubire. Ieri am fost împreună la părinți. A fost Sfânta Treime și, ca în fiecare an, am sfințit mormintele și am dat de pomană. Iunie, cândva Mi-am visat copiii. Eu stăteam cu cineva, care era mai în spatele meu, în curte și priveam spre grădina din fața casei, unde trebăluiau S. și E. o casă pe care o construiseră. Casa era mare, frumoasă și circulară
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
și perispiritul trăiesc o viață ce se reflectă în cotidianul nostru și întotdeauna este bine să fim preveniți. bunica mea - sufletul ei - s-a reîncarnat în acest copil. De ce afirm acest lucru? n-a mai vrut să-i dau de pomană; a respins rochia, a respins și culoarea rochiei - închisă - care semnifică boala. până nu demult mă uitam la el și semăna foarte bine cu o fotografie de-a mea când eram mică. După această întâmplare m-am dus la el
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
care mă gândeam cu un mare respect, deoarece acolo se întîmplau numai lucruri ieșite din comun. Dacă trebuia cumpărat ceva inexistent în Lisa, cum erau bocancii cu care se mergea la biserică sau chifle albe, gustoase, care se dădeau de pomană la înmormîntări, trebuia mers în Făgăraș. Tot acolo se judecau procesele și erau duși bolnavii când sufereau de ceva grav. În Făgăraș se puteau rezolva, credeam eu, absolut toate dorințele. Când un văr al meu, mai în vârstă, a venit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nimeni. Nu s-au întors încă de la biserică, pesemne. Și fără să vrea prin fața ochilor îi trece imaginea bunicii, când bunica era vie iar ea era de-o șchioapă și o lua sâmbătă de sâmbătă la biserică, la colive și pomeni. La înapoiere, îi dădea să țină ea coșul înflorat de ștergarul cu trandafiri, țesut de bunica când era fată mare. Rozul ăla, ăla era cu adevărat rozul pe care și-l dorea! Și fără să vrea se întristează. Își pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
picturii lui Gheorghe Boancă. Reprezentativă pentru viziunea pictorului este compoziția cu un subiect generat de universul tradiționalist al satului, plin încă de credințe și obiceiuri, de cutume și datini, alcătuind o parte din etnofolclorul românesc. Moment distinct în cultul morților, „Pomana” este în înțelegerea pictorului nu numai un ipotetic prilej de întâlnire cu rudele și prietenii plecați la Domnul, ci reprezintă și o confluență a regulilor cu popoarele lor de morți și de vii. Diviziunea armonioasă a suprafeței picturale în cerul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
au plecat la casele lor. Atunci când Zoița, nevasta lui mergea în grădină îi trebuia o zi întreagă să o colinde pe toată. Avea vite multe că turna laptele cu găleata într-un butoi mare de lemn și dădea lapte de pomană tot cu găleata la necăjiții din sat. Nevastă-sa nu ieșea niciodată din cuvântul lui. Atunci când punea să facă mămăligă îl întreba: „Stăvăra, câte căni să pui?” Șapte sau mai multe, după câți oameni aveau la masă. Anii au trecut
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Vara fiind, mai treceau femeile cu de-ale gurii să ducă în câmp, la prășitori ori la secerători și cum fetele stăteau pe drum și plângeau de foame, se mai îndura câte o femeie și le mai dădea câte ceva de pomană pentru a-și mai astâmpăra gurile de foame. Colbul era gros pe drum, fetele mai scăpau mâncarea în colb și așa cu colbul gros o mâncau de foame. Dar nu au apucat fetele să vadă albul zăpezii, că au văzut
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
prin politică. Este sigur însă că nici o țară n-are mai mulți cerșetori decît una condusă de preoți; acolo putem vedea un tablou impresionant al tuturor mizeriilor umane, dar nu al celor săraci, pe care-i atrag acolo liberalismul și pomana suveranilor, ca pe insectele care se lipesc de cei bogați și se tîrăsc în urma opulenței, ci al sărmanilor famelici, pe care mila suveranului lor îi privează de cele necesare, pentru a preveni corupția și abuzurile pe care poporul are obiceiul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a spus de-un om cu carte, că i spital pentru săraci. Rogu-te, dacă se poate, ca și mie loc să mi faci...” - Nu e nici un loc, mătușă și poți chiar ca s ă te duci, Aici nu-i pomană multă!... Și pentru că în loc s o primească în spital, doctorul îi dă o rețetă, baba întreabă și o face și pentru noi cei din anul 2008: - Vă întreb încă odată... nu vă fie cu bănat Spițerul cere parale pentru leacul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]