3,550 matches
-
dar picioarele-i erau grele și se forța să facă fiecare pas. S-a oprit năucit. Nu putea să mai plângă și nu înțelegea ce se întâmplă. A deschis gura să țipe, dar în acel moment a văzut mai bine poteca pe care făcuse doar câțiva pași. Privind în lungul ei să înțeleagă încotro să se îndrepte, a văzut ceva mișcându-se la doar la o aruncătură de băț mai departe. A căzut în genunchi aproape paralizat de frică S a
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
putea vorbi. Avea gurița plină de prăjituri și mai avea și în mână câteva, într un șervețel. Era tare fericită. S-a îndepărtat pe o potecuță în pădure, numai ea știind unde. „Dacă e tatăl ei pădurar, ia arătat toate potecile”, medita Ionuț. Au mâncat salată de legume proaspete și sandvișuri pregătite de mamele lor. Aveau poftă, nu glumă. Alergarea și aerul curat le făcuse poftă de mâncare. După ce au terminat, au strâns cu toții resturile și au făcut curat. Toate hârtiile
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cu geamurile deschise, ca să scape de mirosul de săpun. Christine Bergeron nu era În local. Înapoi la numărul 9849, pe Charleville. Cioc-cioc la apartamentul ei. Nici un răspuns. Un mic spațiu Între cadru și Încuietoare. Împinse. Ușa sări din balamale. O potecă de haine pe podeaua camerei de zi. Pozele Înrămate dispăruseră. Intră În dormitor, speriat: lăsase pistolul În mașină. Dulapuri și sertare goale. Așternuturi jumulite de pe pat. În baie. Pastă de dinți și tampoane Kotex Împrăștiate În cabina de duș. Rafturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trunchi. Se aplecă și privi cu atenție: niște capsule În apă, pătrate negre, semănînd cu capsele detonatoare. La treptele din capătul mai puțin adînc ghipsul fusese smuls de suflul exploziei - se vedea armătura metalică și alte pasti. Cercetă gazonul - o potecă de iarbă excesiv de arsă de la piscină pînă la casă. Accesul la seif. Elemente de siguranță: grenade și dinamită. Flăcări itinerante pînă la punctul terminus, declanșînd sistemul de protecție. Era o posibilitate. Ed sări În apă și sfîșie ghipsul, aducînd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elenă Marin Alexe Simonei... Pe întortocheate poteci mai caut încă liniștea din mine, dând mâna cu zorii sub primul strigat al luminii și sărutând cu ardoare catapeteasma înfocata a fiecărei seri. Mă trezesc dimineața istovita, între valuri diafane și reci, cu sufletul trist și buzele arse. Învinsă
Focul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83295_a_84620]
-
mâinile plâng Elena Marin Alexe Ascunse cu grijă-n cutie, Păstrez amintiri ce se frâng. Încerc să le-aștern pe hârtie. Zadarnic, azi mâinile plâng. Sfios, gestul mângâie clipa Imaginii triste și reci. Tăcerea își plimbă aripa Și timpul coboară poteci. Surprinsă de gând, amintirea Atinge un dor nevăzut. Se-ascunde în lacrimi iubirea, Cu tainic fior renăscut. Privirea discret îmi alungă, Cuvântul de ochi neatins, Iar inima gata să plângă, Renunță la singurul vis. Când tainică șoapta cea dulce Se
?i m?inile pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83311_a_84636]
-
Elena Marin Alexe S-a uscat ciutura inimii mele sub mușcăturile vântului curge durerea prin crăpături, pâna la epuizare. Fecioarele nu mai urcă poteca de sub fruntea dealului, purtând ulciorul pe umăr, iar fântâna mângâiată cu degete dantelate de ceață, adoarme în paragină, uitată la timpul trecut. Au dispărut însetații după frumos sau tânjesc ascunși în neîmpliniri, căutând printre genele înrourate, înmiresmatele pajiști de odinioară
Paragina by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83314_a_84639]
-
Dă-mi mâna iarnă Elena Marin Alexe Dă-mi mâna iarnă, s-o pornim la drum, Prin vălul nopții ce ne împresoară, Pe dalbele poteci, tăcute-acum, Să alergăm până la primăvară. Cutreierând pe munți și prin abis În frumuseți de sine grăitoare, Vom transforma dorințele în vis Și albul tău în magică splendoare. Ne vom plimba ascunse-n adieri, Din când in când oprindu-ne pe cale
D?-mi m?na iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83318_a_84643]
-
folosisem probabil mai des decât toate celelalte, n-a încetat niciodată să exercite asupra mea o nostalgică fascinație (chiar și atunci). I se spunea, simplu, „ferma“. Dădeai de ea dintr-odată. Drumul te purta în jurul pădurii, de-a lungul unei poteci late și bine bătute, deși nu părea a fi folosită prea des: în orice caz, în versiunea din amintirile mele, această viziune a paradisului ni se arăta întotdeauna în deplină izolare și intimitate. Căci era cu adevărat un paradis: apărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
forma prânzul lor. Fiecare chip tânăr și frumos era mai panicat decât celălalt și mai să se calce‑n În picioare unul pe altul În graba frenetică de a se da la o parte din calea Mirandei. Au format o potecă exact la mijloc, cu trei din ei Într‑o parte și doi În cealaltă, iar ea a catadicsit să treacă printre ei. Au rămas cu toții Încremeniți, cu ochii după ea, iar mie nu mi‑a rămas de făcut decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu-mi dau seama. Ceva modern și discordant? — Cu siguranță nu. Muzica crescu În intensitate. — Repede! zise Julia din nou. ZÎmbiră, mature, dar continuară să meargă mai repede ca Înainte. Intrară În parc prin poarta Clarence, apoi o luară pe poteca de lîngă lacul pe care se aflau bărci. Se apropiară de locul unde era fanfara, iar muzica deveni mai tare, fără să mai pară sincopată. Merseră mai repede și recunoscură, În sfîrșit, melodia. — O! zise Helen, și rîseră, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Da, cînd ești cu mine. Haiti! Făcu o mișcare laterală să evite gardul viu, apoi Își puse piciorul din nou jos. Începură să caute un loc În care să oprească mașina și să ia prînzul, și o apucară pe o potecă Între două lanuri, care ducea spre pădure. La Început, poteca păru În stare bună, dar cu cît Înaintau, cu atît devenea mai accidentată și mai Îngustă. Mașina se Înfunda În hîrtoape și se lovea de crengi de mure și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să evite gardul viu, apoi Își puse piciorul din nou jos. Începură să caute un loc În care să oprească mașina și să ia prînzul, și o apucară pe o potecă Între două lanuri, care ducea spre pădure. La Început, poteca păru În stare bună, dar cu cît Înaintau, cu atît devenea mai accidentată și mai Îngustă. Mașina se Înfunda În hîrtoape și se lovea de crengi de mure și de iarba lungă, trasă și strivită sub roți ca un flux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
volan. — Dac-o să ne Încrucișăm cu cineva din direcția opusă, am sfeclit-o, zise el. Și ea știa că se gîndea la ce-ar fi dacă ar avea un accident, dac-ar tampona mașina și ar rămîne blocați acolo... Dar poteca se Înclină și coti, iar ei se treziră dintr-odată Într-un luminiș cu vegetație luxuriantă și un pîrÎu, de o frumusețe care Îți tăia răsuflarea. Reggie frînă și opri motorul; stătură nemișcați o clipă, uluiți și vrăjiți de liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se ridică. Întoarse cheia În contact și mașina reveni cu zgomot la viață. Sunetul părea Înfiorător de strident În mijlocul tăcerii depline - așa cum tăcerea li se păruse nefirească și nelalocul ei cînd veniseră acolo. Întoarse mașina și o porni Încet spre poteca plină de gropi, și o luă pe drumul pe care veniseră; trecură pe lîngă căsuța de culoarea brînzei fără să Încetinească, apoi o luară pe drumul principal spre Londra. Acum traficul era mult mai aglomerat. Lumea se Întorcea, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de minute. Vrei să mergem la barcă? — Avem timp? Întrebă Kay. Cred că da. Merseră cît putură de repede parcurgînd două străzi secundare, pînă ajunseră la Regent’s Canal. Pe o Întindere de o sută de metri de-a lungul potecii edecului erau Înșiruite ambarcațiuni locuite și barje. Mickey stătea aici de dinainte de Începerea războiului. Era un fel de sătuc. Acolo se aflau depozite, șoproane pentru bărci, dar rezidenții erau artiști și scriitori, dar și barcagii autentici - toți destul de conștienți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
devenise nervos, tentația de a merge În vîrful picioarelor pînă la fereastră și să tragă repede cu coada ochiului Înăuntru Îl ademenea mai mult. Așa că trase zăvorul de la poartă, o deschise și o aduse la loc fără zgomot. Merse pe potecă, apoi Își croi drum spre fereastră, printre tufele foșnitoare. Cu inima zvîcnindu-i cu putere, Își lipi fața de geam. Îl văzu imediat pe Fraser. Era Într-un fotoliu, În capătul camerei, dincolo de pat. Nu era Îmbrăcat decît În cămașă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că doresc așa ceva, pe bune. Orice am lua, e de proastă calitate. — O, zise Kay, dar trebuie. Credea că știe unde-i lăptăria. O luă pe Helen de braț, o trase mai aproape de ea și o conduse pe o nouă potecă; merseră douăzeci de minute fără s-o găsească. Așa că se Întoarseră la lacul Înghețat și o luară pe altă potecă. — Uite-o acolo, zise Kay. Dar cînd se apropiară de clădire, văzură că era pe jumătate arsă, cu ferestrele fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
unde-i lăptăria. O luă pe Helen de braț, o trase mai aproape de ea și o conduse pe o nouă potecă; merseră douăzeci de minute fără s-o găsească. Așa că se Întoarseră la lacul Înghețat și o luară pe altă potecă. — Uite-o acolo, zise Kay. Dar cînd se apropiară de clădire, văzură că era pe jumătate arsă, cu ferestrele fără geamuri, cu perdelele, panglici, și zidăria neagră. Pe ușă era o tăblie pe care scria, Bombardată sîmbăta trecută. Sub tăblie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ajute, se trase brusc. Kay renunță. Ce vînzoleală, Își zise ea, pentru nimic... Își scoase țigările și-i oferi tabachera. Helen clătină din cap. O luară din loc fără să se mai țină de braț, mergînd În tăcere. Reveniră pe poteca pe care ajunseseră acolo, fără să comenteze, traversară o alta și se Îndreptară spre sud. Își dădură seama după o clipă că aceasta ducea În vîrful Dealului Parlamentului. La Început panta era lină, dar curînd deveni abruptă, iar Kay o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pot, Helen... Dumnezeule, nu te uita așa la mine! Dacă o să trebuie să mă gîndesc la tine, cum stai acasă nefericită, o să... Se apropiaseră una de alta. Dar, ca Înainte, apărură un bărbat și o fată, care se plimbau pe poteca de lîngă banca lor, iar Helen se retrase. Își scoase o batistă și-și șterse ochii. Kay privi cuplul care se oprise să admire priveliștea ca toți ceilalți, și simți nevoia să-i omoare. Impulsul de-a o lua pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
poate că spusese, Își zise Helen, „Idomnul e Lane“. E pe-aici. Helen se trase Înapoi. — E prea Întuneric! — Dar e aici, spuse Julia. Strînsoarea alunecă de la cotul la mîna lui Helen. Îi strînse degetele și o conduse pe o potecă În pantă și, apoi, puțin mai departe, făcu o haltă. Balansă raza lanternei și, În curba descrisă, Helen ghici forma unui turn: era Înalt, elegant, cu o fleșă suplă și ascuțită, sprijinită de arce sau contraforți - sau poate bombardată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ai vedea ce tipi babani ridicăm! spuse cea băiețoasă - Mickey - rîzÎnd. După asta o să ne apucăm să cărăm piane. Bătrîna mergea În fața lor, prevenindu-le În legătură cu treptele mai dificile. Le ținu ușa din față deschisă, și apoi o luă pe potecă să facă același lucru cu poarta de la grădină. Ambulanța era parcată chiar după ea, iar dîrele albe pe vopseaua cenușie erau luminate de lună și părea că plutește deasupra suprafeței negre-sinilii a străzii. Kay și Mickey o puseră pe Viv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În țara mea țâțele vacilor dau numai lapte și miere și țâțele femeilor se lasă sărutate de oricine; în țara mea e apreciat oricare, drumurile sunt presărate cu flori. Suntem bogați: din buzunare ne curge numai lapte și miere potecile, cărările, drumurile sunt pline de lapte și miere dar ce folos, ești născut diabetic și mori de foame; degeaba țâțele te îmbie, funcțiile curg ești dat la o parte dacă nu ești mare și tare. Ești sufocat de cuvinte.
Impulsuri by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83893_a_85218]
-
mă întreb: oare ce-or face Acelea care-s în călduri? Analogie Ai surprize, dacă omul Ai vrea să-l compari cu pomul; Câteodată bagi de seamă Că nu-i om ci e o poamă. Dragostea Mergând pe-a dragostei potecă, Azi se remarcă o distanță: Iubesc unii ca-n romanță Iar alții, ca în discotecă. Apropo de îmbrăcămintea femeii Așa e moda, ce să-i faci, Ea e cam goală și-i păcat, Că nu te poți simți bărbat: Păi
ION T?RZIMAN by ION T?RZIMAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83940_a_85265]