9,297 matches
-
împotriva lor. Operațiile militare propriu-zise au fost încredințate lui Andrei, fiul lui Lack (Lackfi), o familie nobiliară transilvană, comite al secuilor, ajutat de oști din Țara Românească. El a atacat pe tătari "în țara lor" (sălașele lor), probabil în Bugeac, principele mongol Othlam, "al doilea după han", a fost capturat, apoi decapitat, a fost luată o pradă bogată. În anul următor, 1346, forțele creștine au obținut noi succese.27 La rândul său, în 1347, regele Ludovic se gândea să reactiveze Episcopia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asupra Moldovei întregi, ci numai în regiunile de sud-est. În același timp, afirmația cronicarului (istoricului) polonez M. Stryjkowski că, în 1575, a văzut la Vaslui, într-o biserică, mormântul lui Iurii Koriatovici, trebuie privită cu scepticism. Dar eventualitatea ca mormântul principelui lituanian să se fi aflat la Vaslui nu poate fi exclusă localitatea aceasta s-a aflat, până în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, sub stăpânirea mongolă și a intrat mai târziu în componența Moldovei.41 Profitând de haosul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
converg spre opinia că boierul Costea Constantin era reprezentantul domnesc la Cetatea Albă. S-ar mai putea adăuga ceva relativ la extinderea autorității statului (domnului) Moldovei asupra sud-estulu țării: un pasaj din cronicile rusești referitor la evenimentele din 1386 menționează că principele Vasile, fiul marelui cneaz al Moscovei, Dimitri Donskoi, a fugit de pe teritoriul Hoardei de Aur "în Țara Podoliei, la valahii mari, la voievodul Petru", iar în alte cronici se amintește concis că el s-a refugiat "în Țara Podoliei, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1911-1912) și apoi la București. Punând mult suflet în munca lui, urcă în ierarhie, ajungând inspector cultural la Casa Școalelor, subdirector general, ulterior director în Ministerul Instrucțiunii Publice, director - având în grijă școlile din mediul rural - la Fundațiile Culturale Regale („Principele Carol” și „Regele Mihai I”). A mai fost șef al serviciului extrașcolar și de propagandă al Basarabiei (1918-1922). Cu un prenume care conține parcă o predestinare, C. a avut o robustă vocație de animator. Zbătându-se pentru înființarea de școli
CULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
o evaluare a operei pornind de la conceptul hegelian al frumosului ca aparență sensibilă a ideii (Critica literară). Câteva traduceri - din Mickiewicz, Horațiu, Schiller - sunt datorate lui Gr.H. Grandea, Radu Ionescu, A. Stern. Apar, de asemenea, tălmăcite fragmente din Lessing, din Principele lui Machiavelli, din Goethe (Herman și Dorotheea) și din E.A. Poe. S.C.
DAMBOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
Opere complete, I-II, îngr. V. A. Urechia, glosar L. Șăineanu, București, 1886-1888; Cronica Țării Moldovei și a Munteniei - Cronica polonă, tr. și îngr. Ioan Bogdan, în Cronice inedite atingătoare de istoria românilor, București, 1895; Chronicon Terrae Moldavicae ab Arone principe, îngr. E. Barwinski, București, 1912; Istorie în versuri polone despre Moldova și Țara Românească, tr. și îngr. P. P. Panaitescu, București, 1929; Cartea despre descălecatul dintâi - Letopisețul Țării Moldovei, îngr. I. Pillat, București, 1933; Cartea despre descălecatul dentâiu a Țărei
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
Dimitrie Vasiliu, comerciant. Prin tată, B. se trăgea dintr-o veche familie boierească (Mustea), atestată pe vremea lui Ștefan cel Mare. Urmează primele patru clase gimnaziale la Școala Domnească din orașul natal, apoi - începând din 1894 - este înscris la Gimnaziul „Principele Ferdinand”. Încheie studiile liceale în 1903, după ce trecuse prin Liceul Militar din Iași și prin cel din Bacău. Are, printre profesori, pe G. Ibrăileanu (română, clasa a V-a), Dimitrie Nanu (română, clasa a VI-a) și D. D. Pătrășcanu
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
această cale mult, pentru că înseamnă mult, și după Alexandru Petroff al cărui grai e desprins din al poeților latini ori descendenții ciclului alexandrin, Bacovia se înfățișează cu toate acestea ca un strălucit poet de excepție în literatura română. În Franța, principii poeților sunt proclamați de confrații lor. La noi e mai bine. Îi proclamă talentul lor, și principe va rămâne Bacovia în toți timpii, prin o însemnată parte a poeziilor lui. Unele dintre ele sunt mai pline de farmec decât ale
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
poeților latini ori descendenții ciclului alexandrin, Bacovia se înfățișează cu toate acestea ca un strălucit poet de excepție în literatura română. În Franța, principii poeților sunt proclamați de confrații lor. La noi e mai bine. Îi proclamă talentul lor, și principe va rămâne Bacovia în toți timpii, prin o însemnată parte a poeziilor lui. Unele dintre ele sunt mai pline de farmec decât ale lui Verlaine, iar altele sunt tot atât de ciudate ca ale lui Mallarmé...” Sub îngrijirea lui Ion Pillat apare
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
din insule mici cuprinde următoarele țări: Antigua Și Barbuda, Bahamas, Bahrain, Barbados, Belize, Insula Capului Verde, Comore, Cuba, Dominica, Republica Dominicană, Fiji, Grenada, Guineea-Bissau, Guyana, Haiti, Jamaica, Kiribati, Maldive, Insulele Marshall, Statele Federative ale Microneziei, Mauritius, Nauru, Palau, Papua Noua Guinee, Samoa, Saõ Tomé Și Principe, Singapore, Federația Sfântului Kitts Și Nevis, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent Și Grenadine, Seychelles, Insulele Solomon, Suriname, Timor, Tonga, Trinidad Tobago, Tuvalu, Vanuatu, Samoa Americană, Anguilla, Aruba, Insulele Virgine Britanice, Insulele Cook, Polinezia Franceză, Guam, Montserrat, Antilele Olandeze, Noua Caledonie, Porto Rico, Insulele Virgine Americane (sursa: http://www.un.org
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
labilis, ubi sunt. Un adevăr omenesc mai adânc imprimă operei înfiorarea de timp și de nimicnicia ființei („...că omul, în lumea aceasta, șade între viață și moarte”) și accentele de conștiință tragică a limitărilor și constrângerilor istorice, politice, resimțite de principele unei țări mici. Parabolelor și metaforelor biblice, ecourilor din opere ale Sfinților Părinți ai ortodoxiei (Hrisostom) li se alătură simboluri (inorogul) și mici ilustrări narativ-plastice ale „sfătuirilor”, ca în cărțile populare, din care ele și vin (Fiziologul, Alexandria, Varlaam și
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
regale și conspirațiile care se înmulțiseră erau un semnal de alarmă clar că, deși înfrânte, revoltele hughenote reprezentau mereu un punct nevralgic, gata să se declanșeze la cea mai mica provocare. Cardinalul, adept al principiului enunțat de Machiavelli în lucrarea Principele",scopul scuză mijloacele“ l-a convins pe rege să semneze, în 1598, Edictul de la Nantes, care a restabilit pacea religioasă în Franța. De asemenea se punea capăt unui război mut intern între hughenoți și catolici ce durase treizeci și șase
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
primei dinaștii rusești Rurik Viking-ul, și al lui Giovanni de Medici, ultimul mare membru al celebrei caste Condottieri <footnote http://www.dictio.ro: Condotter, condotieri, s.m. (Înv.) Căpetenie de mercenari, care se angaja în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papii, în Italia. [Pr.: -ti-er] Din it. condottiere. (site accesat la data de 2 apr. 2009) footnote>, precum și al lui Carol cel Viteaz, ducele Burgundiei. Pe linie paterna - și de aici dreptul de a revendică tronul Franței - era
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Tatăl lui C., Constantin Cantemir, răzeș, de origine modestă, s-a ridicat la demnitatea de domnitor al Moldovei prin merite militare. Mama, Ana Bantâș, era coborâtoare dintr-o familie de mici boieri. Fratele său, Antioh Cantemir, parvine și el, ca principe ereditar, la poziția de domnitor. În maniera timpului, Dimitrie își începe instruirea intelectuală cu un profesor de familie, grecul Ieremia Cacavelas, teolog, poliglot și călător pe drumuri europene. Din 1679, studiază sistematic limbile greacă și latină. De la același dascăl primește
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
cunoștințe în vederea redactării primelor opere. Din această perioadă datează portretul prințului (costumat oriental-occidental), pictat de Van Mour, pe care l-a descoperit N. Iorga în muzeul din Rouen. Portretul clasic al cărturarului înveșmântat princiar, cu perucă occidentală și sceptru de principe ereditar, datează din perioada rusă a vieții sale. Prieteni personali din palatul sultanal l-au propulsat în 1710 pe C. la tronul Moldovei, fără să-i bănuiască planurile de independență a statului față de suzeranitatea turcească. Lipsit de vocație politică și
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
a unei familii aristocrate. Din această căsătorie a mai avut o fiică, Smaragda, numită astfel în amintirea copilei pierdute. În corespondența cu țarul și cu alte oficialități există mărturii despre privațiunile materiale ale familiei Cantemir și despre marea suferință a principelui la moartea Smaragdei. Țarul îi acordă privilegii meritate, dar funcționarii amânau sine die aplicarea lor. Enciclopedismul său a stârnit animozități și opoziții în rândul păturii culte a societății ruse. Alte știri despre viața privată a lui C., dar și despre
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
se găsesc în jurnalul secretarului personal al cărturarului, Ivan I. Iliinski. Între 1714 și 1722, își redactează cea mai mare parte a operelor, în special cele istorice. În 1722, participă, alături de Petru cel Mare, la campania antiotomană din Caucaz. Ca principe serenisim și senator, sfătuitor intim al țarului, C. a contribuit la numeroase decizii istorice ale statului și la orientarea europeană a culturii rusești. Cu talentul și gusturile lui în materie de arhitectură, a colaborat la planurile țarului de construire a
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
la momentul Stănilești) în cartea sa de memorii, apărută la Amsterdam, în 1716. În 1719, i se închină două ode în limba latină, în stilul cel mai pur al umanismului clasic. Prima este (în traducere) Odă spre lauda operei serenisimului principe Dimitrie Cantemir numită „Sistemul despre religia și starea imperiului turcesc”, semnată de Teofilact, rector al Academiei din Moscova. A doua odă, foarte amplă, aparține celui de al doilea rector al Academiei moscovite, profesor de filosofie, Gedeon Wiszniowski, și se dedică
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
religia și starea imperiului turcesc”, semnată de Teofilact, rector al Academiei din Moscova. A doua odă, foarte amplă, aparține celui de al doilea rector al Academiei moscovite, profesor de filosofie, Gedeon Wiszniowski, și se dedică Preastrălucitului și preaînaltului Dimitrie Cantemir, principe al Sfântului Imperiu Rusesc, domn ereditar al Țării Moldovei. Ambele texte elogiau mintea excepțional dotată a principelui moldovean, cunoștințele lui întinse. Era asemănat cu marii oameni ai lumii, numit „principe al geniilor și geniu al principilor”, un fel de nec
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
amplă, aparține celui de al doilea rector al Academiei moscovite, profesor de filosofie, Gedeon Wiszniowski, și se dedică Preastrălucitului și preaînaltului Dimitrie Cantemir, principe al Sfântului Imperiu Rusesc, domn ereditar al Țării Moldovei. Ambele texte elogiau mintea excepțional dotată a principelui moldovean, cunoștințele lui întinse. Era asemănat cu marii oameni ai lumii, numit „principe al geniilor și geniu al principilor”, un fel de nec plus ultra, adică neîntrecut în mediul unde trăia. Opera lui era considerată, în termenii lui Horațiu, un
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Gedeon Wiszniowski, și se dedică Preastrălucitului și preaînaltului Dimitrie Cantemir, principe al Sfântului Imperiu Rusesc, domn ereditar al Țării Moldovei. Ambele texte elogiau mintea excepțional dotată a principelui moldovean, cunoștințele lui întinse. Era asemănat cu marii oameni ai lumii, numit „principe al geniilor și geniu al principilor”, un fel de nec plus ultra, adică neîntrecut în mediul unde trăia. Opera lui era considerată, în termenii lui Horațiu, un monument „mai trainic decât arama”. Bolnav de diabet, C. se stinge din viață
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
și preaînaltului Dimitrie Cantemir, principe al Sfântului Imperiu Rusesc, domn ereditar al Țării Moldovei. Ambele texte elogiau mintea excepțional dotată a principelui moldovean, cunoștințele lui întinse. Era asemănat cu marii oameni ai lumii, numit „principe al geniilor și geniu al principilor”, un fel de nec plus ultra, adică neîntrecut în mediul unde trăia. Opera lui era considerată, în termenii lui Horațiu, un monument „mai trainic decât arama”. Bolnav de diabet, C. se stinge din viață la moșia sa, Dmitrovka. A fost
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
cu profit moral. Stilul, metaforizant, mizează pe simboluri. Cartea e „floare”, iar autorul, „grădinar”. A treia prefață este semnată de Cacavelas, care elogiază mintea strălucită a elevului său și avansează ideea invidiei ce poate fi stârnită de erudiția prea tânărului principe. Primele două „cărți” ale Divanului sunt construite pe o anumită simetrie interioară, astfel încât cea de a doua se leagă, prin înțeles, de cea dintâi. „Cartea a treia”, separată de autor de primele două, este o traducere a lucrării, pe aceeași
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
astăzi consideră a fi domeniul imagologiei. Informațiile foarte diverse, sistematizate în cele trei părți ale cărții, și harta, cea dintâi a acestui ținut, au stârnit curiozitatea germanilor, interesați de această parte a Europei în ordine politică, dar și comercială. Inteligent, principele își redactează monografia în limba latină, pentru a-i asigura circulația europeană. Este cea de a doua operă a lui C. tradusă într-o limbă europeană, după Istoria Imperiului Otoman. Cartea a fost tradusă în germană de J. Redslob (Beschreibung
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
origini până în anul 1274. Interesul istoricilor pentru această operă n-a fost epuizat de autorii din cadrul Școlii Ardelene. Între ultimele scrieri, datate la 1720, se remarcă Vita Constantini Cantemyrii, cognomento Senis, Moldaviae principis [Viața lui Constantin Cantemir, supranumit Cel Bătrân, principele Moldovei]. Este o monografie a vieții și carierei tatălui său, concepută tendențios, ca biografie romanțată, explicând orgolios (dar nu și adevărat) genealogia și, în consecință, drepturile ereditare asupra principatului Moldovei. Își apără drepturile și ascendența și într-un memorial, publicat
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]