4,088 matches
-
criminali. Înțelegeți? Eu nu sunt un criminal. N-am ucis pe nimeni în viața mea. Sunt un pacifist, domnule, un pacifist și un intelectual. Cred că a venit vremea ca Mallami și Jo să priceapă asta. Lucrurile trebuie să se potolească. Sunteți de acord că lucrurile trebuie să se potolească? - Da... să se potolească... să se potolească... - Îmi place că sunteți un om rațional. Asta înseamnă că există o speranță pentru Whipie. - Există o speranță pentru orice... pentru oricine... sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ucis pe nimeni în viața mea. Sunt un pacifist, domnule, un pacifist și un intelectual. Cred că a venit vremea ca Mallami și Jo să priceapă asta. Lucrurile trebuie să se potolească. Sunteți de acord că lucrurile trebuie să se potolească? - Da... să se potolească... să se potolească... - Îmi place că sunteți un om rațional. Asta înseamnă că există o speranță pentru Whipie. - Există o speranță pentru orice... pentru oricine... sigur că există... Reporterul zgâria de zor mânerul scaunului și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
viața mea. Sunt un pacifist, domnule, un pacifist și un intelectual. Cred că a venit vremea ca Mallami și Jo să priceapă asta. Lucrurile trebuie să se potolească. Sunteți de acord că lucrurile trebuie să se potolească? - Da... să se potolească... să se potolească... - Îmi place că sunteți un om rațional. Asta înseamnă că există o speranță pentru Whipie. - Există o speranță pentru orice... pentru oricine... sigur că există... Reporterul zgâria de zor mânerul scaunului și se uita speriat la soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un pacifist, domnule, un pacifist și un intelectual. Cred că a venit vremea ca Mallami și Jo să priceapă asta. Lucrurile trebuie să se potolească. Sunteți de acord că lucrurile trebuie să se potolească? - Da... să se potolească... să se potolească... - Îmi place că sunteți un om rațional. Asta înseamnă că există o speranță pentru Whipie. - Există o speranță pentru orice... pentru oricine... sigur că există... Reporterul zgâria de zor mânerul scaunului și se uita speriat la soldați și la Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
erau femeile, copiii și bătrânii care ar fi putut continua dușmănia tradițională dacă ar fi ținut cu tot dinadinsul, dar se pare că previziunile celor ce făceau politică pe ascuns se adeveriră: odată cu moartea căpeteniilor, războiul se sfârși. Oamenii se potoliră de parcă episodul fabricii ar fi fost țelul spre care alergaseră atâta amar de vreme, încununarea luptelor ce durau de zeci de ani. După atingerea descărcării absolute și a genocidului total, nu mai aveau nici un motiv să continue. Așa că reconstruiră orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
înconjurau erau dispuse astfel, încât fumul făcea o pătură deasupra noastră, în stânga, dreapta, în spate și în față, așa că în privința țânțarilor eram liniștiți. Ne-am dezbrăcat la slip și trebăluiam. Băieții se apucaseră deja de pescuit. După ce s-a mai potolit focul, am fript pe o tablă adusă special ca grătar, cele șase scrumbii proaspete și am mâncat, neuitând ca, în prealabil, să ungem gâtlejul cu un pic de țuică de cazan. Vă spuneam că era așa de tare, încât am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dig. Era cald în sala de așteptare. Am tras un gât de cafea, le-am dat și lor și m-am pus pe așteptat. Altceva mai bun de făcut n-aveam. Pe la ora trei spre ziuă, stihiile naturii se mai potoliră. Atunci am auzit vocea lui moș Bâcu:Ei, de acum, putem porni. Se lăsase ceață pe întinsul apei și o liniște ireală domnea peste tot în jurul nostru, străpunsă arar de vreun chiot de locomotivă de dincolo de dealuri, sau de pleoscăitul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o vacă ori un purcel năvăliră către țarină. Atunci, din vechea uliță, născură câteva hudicioare. Dar asta n-a durat mult. Se electrificase satul din deal iar ulițele din țarină rămaseră doar cu lampă. Atracția pentru vatra cea nouă se potoli și, una după alta, casele se desfăceau, strămutându-se în sat. Prefăcută după foc, în câțiva ani, numai străvechea casă a holteiului mai stăruia între copaci, lăsată din nou într-o râlă și trasă în pământ. Cu crengi înmugurite în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
doare maiul, la galbanare, la rană și la arsură. Pentru somn și pentru ochi e bună sulfina. La trepădătură ori la gâlci dai nalbă mare sau mălagă, alții îi zic colăceii babei. Când femeia umblă ca iapa după armăsar, se potolește, uite-l colo, cu sovârv. Și dacă bărbatul te necăjește ori umblă după alte muieri, îl liniștești cu talpa gâștei care-i bună și de inimă. Aplecându-se, femeia cea tânără culese cu două degete câteva frunze lungărețe pe care
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
hainele și să mă încălzesc la minus treizeci de grade. Am dormit în adăposturi de zăpadă, în corturi de campanie sau sub cerul liber. Am vânat și mâncat carne crudă pentru a supraviețui. Am topit zăpadă și gheață ca să-mi potolesc setea. Asta e viața mea, acolo. Gândiți-vă bine ! Nu vreau să vă descurajez, vreau doar să știți în ce sunteți gata să vă aruncați. După ce și-a umflat suficient mușchii în fața noastră, povestindu-ne anecdote din expedițiile anterioare și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mult decât civilizat, a fost aproape docil în respectarea condițiilor și restricțiilor impuse de organizatori. În schimb, aceștia au fost lamentabili. Buluceală inutilă la fiecare filtru, făcut, oricum, neprofesionist. Confiscarea sticlelor cu apă pe care le cumpărasem pentru a ne potoli setea, pe o căldură de 39 de grade. Cei de la Iris obligați să cânte la ora 18.00, pe o caniculă infernală, în fața miilor de scaune goale care ardeau. Aproape o oră și jumătate de întârziere la Rolling Stones. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Și, În acea clipă, luând aminte la insurecția dinăuntrul ei, Desdemona deveni ceea ce avea să rămână tot restul vieții: o ființă bolnavă, prizonieră Într-un corp sănătos. Cu toate acestea, neîncrezătoare În propria sa rezistență, În ciuda inimii care deja se potolea, ieși din crescătoria de viermi de mătase pentru a arunca o ultimă privire asupra lumii pe care nu avea să o părăsească Încă cincizeci și opt de ani. Panorama era impresionantă. La trei sute de metri mai jos se vedea Bursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
călca pe vreunul din ele. Sau se rătăceau prin sertarul cu nasturi al mamei și, când mama băga mîna-n grabă, se-nțepa în țumburușele ascuțite ca acele și auzeam atunci faimosul "crăpare-ar fierea-n tine, că nu te mai potolești o dată!" După o vreme însă, cu o perseverență de furnică, ai mei ajungeau din nou la concluzia că trebuie să-mi ia o jucărie, și mă alegeam cu altă mizerie de tablă, pe care mă grăbeam, la rândul meu, s-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vadă și să asculte cuvîntul Lui? Cine a plecat urechea la cuvîntul Lui și cine l-a auzit? 19. Iată că furtuna Domnului, urgia izbucnește, se năpustește vijelia și cade peste capul celor răi! 20. Mînia Domnului nu se va potoli pînă nu va împlini și va înfăptui planurile inimii Lui. Veți înțelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor. 21. Eu n-am trimis pe proorocii aceștia, și totuși ei au alergat; nu le-am vorbit, și totuși au proorocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
lui de Mine? zice Domnul. 22. " Voi veți fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul vostru." 23. "Iată, furtuna Domnului, urgia izbucnește, se năpustește vijelia și cade peste capul celor răi! 24. Mînia aprinsă a Domnului nu se va potoli, pînă ce va împlini și va înfăptui gîndurile inimii Lui. Veți înțelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor." $31 1. "În vremea aceea, zice Domnul, Eu voi fi Dumnezeul tuturor semințiilor lui Israel, și ei vor fi poporul Meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei în durerile nașterii." 23. Asupra Damascului. Hamatul și Arpadul sunt roșii de rușine, căci au auzit o veste rea și tremură; frica lor este ca o mare înfuriată, care nu se poate potoli, 24. Damascul este topit, se întoarce să fugă, îl ia groaza, îl apucă neliniștea și durerile, ca pe o femeie în durerile nașterii. 25. "Ah! Cum nu este cruțată cetatea slăvită, cetatea bucuriei mele!" 26. "De aceea, tinerii ei vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului și țara lui, cum am pedepsit pe împăratul Asiriei. 19. Voi aduce înapoi pe Israel în pășunea lui; va paște pe Carmel și pe Basan, și își va potoli foamea pe muntele lui Efraim și în Galaad. 20. În zilele acelea, în vremea aceea, zice Domnul, se va căuta nelegiuirea lui Israel, și nu va mai fi, și păcatul lui Iuda, și nu se va mai găsi; căci voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
în sus uniforma de elev, mă rog, banală, râde prefăcut, hi-hi-hi, cu capul într-o parte, strigă-ntruna ce țăran! ce țăran! eu văd roșu în fața ochilor, asta e, sunt născut în zodia taurului, mă reped spre ea s-o potolesc, s-o oblig să tacă, țin între degete un creion chinezesc a-ntâia tocmai scos din ascuțitoare, ea se zbate fiindcă nu-i o făptură supusă (v-am spus, a reușit să nu fie poreclită Sârmoasa, deși dinții ei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a tras sub tocul unei uși (tata se pricepea foarte bine la ce trebuie făcut când e câte-un cutremur), ne sprijinea cu brațele și am stat acolo lipiți unul de altul, mult, mult de tot, până când obiectele s-au potolit, trosniturile, tropăiala, clănțănitul, bâțâitul și bufniturile au încetat, lumina electrică s-a oprit, a rămas doar lumina lunii (o lună mare și roșiatică) și au început să tropăie oamenii, să iasă din blocuri ca furnicile din mușuroaie, să țipe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cred că pierdeam) și am vrut să plec acasă, mi-a ascuns ghetele când eram gata să ies pe ușă, a râs cât le-am căutat, abia când am găsit încălțările în cămară, în spatele unui săculeț cu morcovi, s-a potolit și m-a rugat să mai stau; a scos dintr-un sertar niște reviste mototolite, nu cu poze, ci cu desene cu gagici goale în tot felul de poziții, am rămas să mă uit, cum să pierd așa ceva, mă îngrozea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dacă vreau, ăsta în afară să se dea mare e vai de capu’ lui. Ha!, și Pipiță a făcut o schemă dintr-un film cu Brusli pe care l-a văzut la video, Migu nu s-a impresionat prea tare, potolește-te, atât i-a zis, văzuse și el filmu’. Să stau să se încalțe. Primu’!, zice Pipiță și o taie în jos pe scări, se aruncă pe balustradă, alunecă, bufnește îngrozitor, se dă iar pe balustradă, cade pe trepte, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu mai poate el. Pipiță îmi scoate limba, are ceva viteză, m-am enervat și eu rău, sare gardu’, încearcă să fandeze, stânga, dreapta, îl apuc cu o mână de tricou, se trage ca nebunu’, gata, te-am prins, se potolește, mă potolesc și eu, îi dau drumu’, o ia din nou la fugă, da’ să creadă el că mai alerg io după proști ca el. Lasă-l mă că e ofticos, zice și Migu, fricosu’ ofticosu’!, Pipiță se dă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
poate el. Pipiță îmi scoate limba, are ceva viteză, m-am enervat și eu rău, sare gardu’, încearcă să fandeze, stânga, dreapta, îl apuc cu o mână de tricou, se trage ca nebunu’, gata, te-am prins, se potolește, mă potolesc și eu, îi dau drumu’, o ia din nou la fugă, da’ să creadă el că mai alerg io după proști ca el. Lasă-l mă că e ofticos, zice și Migu, fricosu’ ofticosu’!, Pipiță se dă mare, dansează din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fumu’ n-ar mai fi ieșit din mine, Bebe se spărgea de râs, așa, mă, bravo, ești băiat mare, da’ nu mai tuși ca bou’ că ne dai de gol, îi dădeam în continuare de gol, oricât vroiam să mă potolesc, mai trage o dată, băi, nu, gata, ajunge, mâna lui Migu era acum ceva mai moale, am țâșnit afară, am mai apucat doar să văd cum se dărâmă acoperișu’ cazematei, să-l aud pe Bebe cum se leagă de morții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spre ieșire, iar când s-a ridicat, am reușit, bravo Pușița, bis, s-o dau cu capul de ușă. Plângea ca o disperată, naiba s-o ia. Nu a contat nici un moment faptul că Uca mi-a strigat să mă potolesc și chiar a încercat să mă țină.Vedeam negru în fața ochilor. Iar acum am să mă opresc ca un laș, nu, ca ultimul dintre lași, ca și când nu s-ar mai fi întâmplat nimic atunci: nimic despre mâna care a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]