5,805 matches
-
construit de întrebåri esențiale, niciodatå låmurite pe deplin. Cand și Cum a început totul e greu de spus. Unde și De ce, cu atat mai puțin se poate afirma. Aș fi vrut så pot råspunde la toate aceste dospiri meditative din postura întâiului stârnitor al cunoașterii, dar nici måcar un singur cuvânt nu se naște cu putință de a se declară prin vecinåtatea celui primordial. Și atunci nu am decât a recunoaște cå sunt efectul alternativelor multiple, sau reconstituire încåpåțânatå a motivelor
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
și de medici. Desigur, pentru ei nu e o restricție legală. Dar Lesnick ar fi kaput ca psihiatru dacă ar depune mărturie. Dudley spuse: Ne-ar plăcea totuși să credem că ar vrea să se întâlnească cu Creatorul lui în postura de patriot american adevărat. S-a oferit voluntar și asta ar trebui să constituie o satisfacție enormă pentru cineva a cărui viață de apoi e atât de aproape. Loew râse. — Dud, ai făcut vreodată un pas fără să iei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să vadă despre ce era vorba, dar nu desluși decât spatele unui bărbat ce se îndrepta rapid spre un banc de lucru cu aparate de filmat și reflectoare. Se repezi într-acolo. Bărbatul stătea în fața lui, cu mâinile în buzunare - postura clasică de „N-am nimic de ascuns”. Danny îl încolți, dezamăgit că era un tânăr scund, fără urme de arsuri pe față, în cel mai rău caz o a cincea roată la căruță. Ce treabă ai să asculți pe la uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în care i se spusese că urma să se infiltreze undeva la Variety International Pictures, iar ei știau că fusese obiectul mâniei lui Gerstein, a trebuit să-i convingă că numai paznicul de la poartă, scenaristul și Gerstein îl văzuseră în postura de polițist. A fost și prima întrebare a lui Considine, iar o rămășiță din calmul cucerit cu ajutorul bourbonului îl ajută să-i înfrunte. Smith l-a crezut fără rezerve, Considine abia după niște ezitări, când le-a recitat discursul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
foarte chipeș. Arăta exact ca Reynolds, ba chiar mai frumușel. Noile indicii băteau, cioc, cioc, cioc, într-o ușă care însă mai avea mult până să se deschidă. Fratele cu fața arsă al lui Loftis îl reinstală pe actor în postura de posibil EL, însă îi contrazicea intuiția lui, cum că asasinul fusese inspirat de desfigurarea tânărului. Se potrivea totuși cu ideea că vizitatorul wolverinelor și Față Arsă erau una și aceeași persoană, așa că putea face speculații asupra posibilității existenței unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
provoace o diversiune care să-i facă pe cei de la AUFT să-i lovească. Trei operatori așteptau acolo, în spatele unei camionete acoperite cu o prelată. După ce norii de praf se vor împrăștia, oamenii lui Mickey vor apărea pe peliculă în postura de băieți buni. În timp ce privea scena acțiunii, Buzz continua să se gândească la Mal. Dezvăluind faptul că Minear îl turnase pe Loftis, căpitanul aproape că încălcase clauza confidențialității dosarelor psihiatrice - și asta exact în momentul în care erau pe cale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
arăta noua lui față, dar acum știa că e chipeș. Era o perversiune îngrozitoare, dar permanent excitantă. Se simțea ca și cum ar fi fost o wolverină și ar fi mișunat printr-o casă străină și întunecată douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Postura de frate mai mic și iubit platonic constituia un subterfugiu incitant. Coleman știa că tăticul se temea îngrozitor că relația lor va fi descoperită și, în același timp, mai știa că Reynolds participa la mitinguri și dona bani pentru diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cuviință să-mi adreseze câteva cuvinte de circumstanță, felicitîndu-mă călduros, și am plecat. Peste cinci ani, ca elev în clasa a VII-a modernă, aveam să stau din nou în Cancelarie, în fața acelorași profesori, de astă dată, însă, într-o postură cu totul neașteptată și aproape de necrezut pentru un școlar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tata nu s-a arătat prea impresionat de toată povestea asta. În schimb, mama nu știa ce să-mi mai facă de bucurie! A mers cu mine la sediul "Tinerimii Romîne
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la: fotbal, rugbi; volei, hochei pe gheață etc. Nu erau supravegheați de nimeni, nu aveau nici măcar un antrenor, dar lucrau cu multă râvnă, pentru că îi stimula o justificată ambiție: toate cupele interșcolare să fie ale Lazărului. Barbă se complăcea în postura de proteguitor al sporturilor, și-n scurtă vreme liceul începu să geamă de sportivi: elevi de pe la toate liceele din București, și-n special de la Sfântul Sava, știindu-se buni sportivi, veneau cu duiumul la Lazăr, căruia îi mersese faima că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ca și părul, și, deși era o luptătoare kunoichi bine antrenată, dincolo de suplețea abia ghicită a trupului ei nu se putea bănui forța. Avea feminitatea tinerelor japoneze, asemănătoare unor statuele albe de porțelan, dar reușea să iasă mereu din această postură tradițională. Iar una din aceste ieșiri era râsul. Un râs de nestăpânit, ca o cascadă cristalină, care lui Oan-san Îi amintea de fetița care țopăia pe coridoarele palatului din Kyoto cu ani În urmă. - Precum soarele, precum luna, precum apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
normalității. La un preț derizoriu, sefe-ul lui Haniak a dus la avantaje macronomoeconomice imense. Până acum se știe că nu a mers doar în cazul lui Akir Ekian din Iași, căruia răutatea lăuntrică îi comandă să rămână anormal, o postură pe care o apreciază mai convenabilă și mai profitabilă! Poate că ar mai trebui amintite: compensatorul ozonic, la a cărui punere în funcțiune a căzut curentul electric în toată emisfera nordică, oikeopragul, cel care după o scurtă analiză a calității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
a fost surprins de unul dintre amicii săi, venit să-l vadă, mergând în patru labe și având în spate pe nepoțica lui de 2-3 ani care, fericită, îi adresa îndemnul: di, cal, di! Fără să se simtă jenat de postura inedită în care se afla, la nedumerirea afișată și exprimată de vizitator, ilustrul profesor i-a spus: - Dragul meu, este adevărat că pe copiii mei nu i am alintat și nu m-am jucat cu ei, dar să știi de la
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și apatia lui dă un caracter de jelanie acestei adunări, care pare să-și fi întors privirile în trecut, cu un asemenea simț al colectivității, încât participanții au căpătat aspectul unei miniaturi persane, cu figurile lor senine înghețate într-o postură la fel de oficială ca și marginea florală a carneolului sau a marmurii negre cu care sunt placați pereții. Recitându-și ultimul gazel, poetul Mirza Hussein se integrează în atmosfera sumbră (nebănuite sunt căile Domnului) pe care o găsește reflectată în rândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
grațioase bănuiesc că provine dintr-o familie bogată. Rochia-i de mătase e brodată cu modele foarte sofisticate, iar diamante îi atârnă din cap până la picioare. Podoaba ei de cap e făcută din flori de aur. Are gâtul lung și postura ei pare să nu-i ceară nici un efort. Cupa trece din mână în mână, până când nu mai rămâne nici o picătură. Toate fetele par să se relaxeze un pic. Fata frumoasă cu față ovală și ochi exotici îmi face semn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
data asta, cuvintele îmi zboară cu ușurință de pe buze. Fratele meu se încurcă: — Orhideea... ăăă, doamnă... doamnă Yehonala, Majestatea Sa... ăăă... Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng... Întâi de toate, în genunchi, îi corectează mama manierele. Kuei Hsiang își îndreaptă neîndemânatic postura. Piciorul stâng i se agață de colțul robei, și fratele meu se prăbușește pe podea. Rong și cu mine începem să chicotim. Kuei Hsiang face plecăciuni stângace. Își ține mâinile îi împreunate sub piept de parcă se vaită de o durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Su Shun rochia mea veșnică și sicriul. Mă și văd cu mătasea în jurul gâtului și pe Su Shun împingând scăunelul cu piciorul. Înainte ca trupul meu să se răcească, mi-ar turna pe gât argint lichid, ca să mă modeleze în postura pe care o dorește. — Doamnă, faceți ceva până nu e prea târziu! An-te-hai se aruncă la pământ și nu vrea să se mai ridice. N-am visat niciodată că voi sfârși prin a fi sacrificată. Poveștile lui Fann Sora cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
timp și din toate acestea? Spiritul revoluționar? Nu, spiritul revoluționar trăia din alte surse, fără intermediari. Se îngrașă spiritul primar agresiv căruia îi place să afle că nu mai există valori, că creația literară e o excrocherie, iar inspirația o postură ridicolă. Lui Gorki, "părintele" realismului socialist, care văzuse și trăise multe în viața lui, i-a fost dat să cunoască, într-o întîmplare memorabilă, spre ce limite extreme poate ajunge spiritul primar dacă îl lași să înflorească. Se organizase în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
perete gazda se fudulea cu o Răpire din serai iar lîngă ușă era bătută o ramă băițuită, plină cu puchiței albi de vopsea. În ea ședeau, băgate strîmb, fotografii de-ale lui nea Manalache: militar, de mînă cu nevasta, în postură de nun mare. În fiecare stă țeapăn și holbat, numai urechile erau blegi. Sub ramă se decolora o ghirlandă de flori din hîrtie creponată. Înainte de măritiș, lelea Ghența avusese o activitate prodigioasă căci peste tot, pe pereți, se vedeau, bătute
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ceașcă de apă curgându-i pe gât și, pentru un moment, făcu un efort de a-și fixa spiritul la loc sigur, mai jos de ombilic. În acest scop, îngenunche în poziție formală, cu picioarele strânse sub trup, își îndreptă postura și hainele și încercă să se comporte ca și cum vasalii ar fi stat în fața lui, întocmai cum făceau în vremuri de pace. Trecu doar o clipă, și respirația îngreunată i se liniști. „Așa e când mori?“ Se simțea atât de împăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decorațiuni bogate. Își rezema pe genunchi atât mâna stângă, cât și dreapta, în care ținea bastonul de comandă. Așezat pe scăunelul de campanie, cu coapsele depărtate, stătea cocoșat înainte într-o poziție care-i știrbea demnitatea. Și, da, aceea era postura lui obișnuită, chiar și când stătea așezat în fața unui musafir sau când se plimba. Nu era omul care să-și umfle pieptul. Vasalii săi superiori îl sfătuiseră odată să-și corecteze poziția corpului, iar Ieyasu consimțise, dând vag din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și de cele mai multe ori pătrundeam în inima și sufletul lor chinuit și amărât mai lesne decât aș fi putut-o face cu asprimea legii și a ordinelor pe care le aveam. Datorită șansei de a învăța carte, mă aflam în postura de ofițer de rezervă și nu în rândul celor călcați în picioare de unii gradați și ofițeri, și de aceea mi-am ocrotit și apropiat sufletește oamenii de lângă mine. Eram arătat cu degetul că eram îngăduitor și acuzat uneori că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a dat posibilitatea de a crea o pleiadă de tipuri și caractere, concretizate în eroii operei monumentale ce a lăsat posterității. Perioada autoexilului berlinez constituie, deci, o altă etapă a vieții sale, în care neastâmpărul său hiperactiv îl situează în postura unui om care caută cu orice preț să știe, să vadă, să cunoască, să comunice intens cu personalități politico - culturale de primă mărime din spațiul românesc. Dacă în anii 1905 - 1906 pare mai liniștit și mulțumit, anul 1907 e pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
apropiat Căueștilor - drept „Codrul Ghenghea cum îi spun documentele arhivistice de la anul 7184 (1676) dintr-un catalog cu astfel de acte păstrat la Arhivele Statului. Dl. Oprea adaugă această informație proprie, nerevendicându-și-o, ca eu să apar într-o postură și de cercetător nu numai de memorialist. Cinste domniei sale, dar și eu îmi exprim părerea nevrând să mi se atribuie un merit pe care nu îl am. Un fapt „și mai și”, deci mai grăitor în privința altruismului scriitoricesc al d-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
datorie. Neașteptata criză de eroism a Locotenent-gardianului îl luă pe nepregătite pe Birmaq care se abținu din greu să nu izbucnească în hohote de râs, deși, în situația în care se aflau, numai de așa ceva nu îi ardea. Gardianul luase postura celui care nemaiavând altă ieșire, acceptă cu un fel de resemnare stoică, în același timp bravând gratuit, un rol mai mare decât posibilitățile sale, pe care soarta i-l rezervase. - Cred totuși, că nu este o situație atât de imposibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
în ouă primit din partea preaonorabilului în ultimele cinci minute. Nu mai glumea deloc mentorul său. Ce pulberea stelară puteau să fie ambalajele despre care tot bolborosea boșorogul ăsta? Începuse să creadă, că nu va mai ieși din încăpere tot în postura de favorit în care intrase. - Vedeți căpitane, preaonorabilul Poha este un împătimit al artefactelor de pe Terra, dar ca orice colecționar amator face niște greșeli de începător. Era rândul căpitanului să caște ochii, mut de uimire la îndrăzneala tânărului. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]