4,015 matches
-
prospețime, cum lui nu-i fusese dat niciodată din cauza orbirii. În apropierea ei simți un neajuns dureros, pe care W. nu-l putea numi nici acum, când, pentru o clipă, asta îl făcu să se oprească, împotriva intenției lui, în fața porții deschise din dreptul turnătoriei. Își pipăi ochelarii. Era întuneric în globii lui oculari, ca în această hală fără contururi, pe care însă, treptat-treptat, începu să le perceapă. Cupa se adânci în magma incandescentă, torentul de foc din cuptor năvăli clocotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
știința, cu pictura, cu problemele politice. El însuși cântase la orgă în mica biserică a satului și privea prin perdeaua ferestrei biroului, privirile îi alunecau direct în frunzișul nucului, era uimit să descopere în spațiul aerian încărcat de crengi o porție de natură, la fel de la îndemână cum fusese priveliștea maritimă din Engadin. N-ar fi trebuit să se întoarcă de acolo, n-ar fi avut voie să părăsească ceea ce văzuse și aflase pentru prima dată. De ce s-a supus atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
înrourate. Ce-ar fi fost dacă și el s-ar fi încurcat cu una din funcționarele alea tinere de la birou? Doar Gerda venise din cauza lui din Germania, era tânără, avea întreaga viață înainte, din care lui nu-i rămâneau decât porții mici, câteva zile de vacanță, un goût de măsline în gură. Prietenul lui, Hans Saner, avea o reprezentanță privată, putea să-și împartă ziua după cum avea chef, își conducea firma stând acasă, fără să-l aibe pe frate-său tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a porilor, lucru pe care Lisa m-a obligat să-l fac anul trecut în loc de cadou de ziua mea. În timp ce noi ne dezgoleam trupurile și sufletele, Mark și Kieran semnau contracte și-și strângeau mâna la o bere și o porție de plăcintă cu organe, contracte prin care se angajau unul față de celălalt să-și dedice tot timpul și toți banii în viitorul apropiat. Dar ne lega ceva mai mult decât Mark. Kieran era și prietenul meu secret. Ne plăcuserăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a corecta impresia (corectă) că aș avea gusturile unui copil de 12 ani. Am terminat băutura din trei înghițituri rapide. Impactul a fost mare din cauză că am băut pe stomacul gol, așa că am comandat multe paste ca să absoarbă alcoolul. Și o porție de cartofi prăjiți pe lângă. Și l-am rugat și pe Ed să-mi dea să gust și o fajita 1 de la el. Mănânci mult, nu-i așa? mă întrebă Ed amuzat de viteza cu care am golit cele două farfurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
poveștile din Neighbours, una dintre marile lui pasiuni. — Mă face să mă simt mai aproape de Katie a mea care e în Australia, îmi mărturisise el cu ocazia uneia dintre plimbările noastre de la începuturi. Chiar înainte ca chelnerița să ne aducă porțiile speciale Jumbo (cu pâine prăjită în ulei și căni mari ciobite de ceai la discreție), el îmi oferi bine-rumegatul său sfat. Cred că cel mai bine ar fi să le spui tuturor adevărul. — Eu cred că e o idee foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
M-am ridicat în fund cu grijă. Începeau să mă lase crampele. Unde ești? O, lasă asta. Știi că urmează să luăm prânzul la Lynn și Harry la ora unu? — Nu, nu putem. Eu nu pot. Tocmai am mâncat o porție imensă de mâncăruri prăjite cu Kieran și sunt mahmur rău. Abia acum am ascultat mesajul tău. Eram exasperată. —De ce nu ți-ai deschis telefonul mai devreme? Sau Kieran? Nu mi-am dat seama că e închis, iar Kieran și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pavoazată cu portretul meu robot. Voi fi arestată pentru că am pus întrebări indiscrete despre prietena mea cea mai bună. Măcar de-aș fi într-o celulă, asta m-ar scuti de dilema dacă să plec în weekend sau nu. Și porțiile sunt mari în închisoare - sunt obligați, ceva legat de drepturile omului. Singurătate, uși încuiate, multă mâncare. Locul ideal pentru mine. Nu voiam să mă dau bătută. Venisem pe jos până aici și nu mă întâlnisem cu ea, singura soluție era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să devină expresii triviale. ...Cuget câteodată foarte neliniștit, la orgoliul meu care ar putea fi călcat în picioare, dacă, prin absurd, Gloria va înțelege într-o zi, că borșul în care scuipă câteodată, e sângele ce mi se scurge în porții cotidiene. „Alerg spre Gloria. Iau primul tren, mă desluși Ferdinand Sinidis, continuând să-și strângă rufăria. Vina catastrofei o port întreagă. Gloria nu putea respira înălțată și singură ca floarea reginei, cu petalele plușate, și fragedă chiar în ierbarul alpinistului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
era indispensabilă se cerea evitată, căci rația zilnică, limitată la opt sute cincizeci de calorii, se strângea din numai trei sferturi de litru de supă de arpacaș în care pluteau câteva ochiuri izolate de grăsime, din sfertul de pâine neagră, o porție minusculă de margarină sau brânză topită sau un boț de marmeladă. Apă exista din belșug. Iar la DDT nu se făcea economie. Și cuvântul calorii îmi fusese necunoscut până la experiența foamei rozătoare. Abia lipsa m-a făcut receptiv la informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care îndepărtau, în Augsburg și München, mormanele de ruine, s-a auzit că acolo civilii stăteau la coadă ca să primească puținul acela care se mai putea găsi în brutării și în magazinele de carne. Lor, pacea le era împărțită în porții din ce în ce mai mici; nouă, în spatele gardului lagărului, ne mergea din ce în ce mai bine. Te obișnuiai, te simțeai parcă protejat în prizonierat. Unii dintre prizonierii de război, mai cu seamă aceia originari din zonele ocupate de ruși și de polonezi, se temeau chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la fel și nedemnă de menționat era cina. În zilele lucrătoare, fiecare dintre noi care, student fiind, se ducea la cursuri ori, ca ucenic sau practicant, la muncă, primea într-un sufertaș de tablă care se închidea, numit Henkelmann, o porție de fiertură, dar al cărei gust era mereu la fel, astfel încât e greu de spus care erau ingredientele. Cartelele noastre de alimente le păstra bucătăria. De săturat, ne săturam de fiecare dată. Numai cartelele pentru haine și țigări ne erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
filosof cu căciulă cu ciucure, numai că asta se întâmpla la poalele Pădurii Negre și din motive cu totul diferite, în vreme ce eu stăteam, fără să fac nimic, pe Hasenbergsteige în Stuttgart, cu brațele atârnându-mi moi. Tânărul stătea, mut, în fața porții încuiate și privea, fiindcă - acum sunt sigur - era noapte atunci când a început el să caute vila, o fereastră luminată la mansardă; a așteptat zadarnic să apară în lumină profilul atât de familiar rumegându-și încontinuu suferința. Nici o mișcare în spatele perdelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să halesc, da cum muream să-mi iasă bancu și Îmi ieram scrupulos la deșeurili dă gunoi, m-am nemerit la masa lungă nainte de vreme. Io ieram cu tișortu, și-mi dam talente pân la cer, da stăteam pă porția mea dă bancă și zgomoțeam cu linguroiu-n masă să mă dau punctualiform. Taman atunci s-a arătat bucătaru și m-am făcut că buchiseam adânc o inemă. Asta ca să vedeți ce laborios a fost bărbatu. Înainte să mă chitesc io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și el o enigmă interesantă. — Domnilor, a continuat molcom Shu T’ung, Înmâloșata-mi istorioară a ajuns la memorabila noapte dân 14 octombrie. Îmi Îngădui să o consider memorabilă, pentru că burdihanul meu prost crescut și Învechit nu a știut să aprecieze porțiile duble de terci care erau Însăși decența și singurele merinde de pe masa lui Nemirovsky. Proiectasem cu inocență: a) să iau cina la Nemirovsky acasă; b) să-mi arăt, la Cinematograful Unșpe, dezaprobarea față de trei filme muzicale care, după spusele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chestia cu prânzu. Da pă loc după aia, Capitano iera În picioare, fâlfâind furcoacea și cuțitu, cu șervetu pă grumaz și urlând, mai fals ca tare, dă pân Cavalleria rusticana. Cât a ținut-o așa, a băgat la dubă două porții dă pudincă, udate c-un fiasco dă Chianti d-al lui; io m-am luat cu vorba ș-aproape că n-am băgat nimic sub nas, da am prins dă veste cu ghiotura dă cum iera Caruso acasă și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
n-are să-ți vie să crezi, m-au alarmat. Planu, ce mai, d-a dreptu napaleonic iera că să-i facă arșice cu acidu prusic nu numa pă Caponsacchi și tot neamu lui adormit și neadormit, ci și p-o porție dă fârtați potop dă cinstiți: toți, Fonghi, magu bombelor dân pisoare, P. Zappi, duhovnicu la sechestrați, Mauro Morpurgo, zis Golgota, Aldo Aldobrandi, Harlechinu Morții, o să cadă unu după altu, fieștecare după puteri. A avut don César motivu lui să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
până la piuitu vrăbiilor. Nicicând nu s-a gândit atâta Într-o singură noapte! Aveam și vată, și naftalină. Am pus dân ele În crăpelnița dă marți, un blid cu gnocchi tare târâitori până atunci. Zi dă zi, am tot mărit porția pă blat, În plină impunitate, pencă don César să Înflăcăra cu Caruso sau să bucura d-a-mprostulea dă planurile lui dă vendetta. Da melomanu nost știa să cază cu zgaibaracele pă dușamea. Crezi-mi: m-a certat un arșin că ieram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă Dispariția Otrăvii (așa cum i s-a pus pata la un ziar să-i zică la chestie). Unii au stat pă raftu gol, care le ierea teamă că toxica să Înfiltrase În meniu. Io am repudiat decât maioneza, omleta și porția dă sambayón, galbene ca otrava dă șoareci. Ici-colo, purtători dă cuvânt s-a dus cu mintea la o pregătire dă sinucidere, da josnicu lor pronostic Încă nu s-a adeverit. Io sunt mereu atent la mersu pătăraniei, care o să ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
doi sau trei au săltat trapa dân dușamea și mi-a explicatără că o să fugă până-n beci, unde ținea depozitu. P-ormă s-a Întors pă scărița cu ostreață. N-au acceptat plata În patace și mi-au dat o porție dă timbre, că mi-ar fi căzut mai bine să fac filatelie. N-are să-ți vină a credere: nu le-a numărat. Dacă prevedeam ieftinătatea, nu vindeam busturili dă gips, nici parpalacu. Plimbam vizualii după cutiile poștale, da nu dam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lipesc timbrele acas. În ogeacu dân fund, am lipit timbrele unu după altu cu răbdare și salivă, care le lipsea cu totu lipiciu. Cântase d-acu ultimu cocoș, când m-am aventurat pân la colțu cu Río Bamba, c-o porție dă răvașe gata dă trimis. Acolo-i pregnantă, după cum ț-amintești, o cutie poștală d-alea dă categorie grea, care să poartă actualmente și care niște enoriași le podobise d-acu cu flori și câte un ex voto. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
colegului meu de birou Tulio Savastano, care În dimineața asta părea să-și fi ieșit din fire după entuziasmul cu care elogia petrecerea pe care doamna Webster de Tejedor a dat-o Într-una din nopțile trecute pentru o vastă porție din prietenii săi, la reședința de la Măslini. Fără doar și poate că a asistat personal la petrecere José Carlos Pérez, figură de mare Încărcătură socială sub porecla de Cufărașu’. Nu prea țanțoș, vânjos În hainele-i strâmte, mic de stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
astfel de container. — Nu se poate! exclamă Barnes, holbându-se Înăuntru. — Ce poate să fie asta? — Hrană. Hrana era Învelită În straturi de folii de plumb și material plastic, În stilul rațiilor alimentare de la NASA. Ted luă o astfel de porție: — Hrană din viitor! exclamă el, plescăind din buze. — Ai de gând să mănânci chestia asta? Îl Întrebă Harry. — Bineînțeles! Știi, odată am avut o sticlă de Dom Perignon 1897, dar acum ar fi prima oară când aș mânca ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ai mai întrebat de un milion de ori. Așa era. Nu înțelegeam cum de putuse James să-mi facă asta. Nu știam decât c-o făcuse. Până în momentul ăla, presupun că avusesem senzația că viața îmi servise chestiile neplăcute în porții egal cântărite. Că niciodată nu-mi dăduse mai mult decât putusem să îndur într-o rundă. Când auzeam de oameni asupra cărora se abătuseră dezastre cumulate - de pildă, să aibă un accident de mașină, să-și piardă slujba și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de nerăbdare să închid telefonul și să ies din casă. Mi-era groază să nu fiu cumva prinsă. —De ce nu? a vrut Laura să știe. Nu poți doar să-ți faci apariția, iar el să se declare mulțumit cu o porție banală de sex. Trebuie să fii puțin mai inventivă. Dar nu mi-ai dat decât două! am spus îngrijorată peste poate. N-am vrut să le irosesc. Și oricum, pe ce era să exersez? —Ei, să sperăm c-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]