2,757 matches
-
Raiul este și el un loc foarte apropiat de pământ atâta timp cât Ivan își păstrează și aici atributele cu care a fost învestit de către Dumnezeu pe pământ. Funcția dialogului de a umaniza fantasticul nu ar avea însă efectele scontate fără contribuția povestitorului care, chiar dacă din punct de vedre cantitativ are o prezență mai redusă decât în basmele populare, intervine cu aceeași tonalitate ironică specifică întregii opere a lui Ion Creangă. Deși este vizibilă intenția de a dramatiza realistic basmul, povestitorul este cel
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
fără contribuția povestitorului care, chiar dacă din punct de vedre cantitativ are o prezență mai redusă decât în basmele populare, intervine cu aceeași tonalitate ironică specifică întregii opere a lui Ion Creangă. Deși este vizibilă intenția de a dramatiza realistic basmul, povestitorul este cel care completează mereu dialogul personajelor. El subliniază detaliile semnificative menite să atragă atenția asupra anumitor semnificații sau să contribuie la conturarea unor personaje. Naratorul însuși pare a deveni astfel personaj în opera lui Creangă, pentru că el „vorbește” în
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în prim plan rămânând intenția autorului de a stârni râsul și de a crea, prin umor, o legătură mai directă cu cititorul. Impresia de oralitate, despre care s-a discutat, este susținută mai curând de aceste intervenții în text ale povestitorului, prin care autorul reușește să creeze o anumită complicitate între cel care povestește și cel care citește sau ascultă basmul: „Ce or fi isprăvit ceilalți draci nu știm, dar acestui de la pădure nu i-a mers bine în acea zi
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
capului, iar cea de desupt atârna în jos, de-i acoperea pântecele. Și ori de câte ori se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasă de o palmă. Mă rog, foc de ger era, ce să vă spun mai mult..” (p. 257) Povestitorul este astfel cel care, în ultimă instanță, îmbină realul cu fabulosul în cele mai surprinzătoare moduri. Poveștile stau sub semnul acestei permanente oscilări care ilustrează de fapt nevoia omului de a se situa între realitate și idealitate. Atemporalitatea basmelor, sugerată
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
scrie la „România literară”, „Steaua”, „Orizont”, „Viața românească”, „Vatra” ș.a. I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București (1982), Premiul Uniunii Scriitorilor (1995, 2003). În ciuda a numeroase ecouri critice pozitive (notabilă e, bunăoară, valorizarea făcută de Laurențiu Ulici: „Bun povestitor, el încearcă să corecteze chiar tradiția, eliberând-o de anecdoticul și pitorescul ce o umpluseră de-a lungul câtorva decenii, de la Panait Istrati până azi”), literatura lui T. e un caz de involuție în raport cu niște premise oricum nu strălucite. Dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
de 45 de minute, recitînd în paralel Eminescu și Nichita: sala era în delir! Dar putea recita, fără pauză, trei ore! Zeci de căscați au pierdut trenul, în timp, fiindcă maestrul nu-și terminase recitalul... De asemenea, era un minunat povestitor: avea multe amintiri din teatru, de la filmări, de pe la chefuri și ni le povestea, de mai multe ori, sperînd că le vom reține. Noi ne prefăceam că le auzim pentru prima oară, să nu-i stricăm cheful... L-am cunoscut în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
creată special pentru deficitele sociale caracteristice copiilor cu autism. De asemenea timpul și costurile acestei metode sunt flexibile și eficiente. Sunt însă și dezavantaje pentru că suportul teoretic al poveștilor are o bază empirică, iar beneficiile depind de abilitățile scriitorului și povestitorului de a înțelege autistul și de a se face înțeles de acesta. 4.6. Metoda comunicării facilitate Fundamentare Comunicarea facilitată a luat naștere în Australia, în 1970, autoarea ei fiind Rosemary Crossley. Această metodă folosește un asistent la un copil
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
Research Marilyn Rausch, un moderator de discuții profesionist și talentat David Morgan de la Universitatea de Stat Portland Chuck Casey, Jean King, Cynthia McArthur, Dianne Neumark-Steiner și Mary Story de la Universitatea din Minnesota Mike Patton, evaluator extraordinar, autor, cercetător de teren, povestitor Rosalind Hurworth de la Universitatea din Melbourne Penny Hawkins de la guvernul Noii Zeelande Karl Murray de la National Association of State Directors of Special Education (Asociația Națională de Stat a Directorilor din Învățământul Special) Oamenii de treabă de la Phillips Lead Project De
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
însă, de a le explora posibilitățile, în ce ne privește, să trecem în revistă și concluziile pe care William Lewis le extrage din analiza sa a retoricii președintelui american. Dacă îl privim pe Ronald Reagan din perspectiva paradigmei narative, ca povestitor care spune povestea Americii și o spune cu atâta măiestrie, din poziția sa de "figură majoră"620 a politicii americane devine evident motivul pentru care președintele a reușit, într-adevăr, să revigoreze națiunea într-un moment critic al istoriei sale
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de drum din Apus, altă dată un reportaj de la Târgu Ocna sau dintr-un „peregrinagiu la Neamț”. În Suvenire de călătoria în Basarabia meridională (1857), blajină evocare mărturisind „plăcerea călătoriei”, lasă să se întrevadă că zestrea sa este aceea de povestitor. E ceea ce face farmecul operei sale de căpătâi, Suvenire contimpurane (1888). Scriitorul este, prin structură, un memorialist. Având voluptatea spunerii, el nu reconstituie întâmplări de odinioară („din copilărie”, „din tinerețe”, „din anul 1848”) de dragul adevărului. Nici nu plăsmuiește, ci învăluie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
ciudată înfățișare de imaginar. S. știe să țină treaz interesul, intercalând întâmplări neașteptate, anecdote cu haz și episoade de senzație, cum ar fi acela al sfârșitului poetului Al. Hrisoverghi. Limba, cu o patină de vechime, creează o aură evocatoare. Ca povestitor, S. nu e mult mai prejos decât memorialistul Ion Ghica. SCRIERI: Ceasurile de mulțemire a lui ..., Iași, 1844; Din poeziile lui..., București, 1857; Suvenire de călătoria în Basarabia meridională, București, 1857; La norocu, București, 1859; Influinția morale, București, 1869; 101
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
bar, ca să zic așa..., îi întrebam ce vor... o bere, o tărie, un suc... Sursa dublă:... icre negre, șampanie franțuzească... Plutonierul: O cafea, țigări... Toate astea ca o ultimă dorință. Obiectiv nr.: Bă fraților, da' băiatul ăsta are stofă de povestitor... Plutonierul:... și după ce consumau... venea... altcineva... îi lua... și nu-i mai vedea nimeni... niciodată... Sursa dublă: Și atunci de ce ne-ai omorît, bă, cu crimele tale? Dosar nr.: Bă, tată, hai că ne-ai încurcat rău de tot! Plutonierul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai filmic - vizuale. De aceea, În puținele pagini ale lui Să fugi! nu se Întîmplă prea multe pentru că ochiul care Înregistrează realitatea nu vrea să decupeze unități dramatice, ci descrie tot ce vede În drum, indiferent de voința coagulantă a „povestitorului”. La Toussaint, nu voința de poveste comandă privirea, ci privirea comandă povestea. Dar tensiunea esențială a romanului nu stă aici. Există o dimensiune, alta decît realismul, care face excelența acestui roman: scriitura. Dintr-un anume punt de vedere, putem vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
suitoare a urcat/ și sus, pe notele de boltă cu ecouri ambigui -/ Și din când în când coborând cu înțeles" sau "când s-au întors, după înmormântare,/ în camerele mici, bătrâna s-a suit repede în pat/ (asta, își spunea povestitorul, seamănă/ cu vorba de spirit a unui francez care știa/ întotdeauna ce are de făcut și care spunea: când nu știu ce să fac, mă sui în pat)". Amintirile cresc dintr-o interiorizare proustiană; desprindem obsesiva ființă cu mâinile reci, inerte, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se numește romancier. Baltagul 1. Date despre autor 2. Prezentarea conTinutului momentele subiectului 3. Personajele romanului; caracterizarea personajelor 4. Caracteristicile romanului 1. Date despre autor Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcanid. 19 octombrie 1961, București) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului XX. Fiind numit de Geo Bogza “Ștefan cel Mare al literaturii românești”. Opera sa se poate grupa în câteva
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cărarea de pe malul stîng al Bistriței, se stîrnește o ploaie mare, cu vînt grozav, care-i obligă să se adăpostească într-o moară părăsită: „Moara lui Bibire”. De acolo ajung apoi la școală, dar n-o mai găsesc pe sora povestitorului, întrucît aceasta pornise spre casă pe șoseaua națională. Nemai încumetîndu-se s-o ia din nou la drum, cei doi rămîn pe loc, în clădirea care era mai mult o ruină. Din ce în ce mai violentă și mai lugubră, furtuna aruncă peste ea acoperișul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din nou la drum, cei doi rămîn pe loc, în clădirea care era mai mult o ruină. Din ce în ce mai violentă și mai lugubră, furtuna aruncă peste ea acoperișul de tablă al bisericii satului și o preface „într-un colos de movilă”. Povestitorul scapă cu viață, însă prietenul moare. „Și astăzi - notează el în finalul cu miros de „literatură” al schiței - ca semn că cineva e sub acea movilă, se vede crucea adusă de vînt odată cu acoperișul, înfiptă adînc în movila de cărămizi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
foiletoanele unor ziare (între care cel mai căutat era acela din „Universul”) s-au bazat toate marile succese de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Autorii lor au fost cîțiva reporteri travestiți în prozatori, emuli ai celebrului povestitor despre haiduci N. D. Popescu: Al. Antemireanu (Din vremea lui Căpitan Costache), Emil Triandafil-Nicolau (Incestul, Crima socială) și Panait Macri (Din fundul ocnelor, Tainele căsătoriei). Acestuia din urmă - se menționa în „Anuarul general al presei romîne pe 1907” - „numai romanul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
denotă că întreținea bune relații cu directorii revistei, foștii săi elevi Gr. Tabacaru și G. Bacovia. Amănunt interesant: pentru a figura în prima parte a sumarului, cred, schița sa „Extas”, în care descrie impresiile trăite la un concert de vioară (povestitorul - pe cele de sublim; în „contrapunct”, la final, o doamnă cu „glas dulce, dulce de tot”, complet neatentă la muzică, vorbind despre partida de cărți din seara precedentă), a apărut intercalată în poemele și proza lui Bacovia.9) Redacția i-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
decît de știință. De regulă, „vremea de beție” se declanșează spontan, cînd plouă (ploaie lungă, persistentă, cum e cea din poemul amintit: „Plouă, plouă, plouă”) sau e umezeală. O mărturisire prețioasă asupra epocii în care ea apare e cea a povestitorului din Craii de Curtea-Veche: „Era spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. Deși nu plouase, tot era umed; jgheaburile plîngeau, ramurile copacilor desfrunziți picurau, pe tulpine și pe grilaje se prelingeau, ca o sudoare rece, stropi groși. Ăsta e timpul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fabulație literară, aflăm din acest roman că iubita lui Eminescu ar fi fost Ileana, fata unui pădurar de la Baisa, cu numele fictiv de Pătru Toader Gînj, iar alt personaj plăsmuit de autor, moș Miron Prisacariu, îl găsim în rolul de povestitor popular. Va mai fi vorba despre acest Miron Prisacariu. În anul 1939 a apărut la editura "Nord" din Cernăuți un volumaș cu titlul Ipotești Monografie, opera tînărului medic, Dr. Valeriu Tîrziu. Orientîndu-se după indicațiile metodice și tehnice, date de prof.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Popa, Marin Preda și noua literatură a satului, ST, 1987, 2; Ion Cristoiu, „Întâlnirea din Pământuri”, CRC, 1987, 23; Ion Cristoiu, Ochiul naratorului, RL, 1987, 29; N. Steinhardt, Guica sau Imanența exasperată, ST, 1987, 7; Ion Vlad, Marin Preda, condiția povestitorului, TR, 1987, 32; Nicolae Manolescu, „Scrieri de tinerețe”, RL, 1987, 50; Liviu Petrescu, Marin Preda - scriitor abisal, ST, 1987, 12; Băileșteanu, Aorist, 120-127; Cosma, Romanul, I, 114-124; Cristea, Fereastra, 69-71, 119-122; Dimisianu, Subiecte, 88-90; Holban, Profiluri, 27-37; Rotaru, O ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
lui Zenovie. Ea construiește cronica familiei al cărei ultim descendent este Zenovie, amalgamând mărturii, amintiri, opinii și adagii sapiențiale provenind din trei surse principale, cu o serie de afluenți. În același plan cu Zenovie se mai află doi martori și povestitori: tatăl său vitreg, tâmplarul de sicrie Semproniu, și negustorul de antichități Petru Cain, raisonneur-ul istorisirii. În jurul acestui fir epic se țese o plasă de depoziții, relatări, confesiuni, bârfe, impresii, schițând traseul unor destine colaterale - unele memorabile, altele nu - și evocând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
materie de traduceri este transpunerea de către Samuil Micu a Bibliei (1795), superioară celei apărute la București în 1688. În structura interioară a scrisului învățaților ardeleni, erudiția se aliază cu talentul literar. Scrierile istorice ale lui Micu dezvăluie o vocație de povestitor; aridul Șincai din Hronică... a scris, în latinește, o elegie, iar în românește, cea dintâi pastorală, conținând un dialog între ciobani; producțiunile lui Petru Maior, de la expunerile istorice la predici, cuceresc prin concretețea narației, prin detaliul savuros, uneori picant, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
descurcat cu resursele fiscale restrânse, diversitatea studenților și circumscripțiile electorale locale. Autorul a avut de partea sa avantajul calității de membru al consiliului pentru educație timp de trei mandate, de câte patru ani fiecare. Stilul său este cel al unui povestitor, nu al unui analist În științe sociale. În același timp, cartea conține numeroase referințe la articole din ziarele locale, În scopul de a confirma desfășurarea evenimentelor. Rezultatul a fost unul dintre cel mai ușor de citit studii de caz pe
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]