3,626 matches
-
Școala Militară de Aviație de la Buzău și Academia Militară din București. A fost pilot de vânătoare, obținând gradul de locotenent-colonel. A debutat publicistic în „Viața militară” în 1968, și editorial, cu volumul Caii de la Voroneț (1974), al cărui manuscris fusese premiat în 1973 la concursul anual de debut al Editurii Eminescu. În scurtul răstimp cât i-a fost dat să trăiască (un accident aviatic i-a curmat viața), D. a reușit să scrie douăsprezece cărți (dintre care două apărute postum) de
DAVIDOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286706_a_288035]
-
și plastică în „Cuvântul”, „Muzică și poezie”, „Timpul”, „Curentul”, „România literară” (1940), „Revista scriitoarei”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. După 1950, colaborează la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Secolul 20”, „Caietele Mihai Eminescu” ș.a. Editorial, debutează în 1946 cu volumul de nuvele Vraja, premiat în manuscris de Editura Cultura Națională. În nuvelele din volumul Vraja (1946), atmosfera pare a fi principalul personaj, căci D., puțin interesată de întâmplări, cultivă stările sufletești, ritmate după canoane discret muzicale. Tema caracteristică ar fi tocmai prelungirea existenței în
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
pentru ideile lui H. Taine fiind relevant (Domnul Taine, 1876). Societatea Academică Română îi încredințează în 1876 traducerea Istoriei romane a lui Dion Cassius, tipărită „sub privegherea domnului G. Sion” în 1878, lucrare pe care instituția academică o va și premia. După 1880, articole i-au mai apărut în „Revista literară”, „Literatorul”, „Epoca”. Printre ele, un studiu amplu, neterminat, despre D. Bolintineanu (1885) și o critică a piesei Ovidiu de V. Alecsandri. În „Literatură și artă română” tipărește, din 1897 până în
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
profesor de limba română la o școală generală din același oraș. Debutează în 1971 în „Ramuri”, iar editorial, prin participarea la volumul colectiv Cadran solar (1986) cu ciclul Locuința poetului. Publică apoi plachetele Confesiuni (1993), Himera de hârtie (1996), ambele premiate de Filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor, și Catedrala și firul de iarbă (1997). Colaborează cu versuri și recenzii la „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Familia”, „Euphorion” etc. După 1989, devine redactor asociat la „Ramuri”. Poezia lui D. prezintă proiecțiile unui eu
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
politice, și atunci umorul sau aluzia la slăbiciuni etern omenești colorează reușit un comentariu ori o schiță fizionomică. O adversitate greu de înțeles îi poartă condeiul și scriind despre A. I. Odobescu, contestat violent și nedrept când, în 1889, Academia Română îl premia. În câteva rânduri, și Al. Macedonski, care editase o gazetă filorusă, „Stindardul țărei”, este o țintă a atacurilor din D. Poetul este acuzat că ar fi „unealta și năimitul” consulului rus Hitrovo, mânia celui care scrie articolul Hitrovo și uneltele
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
Stat-Major. D. s-a afirmat, mai ales în studiile de istorie, prin erudiția sa (cunoștea elina, latina, germana, franceza, italiana, maghiara), lucrările lui impunând prin documentare riguroasă și soliditate a argumentării. Îndeosebi Revoluțiunea lui Horia în Transilvania și Ungaria (1884), premiată de Academia Română și rămasă multă vreme cea mai valoroasă și mai aprofundată reconstituire a evenimentelor, vădește un istoric cu un orizont larg, făcându-și un crez din „căutarea și expunerea adevărului”. Mai puternică decât vocația de istoric, dar cu rezultate
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
vota cu picioarele” (vezi modelul Tiebout ș1956ț) sau vor aplica alte seturi similare de stimulente, inducând astfel un mediu cvasi-competitiv, care va rezulta În performanța administrativă. De exemplu, firmele Își vor muta activitatea În zone unde găsesc condiții mai bune, premiind astfel performanța antreprenorilor publici de acolo și pedepsind contraperformanța: ineficiența furnizării bunurilor publice, suprataxare sau birocrația excesivă. Inducerea unui mediu competitiv sau cvasi-competitiv modifică toate seturile de stimulente (ale constituenților, ale antreprenorilor politici și ale administrației), limitând astfel comportamentele blatiste
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
debutat cu o proză (Distinsule Domn X) în revista „Tribuna” (1969). A mai colaborat, cu proză și publicistică la „Echinox”, „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”, „Apostrof”, „Discobolul” ș.a. Prima lui carte este romanul O dragoste ca oricare alta (1988), premiat la concursul pentru debut al Editurii Dacia. O dragoste ca oricare alta are modelul mărturisit în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, romanul lui Camil Petrescu, din care autorul valorifică sugestii privind îndeosebi tehnica de construcție. G. compune
GRANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
ca efect al dispariției obiectului numit. Trebuie spus foarte clar că În Franța, În ciuda existenței unei literaturi de programă școlară, canonul literar și-a sistat producția, s-a istoricizat. Nu am o statistică, dar mă Întreb cîți dintre romancierii francezi premiați În ultimii zece-douăzeci de ani și-au depășit condiția de staruri de moment, cîți dintre ei au reușit sau au vrut să facă școală, să impună o scriitură, o viziune, o realitate estetică consensuală. școala de la Minuit s-ar putea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
anumită limbă. Este ceea ce realizase În poezie, cu vreo douzeci de ani În urmă, canadianul Gaston Miron. Marele pericol al literaturii biografiste (autoficționaliste, si vous preferez) este Însă alunecarea În patetic. Aspirate În vortexul anamnezei, naratoarea romanului lui Camille Laurens (premiat cu Femina În 2000) slăbește pe alocuri frîiele, ritmul frazelor scade, sintaxa se admiră În oglindă atît cît cititorul să-și dea seama de existența unui embarras: ce trăiește mai intens, cuvintele Înseși sau realitatea construită de țesătura lor, să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
totale, una a experienței totale desfășurată, prin intermediul conștiinței, exclusiv Între trupuri. Două tipuri de comentariu pot Însoți citatul de mai sus. Unul, malițios, s-ar putea formula retoric: Cum să fi fost absent mesajul social, profund uman, dintr-un roman premiat după 11 septembrie 2001? Cum să mai conteze strict „literatura”, valoarea estetică adică? Al doilea, care s-ar face că-l eludează pe primul, l-ar aminti pe Emmanuel Lévinas și ar explicita ceea ce, cred, e foarte limpede. Da, desigur
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
renunțînd, desigur, la dimensiunea politică a producților acestora. Bursier și funcționar În Franța sau Statele Unite, astăzi Deville este directorul literar al revistei MEET care publică anual literatură străină din cîte două capitale risipite pe glob și președintele unui juriu care premiază anual poezie latino-americană. El a promis că anul viitor Bucureștiul va fi una dintre capitalele literare prezente În revista pe care o conduce. CÎnd vorbește o face cu convingere dar și cu precauție. Crede că astăzi actul scriptural producător de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ai unei sensibilități pe cît de discrete pe atît de bogate 5. Să publici indiferent ce fel de cărți bine primite de critică, În mod constant, mai bine de zece ani. Setul propus nu are pretenții de imuabilitate. Literatura este premiată de niște oameni care nu sînt nemuritori sau insensibili la anumite nevoi pe care producțiile artistice premiate le satisfac. Acești oameni știu, pe de altă parte, că o literatură se ofilește rapid În lipsa traducerilor iată de ce, deși americanii de nord
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unele În colaborare), recoltînd un buchet de premii mai modeste Fénéon În 1989, Novembre În 1994 și Roger-Nimier În 1996. Romanul răsplătit cu acest din urmă premiu - Domnișoara Chambon face parte deja din mecanismul industriei literare franceze: el a fost premiat și editat anul trecut În ediție școlară de buzunar, poate pentru că elevii Înțelg fără prea multă bătaie de cap o poveste simplă, explicită, care ar fi putut fi și frumoasă dacă i-ar fi lipsit tezele unui realism socialist cam
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Quignard, un scriitor francez din stirpea esteților - sau a antimodernilor : Pascal Quignard. . Despre scriitorul născut În 1948 se știu destule. Rezumatul biografiei de scriitor a lui Pascal Quignard se găsește Într-un articol anterior, scris după aflarea unora dintre cărțile premiate În Hexagon spre sfîrșitul anului trecut. N-am spus, atunci, că scriitorul este, din 1969, de la eseul despre Sacher-Masoch, Ființa bîlbîielii, contemporan cu cel al lui Deleuze și cu preocupările nietzscheene ale multor intelectuali francezi ai epocii, pînă la acest
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
suite bucolice”. C. a publicat și versuri în franceză, limbă în care a tradus și poezii de V. Alecsandri, M. Eminescu, O. Goga, Al. Macedonski, I. Minulescu, St. O. Iosif. Ar fi tradus poeziile lui Shelley în limba franceză, fiind premiată de Academia Franceză, și ar fi transpus din opera lui Baudelaire în engleză. SCRIERI: Crugul anului, București, 1970; Roata anului, București, 1973. Repere bibliografice: Boris Buzilă, Ultimul mesaj al unei poete uitate: Olga Crușevan, LA, 1995, 48; Cimpoi, Ist. lit.
CRUSEVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286543_a_287872]
-
îngenuncheat. Mai grav este că nici după 1989 nu s-a făcut nici o încercare cât de cât semnificativă în direcția restituirii unei structuri de mare importanță pentru echilibrul statului. Primejdia este să se ajungă la situația ca un guvern să premieze chiar țăranii care-și înstrăinează pământul la prețuri de nimic spre dezastrul de mâine al statului național însuși. Datele pe care le avem arată că valoarea pământului este cu mult mai mare decât ceea ce i se oferă țăranului pe piață
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
poetică), Ștefan Ion George (Istoria Europei), Eugen Ionescu (Victor Hugo, Mircea Eliade și „Șantierul”, Efortul Arghezi), Virgil Godeanu (Procesul ortodoxiei), Andrei Flor (Ideile d-lui Iorga asupra problemelor actuale, „Pătru Lupu Maglavitu”). Versuri semnează Ștefan Ion George (din viitorul volum premiat în manuscris Argo, precum și tălmăciri din Georg Trakl), Horia Stamatu (poezii originale și traduceri din Villon și din Trakl), Emil Botta (din ciclul Marele Paianjen, cel dintâi care atrage atenția criticii), Ciril Vârnav și Mihail Vâlsan. Sunt plasate sub genericul
IDEEA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287503_a_288832]
-
adaptare la schimbările de viață. Suspiciunea, expansivitatea și convingerile, experiențele religioase și riposta la injurii au și ele limite greu de stabilit între normalitate și entități psihiatrice, care s-ar cere supuse tratamentului. Unele trăsături tipologice caracteriale sunt promovate și premiate în cadrul stilului de viață contemporan și altele amendate. Sunt promovate sociabilitatea și pragmatismul, inițiativa și adaptarea rapidă la schimbări Nu sunt tolerate retragerea, inhibiția, emotivitatea, depresia sau prea marele atașament față de tradiție. Nu e încurajată toleranța la suferință, suportarea acesteia
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
la Salzburg. Din 1993 este membru corespondent al Academiei Române. Lucrările sale de lingvistică privesc mai ales dialectul aromân. Publică, în 1962, manuscrisul inedit al unui Liturghier aromân, însoțit de un studiu filologic amplu și de un glosar al textului, lucrare premiată în același an de Ministerul Învățământului. Printre cele mai valoroase lucrări pe care le-a semnat figurează Compendiu de dialectologie română (nord și sud-dunăreană) (1975), lucrare distinsă cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române, precum și Dicționar aromân (macedo-vlah) (1997). C. M. a
CARAGIU MARIOŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]
-
Sugestive imagini picturale țâșnesc în această poezie care nu poate evita clișeul, dar îl adoptă cu o încredere candidă, el potrivindu-se fondului sufletesc. Calea sângelui, carte a amintirilor de pe front, prefațată de o scrisoare a lui G. Bacovia și premiată de Academia Română, ajunge, prin tiparele biblice, la un umanitarism pur și înălțător. SCRIERI: Simfonii de seară, Bacău, 1926; Calea sângelui. 1916-1917, pref. G. Bacovia, București, 1929; Acorduri, București, 1930; Ad memoriam. Epigrame și epitafe, București, 1931; Draperii negre, București, 1932
CAZACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
1932, S.O.S., 1935, atribuit unui anonim, Femeia și cătușele ei, 1946, Evadare, 1947), reportaj (30 de zile în studio, 1933). În 1925 depune la Teatrul Național din București dramă de atmosfera fantastică Calvar, respinsă de Comitetul de lectură. Premiată de Asociația Criticilor Dramatici, Calvar este acceptată și reprezentată de Teatrul Național din Iași (1929); tradusă de Guillot de Saix în franceză, a fost jucată cu succes în 1930, sub titlul Leș Masques du destin, de teatrul parizian „Albert I
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
1951-1952), este deținut în diverse lagăre și închisori pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”. Practică diverse meserii: bibliograf, lucrător ceferist, om de serviciu, contabil, profesor. Debutează în 1966, cu volumul de schițe și povestiri Omul de un milion. În 1978 este premiat de Asociația Scriitorilor din Timișoara pentru Amintiri inventate și pentru Iubirea, Chiajna și eu. Mărirea și decăderea lui Alior Sfoiag. Romanele și culegerile de proză scurtă ale lui C. se axează pe descrierea și căutarea de semnificații în lumea faptului
CERNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286175_a_287504]
-
și engleză; învață engleza, intenționând să traducă din Byron și Shakespeare, și lucrează cu asiduitate, în ciuda sănătății șubrede, la elaborarea unei teze despre lirica de idei. În 1910, pe baza selecției făcute de el, în țară îi apăruse volumul Poezii, premiat în 1912 de Academia Română. La Leipzig, în 1913, își susține teza, și pe baza referatelor întocmite de profesorii J. Volkelt și Ed. Spranger i se acordă titlul de doctor cu mențiunea magna cum laude. Moare câteva săptămâni mai târziu, răpus
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
constantă a preocupărilor sale: ca autor de scenarii cinematografice-Baladă în piatră (1966), Baladă pentru vechiul drum (1968), consacrat mănăstirii Curtea de Argeș și difuzat în ajunul ocupării Cehoslovaciei, la care se adaugă scenariul pentru filmul de animație Fetița cu chibrituri, după Andersen, premiat la festivalurile de la Teheran, Barcelona, Veneția, scenariul de avangardă Carnavalul (1972), realizat împreună cu cineastul Ion Truică, prin care deschide o cale nouă genului - și, mai ales, în calitate de comentator de film - cărțile Comedia burlescă (1967), Eroi, fantome, șoricei (1970). Poet suprarealist
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]