3,904 matches
-
înălțimi amețitoare, după o zi lungă, ca niște "pietre aruncate în fântâni părăsite din cauza adâncimii", ele dau sentimentul de apăsare ce se topește într-un fel de desprindere de tot ce e contingent. Apăsarea e percepută prin intermediul pleoapelor care survolează prăpăstii, astupându-le; poetul își simte trupul electrizat de o stare de deschidere spre transcendent. Închiderea pleoapelor e provocată de undeva de sus, și ea se coboară parcă ar fi suflet pe care poetul încearcă să-l atingă până în vârful degetelor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și scări care asigură o circulație vie, pe verticală; în sală, la dreapta și la stânga, erau așezate deasupra câteorva rânduri de scaune, platforme din planșe de scândură legate între ele printr-o punte transversală, îngustă, o punte periculoasă, pe marginea "prăpastiei", deasupra fosei, de unde din când în când izbucneau lumini ce sugerau reflexe vulcanice, infernale. În fața acestui eșafodaj, zece stâlpi marcau cele nouă travee verticale, de câte un metru lățime, care ritmau deschiderea acestei construcții și parcurgeau întreaga înălțime a schelei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a peliculei se datorează, în bună parte, tocmai deliberatei prelungiri a unor mijloace scenice în înălțarea scheletului cinematografic. Supunerea la obiect funcționează însă pe deplin, mișcarea personajelor în spațiu, măsurată, pe alocuri, pas cu pas, ca un mers pe marginea prăpastiei, fiind, în ultimă instanță, mișcarea unor oameni închiși în propria lor patimă, nesăbuință ori durere, ce îi va conduce, fatal, către ceea ce autorul numește "tăcere"; în fond însingurare sau moarte. De aici și puținătatea decorului, despuiat precum la Miklos Jancso
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Borrie. Neamul meu, prietenii din copilărie, actorii pe care îi iubesc, din lume și din țară, scenografii și compozitorii cu care am lucrat, toți au dat binecuvântarea lor norocului meu. Știu să mă surp, pentru a reuși apoi ridicarea deasupra prăpastiei. Gândesc cu sufletul, iar mintea mă înțelege și dă deplinătate faptelor. Frica are leac în arta mea. Gonesc pe nisip, dar deșertul de sub mine îmi întreține imaginația. Trăiesc într-o țară pe care o iubesc, dar unde, atunci când se spune
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de acest nume na putut să-i lase indiferenți pe cei care sînt responsabili de viața cetății. Puterea de distrugere fără precedent a armelor nucleare și intruziunea biologiei moleculare în ceea ce avem noi mai intim patrimoniul genetic fascinează, derutează, îngrijorează. Prăpastia între elita infimă aflată în posesia "cunoașterii" și cei care suportă consecințele acesteia în viața de toate zilele n-a încetat să se adîncească. A devenit inevitabil ca, în aceste condiții, unele personalități ale lumii științifice și politice să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cele reprezentate de biologie, televizor și automobil. Sunt aici pericole înspăi-mîntătoare. Clonarea virtuală e o mare primejdie. Se mai produce și pierderea de contact cu realitatea, cu viața din cauza simulacrului, a ecranului interpus. Ne aflăm pe muchie de cuțit, cu prăpăstii de amblele părți, drumul e strîmt și trebuie să navigăm, avansăm fiind conștienți de riscuri. Cu-nosc multe persoane, mai ales intelectuali, sociologi și filosofi, care spun "E atît de periculos, nu trebuie să ajungem acolo". De altfel, acesta e adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
pe publicarea unui buletin bilunar, Transversale Știință/Cultură, care își propunea drept obiectiv "să lanseze dezbateri care să se plaseze în chiar centrul preocupărilor societăților noastre"124. Buletinul, după cum singur se prezenta, că-uta, "dincolo de barierele disciplinare dintre științele înseși și prăpastia care se deschide între știință și cultură, începuturi de răspunsuri la între-bările pe care le pune, de la un orizont la celălalt al Pămîntului, criza generalizată a individului, societății și mediului". Directorul publicației Trans-versalelor era Jacques Robin, iar printre membrii grupului
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
textul liric, ci și în creația epică, mai ales în secvențe descriptive prin care se detaliază cadrul diegetic sau în portrete ale personajelor. Paradigma tipologică a epitetului este cuprinzătoare: - epitet ornant (de mare generalitate): Stânca stă să se prăvale / În prăpastia măreață (M. Emi nescu); Iubeam diminețile, înainte de răsăritul zorilor [...]; o singurătate aproape umană, [...] sub cel mai frumos cer care mia fost dat săl văd vreodată. (M. Eliade) - epitet cromatic: Amurg de toamnă violet (G. Bacovia); peste care trecealene / o leoaică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
diamant, pe crucea mea / Și caren fiece mișcare pierzi cuo petală câteo stea. (T. Arghezi); Visez acel laser lingvistic / care să taie realitatea de dinainte. (N. Stănescu); Singurătățile muntelui pulsau de apele primăverii; viața tainică își întindea iar punțile peste prăpăstiile morții. (M. Sadoveanu) metafora verbală (poate implica și personificarea): Cerul rămase singur și în curând din cer părea că ninge înserarea. (M. Sadoveanu); Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri (M. Eminescu); În șirul vieții noastre întreg, se face seară
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
luna plină, Vărsând pe albul dezolat o cadaverică lumină, Se văd ieșind ai mării urși, cu ochi de foc, cu pașii rari, Când dintre văile adânci, când dintre munții solitari. Și dorm adânc, și dorm mereu nemărginirile polare, Iar din prăpăstiile adânci seaudeo stranie vibrare, Și urșii albi, înduioșați, întrun oftat adânc și greu, Sentind pe labe de sidef, și dorm adânc, și dorm mereu. (Iuliu C. Săvescu, La Polul Nord) 197 Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
care "nu rămâne însă un exponent abstract și static al lucrurilor, ci e pus să lucreze, să miște, să articuleze totul"43. Sau percep realitatea din perspectiva unui ideal de neatins, spre care-și ridică nostalgic privirea, și resimt acut prăpastia ce se deschide între realitate și idealitate. Nici clasicii nu procedaseră altfel, numai că ei, invocând o rațiune superioară, acceptaseră cu o nobilă resemnare și chiar cu seninătate fatalitatea "legilor" universale și obiective, transcendente. În schimb, răzvrătiții romantici, la care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
iar statele nord-africane în perimetrul semicercului exterior (aria exterior-periferică). În lumina teoriei recente a lui Thomas Barnett, statele arabe în totalitatea lor s-ar încadra pe centura “brâului vulnerabilităților” ce face joncțiunea între “miezul funcțional” al lumii stabile euro-atlantice și “prăpastia” Sudului afro asiatic conflictual, pauper și nesigur. În acest context, noii actanți postbelici - S.U.A. și U.R.S.S./Federația Rusă, au încercat în permanență să-și extindă controlul asupra cât mai multor areale din porțiunea arabă a Rimland-ului pericontinental, în scopul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
să scuipi repede jos. Care o scuipa mai pe urmă, îi mor părinții și te doare capul. Dacă visezi vreun mort din rudele tale, unul din casă va muri. Se crede că acel ce visează că a căzut într-o prăpastie va muri. Dacă visează cineva că s-a risipit vreo casă, apoi se crede că din casa respectivă va muri cineva. Se crede că dacă visează cineva pe oarecare om în veșminte noi, acela va muri. Se crede că dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
aparat atît de vast are pe termen lung numeroase consecințe: ea generează o enormă birocrație, eficace în gestiunea sa, dar care dirijează din ce în ce mai mult Partidul către o cale reformistă, în ciuda discursului revoluționar pe care acesta continuă să-l țină. O prăpastie se adîncește tot mai mult între ceea ce se spune și ceea ce se face, între proclamarea unei politici marxiste revoluționare și practica cotidiană, care dispare treptat. Într-un asemenea sistem, competența gestionară devine tot mai necesară: ea favorizează la toate nivelurile
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
000 și 26.000.000 de voturi 7. Cu titlu informativ, semnalăm că în 1925 Internaționala comunistă revendică 1.700.000 de aderenți din care 1.200.000 numai în Uniunea Sovietică 8. Cu siguranță că în anii ce urmează, prăpastia se adîncește în detrimentul Kominternului: secțiunile sale naționale se confruntă cu multiple sciziuni, precum și cu plecarea multor conducători, care se numără adesea printre fondatorii săi; această mișcare, începută încă din 1923, se continuă pînă în 1930 în mai multe etape atît
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de a defini o strategie pentru acțiune. Ultima reuniune internațională a ISM, pînă la dispariția sa definitivă în 1940, Conferința de la Paris se divizează, fără a ajunge la vreun rezultat concret. Pînă la izbucnirea celui de-al Doilea Război mondial, prăpastia se va adînci și mai mult în ISM, între cele două concepții contrare ale luptei socialiste, ele însele rezultînd din postulate diferite. Obiectivele comune, o orientare acceptată de toți vor deveni imposibile socialiștilor, aflați în dispută cu fasciștii și adesea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
unei politici de fermitate față de fascism și "pacifiști", aflați în căutarea unor soluții de împăcare cu acesta din urmă. În ajunul celui de-al Doilea Război mondial, în timpul Congresului său de la Nantes, din mai 193959, SFIO se află pe marginea prăpastiei dintre aceste două curente. Avînd în vedere împrejurările, marile linii anterioare de separare reapar și se înmulțesc. Începînd din 1938, partidele socialiste din Europa de Nord beneficiază de întărirea Partidului Muncitoresc Belgian, aliniat la rîndul său, la politica de neutralitate: după moartea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
excelează prin versatilitatea spiritului critic și reflecția superioară. Este totuși vorba de o natură poetică; sărăcia epică și anecdotică confirmă acel elan de a se pierde asemeni unui apostol posedat de obsesia românească, acea intransigență crispată și chiar voluptate a prăpastiei de sorginte cioraniană. Cele două volume de memorii "La apa Vavilonului", semnate de Monica Lovinescu (București, 1923 - 2008, Paris), rescriu viața autoarei la Paris între 1947 și 1980, oferind însă și anticipări din perioada postdecembristă, precum și ochiri retrospective asupra copilăriei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
partenera lui Ogășanu în fulminantul Nu sînt turnul Eiffel de la Piatra, sau Vidra de la Național); a lui Costel Nedelcu actorul căruia Purcărete, la absolvire, i-a încredințat Propișcin Jurnalul unui nebun (primul și ultimul său rol); trec peste prăbușirea în prăpastie a lui Sandu Simionică, de la Timișoara, sau a familiei Petrache actori la Arad. Nu mai insist nici asupra unei frumoase actrițe de pe scena Armatei bucureștene (Paula Chiuaru) care a ars în desuurile de nailon, carbonizate. Vă mai dau un ultim
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
devine laitmotivul romanului. Situarea lui Apostol Bologa între cele patru voci ale ofițerilor, care expun tot atîtea atitudini posibile, dezvăluie forma lui de vulnerabilitate, copleșită de nesiguranță și de o nelămurită tentație: "Avea impresia că se află pe marginea unei prăpăstii și nu cutează să se uite în adîncimea care totuși îl ispitește din ce în ce mai stăruitor." Admițînd că rostul, în roman, al discuției celor patru este de a cataliza o trezire la adevăr a lui Bologa, e greu să nu observăm, deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
împăcarea mistică a lui Cervenco. Astfel privite lucrurile, s-ar putea spune că un registru abisal se deschide dincolo de semnificațiile "obiective", întruchipate pe rînd de opiniile celorlalte personaje. Bologa se apleacă asupra propriei, temute în chip inconștient, vinovății refulate. "Marginea prăpastiei" trebuie că este (cum ar spune poetul) "a bietului gînd". Tot astfel, quartetul poate fi considerat o schemă de mise en abyme, o concentrare a ceea ce devine succesivitate pe axa narațiunii, suită de atitudini anticipate, în pură devenire pe scara
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cum i-a păcălit proful, ci a durat cîteva ore și de-abia așteptau să se-ntoarcă la hotel, unde să se odihnească. Au făcut multe poze. N-au întîlnit niciun urs. S-au înfricoșat, uitîndu-se de pe un pisc la prăpastia în care te prăbușeai imediat, dacă nu erai atent sau dacă cineva te împingea. S-au întors rupți de oboseală. Aerul de munte, le spunea proful. Dac-ai găsit un motiv bun, parcă ți s-a dus o parte din
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a poeziei, geniul izolat se adâncește în cunoaștere (ceruri înalte, stele), dar iubita vrea să-l scoată din lumea abstracțiilor și îl ademenește în mijlocul naturii, în codru: Nu căta în depărtare/ Fericirea ta, iubite". Poetul este invitat în codru, lângă "prăpastia măreață", noaptea, sub clar de lună, "în liniște și singurătate", unde este cuprins de uimire, în fața frumuseții ființei iubite: "Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi, dulce floare!". Epitetul "nebună" semnifică feminitatea, cochetăria. Ultima strofă reprezintă o meditație asupra existenței
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din aceeași rădăcină: "La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă,/ Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns..." Savantul își "poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri", deoarece începuturile genezei se situează în atemporalitate și formulează întrebări: "Fu prăpastie? genune. Fu noian întins de apă?" la care răspunde: un întuneric, eterna pace, "un punct... din chaos face mumă, iară el devine Tatăl", "stăpânul fără margini peste marginile Lumii". Pentru a materializa abstracțiunile, poetul folosește interogația, sinonimia substantivului "prăpastie", folosirea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Fu prăpastie? genune. Fu noian întins de apă?" la care răspunde: un întuneric, eterna pace, "un punct... din chaos face mumă, iară el devine Tatăl", "stăpânul fără margini peste marginile Lumii". Pentru a materializa abstracțiunile, poetul folosește interogația, sinonimia substantivului "prăpastie", folosirea cuvintelor derivate cu prefix ("nefăcute", "desface"), unități enigmatice: Ființa, Neființa, Nepătrunsul, Muma, Tatăl, verbe și substantive în enumerație, care dau dinamism: De atunci răsare lumea, lună, soare, stihii..."; sinonimia și antonimia în lexic ("Iar în lumea asta mare, noi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]