11,157 matches
-
primește medalia prezidențială pentru libertate, iar între 24 decembrie 2002 și 3 ianuarie 2003, postul de televiziune CNBC prezintă o serie documentară despre viața și activitatea sa. În tot acest timp, Drucker publică 45 de cărți, dintre care 20 pe problematica managementului, 22 dedicate problemelor sociale, economice și politice, două romane și o lucrare de eseuri autobiografice. Contribuie cu articole, studii și eseuri la diferite publicații, cum ar fi Harvard Business Review, The Atlantic Monthly, The Economist. Aproape întreaga sa viață
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
și după ce oamenii au dispărut, ea transmițându-se însă nou-veniților (crearea unei stări de spirit convenabile organizației) (vezi pp. 126-127). Următoarele trei capitole prezintă informații detaliate despre fiecare dintre aceste condiții. În ultimele două capitole ale acestei părți sunt abordate problematica managerului executiv (funcțiile lui; simplificarea acestora; insuficiența conducerii de către un singur om cuplată cu necesitatea lucrului în echipă; activitatea în cadrul consiliului de administrație) și problematica formării cadrelor superioare (principiile formării cadrelor superioare; formarea echipei de conducere; formarea în vederea exigențelor viitoare
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
detaliate despre fiecare dintre aceste condiții. În ultimele două capitole ale acestei părți sunt abordate problematica managerului executiv (funcțiile lui; simplificarea acestora; insuficiența conducerii de către un singur om cuplată cu necesitatea lucrului în echipă; activitatea în cadrul consiliului de administrație) și problematica formării cadrelor superioare (principiile formării cadrelor superioare; formarea echipei de conducere; formarea în vederea exigențelor viitoare; programe de formare etc.). Reținem din aceste două capitole pledoaria lui Drucker pentru munca în echipă a managerilor, ca și convingerea lui că formarea managerilor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cercetătorul Își „cunoaște” subiectul. De exemplu, În efectuarea unui studiu de teren, datele trebuie să-l convingă pe cititor că au fost culese Într-adevăr pe teren, au rezultat din anchete pătrunzătoare ale cercetătorului și au fost apoi incluse În problematica generală a cazului. Un scop paralel apare În studiile pe cazuri multiple: cercetătorul trebuie să arate cititorilor că toate cazurile individuale au fost tratate În mod egal, iar concluziile comparative nu au fost influențate de o atenție excesivă asupra doar
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
ar fi motivația inițială a deplasării de persoane, felul În care are loc migrația, spațiul de deplasare, cauzele obiective și subiective. În aceste condiții cei mai frecvent Întîlniți termeni În literatura de specialitate, din domeniile interesate care se ocupă de problematica migrațiilor, sînt cei de emigrație/imigrație, azil politic, refugiu, exil, apartitism, migrație sezonieră sau migrație internă. Mai mult decît atît, semnificația exilului s-a modificat În timp. Astfel, atunci cînd, În Antichitate sau În Evul Mediu, o persoană Încălca Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
relație neapărat dificilă cu metropola.) Kuzio oferă drept exemplu relația dintre Irlanda și Marea Britanie pe care o compară cu relația Rusia - Ucraina. Dar această comparație nu constituie axa principală a argumentului prezentat, ci doar o manieră de a introduce adevărata problematică, și anume strategiile adoptate de variile republici independente În scopul construirii unui nou stat, bazat pe ideea națiunii. Kuzio adoptă fără rezervă teza lui Benedict Anderson potrivit căreia națiunea este o comunitate imaginară (imagined community), bazată pe momente istorice comune
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dintre puțin numeroșii academici din Marea Britanie care au ca obiect de studiu istoria României, În special cea recentă. Cunoscut În lumea profesioniștilor prin seriozitate și comprehensiune, domnia sa a produs mai multe lucrări care abordează istoria românească a secolului XX, Îndeosebi problematica regimului comunist. Cartea de față este o traducere, ceea ce fără Îndoială probează existența În România a unui interes deosebit față de istoria recentă. După propria mărturisire a autorului, lucrarea „nu este pur și simplu o istorie a Securității din timpul regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sale ideologice, s-a zbătut să obțină condiții mai ușoare de armistițiu, Molotov a fost categoric; România urma să plătească un consistent preț al Înfrîngerii. Cel de-al patrulea capitol, „Preluarea puterii de către Partidul Comunist Român”, ne introduce În complicata problematică a accederii comuniștilor la putere. Cum Îndreptățit observă Deletant, În perioada imediat următoare ocupării României, Stalin a dispus pentru atingerea obiectivelor sale În această țară de două instrumente: 1) partidul comunist autohton și 2) Înțelegerea cu aliații, ceea ce permitea o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
domeniile abordate de Raport. [...] Este evident că informațiile care au stat la baza selecției și evaluării unor deficiențe din sistemul judiciar, din activitatea Ministerului de Interne, a altor domenii cu un grad mai mare sau mai mic de incidență asupra problematicii drepturilor omului sînt mai degrabă sumare și nu au fost verificate cu instituțiile responsabile de domeniile respective. [...] Pentru Guvernul României este dificil de Înțeles faptul că autorii Raportului elaborat În numele Departamentului de Stat nu au primit aceste informații [furnizate de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
p. 42), iar „istoricul nu este Îndeobște obișnuit și pregătit să facă incursiuni În domeniul științelor socio-umane” (p. 53). CÎt privește conținutul istoriei, el este cu precădere politic (p. 41) și româno-centric (p. 43); majoritatea studiilor culturale sînt limitate ca problematică, „relativ cuminți și factologice” (p. 45), iar multe lucrări de istoria mentalităților sînt preluate „oarecum manierist”. Aceasta se datorează și faptului că „istoriografia românească prezintă o semnificativă rămînere În urmă În raport cu evoluțiile postbelice ale disciplinei” și că, de altfel, „nici una
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
palierele școlarizării: preșcolar/școlar, primar/secundar, preuniversitar/universitar, profesor/elev, activități școlare/extrașcolare etc. Propun În schimb abordări precum „Învățămîntul și privatizarea”, „Filosofia Învățămîntului actual”, „Școala autosuficientă”, „Educația de bază: o prioritate strategică uitată”, „Inegalitatea de șanse În educație”. Dacă problematica reformei și cea a nereușitelor ei nu sînt deloc noi, expunerea practicilor curente, ignorate sau exersate tacit ca daturi ale Învățămîntului nostru, poate surprinde neplăcut mulți lectori nepregătiți. Mihaela Miroiu concentrează În două capitole tarele neasumate ale școlii românești, glosînd
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
simplu exercițiu de critică, ci o demonstrație insistent probată cu date din rapoartele naționale și internaționale. Numai că autorii ar fi trebuit, poate, să discearnă mai detaliat Între realitățile reformabile și cutumele de „cursă lungă” ale universului școlar. Este o problematică de actualitate internațională, cu diferențe sensibile mai ales la nivelul proporțiilor, al explicitării și al receptivității publice. Situată În abstract, reforma Învățămîntului devine atemporală și nelocalizabilă, Încurajînd, de pildă, perseverența pedagogilor afirmați În anii ’70-’80, care Își reiterează demersul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În „Eastern Europe... Central Europe... Europe”, Politics and Society, martie 1992, introduce categoria „naționaliștilor birocrați”, care s-au transformat rapid În „capitaliști de stat”. Acestea sînt doar cîteva exemple dintr-o listă mult mai lungă de studii care abordează comparativ problematica tranzițiilor (inclusiv) prin prisma factorilor istorici. Mai ales ultimul criteriu, cel al raportării la naționalism, ar merita, credem, o atenție sporită, cu atît mai mult cu cît Dan Pavel și Iulia Huiu, care identifică drept marea problemă a politicii românești
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sinteză în capitolul Influences littéraires et rapports intellectuels din Pologne et Roumanie... și altul exhaustiv, în Istoria literaturii... Cititor pasionat de literatură română, L˜. scrie despre autorii clasici și contemporani, despre evoluția specifică a genurilor și orientarea către o anumită problematică (războiul, pământul, istoria ș.a.), despre practica unor formule (romanul realist, de analiză ș.a.), mai întotdeauna cu trimiteri la interferențele cu literatura polonă. Interesul autorului este alimentat de ideea potrivit căreia „cunoașterea literaturii române mai noi este astăzi necesară pentru a
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
limbajul nu pot rămâne însă la latitudinea autorului, nu pot fi inventate, iar documentarea, în astfel de cazuri, ar fi fost nu numai o fază necesară, ci absolut indispensabilă, fiindcă altfel, așa cum se întâmplă în piesele „istorice” ale lui I., problematica și personajele primesc doar un drapaj de epocă, ceea ce, la urma urmei, poate fi adecvat unui anume tip de teatru. SCRIERI: Estudiantina, pref. Dumitru Mircea, București, 1962; Nedumerit în Atlantida, București, 1968; Cu microfonul în buzunar, București, 1969; O mască
IACOBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
Artă și arte, 1965), zone speciale ale literarității (Literatura de frontieră, 1969), funcția artei în era comunicării (Proză și luciditate, 1974), dezagregarea structurală a povestirii de tip clasic prin multiplicarea perspectivelor și a vocilor narative (Mobilitatea privirii, 1976). Opțiunile și problematica abordată în această serie anunță tehnici de identificare genologică și de interpretare ce se vor dezvolta ulterior și în spațiul criticii românești. Rămase în bună parte actuale, cărțile se numără printre sursele bibliografice utile pentru incursiunile în domeniul naratologiei, în
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
10 noiembrie 1928 până în martie 1929. Comitetul de redacție este alcătuit din Tudor Șoimaru, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu și Pompiliu Constantinescu. Publicație de elită, revista propune și promovează intelectualismul ca formulă ideologică și estetică: „Obiectul preocupărilor noastre îl formează o problematică a cunoașterii autonomă de finalități utilitare”; „zodia severă sub care apărem este intelectualistă”(1/1928). Este menționată „categoria intelectului”, opusă transcendentului divin, care definește demersul întreprins aici: „«Kalende» speră într-o reacțiune lucidă, abstrasă rezolut insondabilului, iar noi credem că
KALENDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
o temă de interes mai larg, Spațiul est-carpatic - zonă de convergență culturală din preistorie până în timpurile moderne. În volumul nostru au fost incluse și unele oferte ulterioare simpozionului, ce comportă un rol întregitor tematicii abordate. Cititorii vor remarca, desigur, că problematica pusă în discuție este foarte bogată și se întinde pe parcursul a opt secole. Sunt analizate o multitudine de chestiuni și simpla lor enumerare poate sugera diversitatea demersului nostru. Dacă anului 1204, cu implicații și consecințe multiple pentru spațiul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru autoreflexivitate și explorarea propriilor unelte teoreticometodologice, pe de alta, din pricina prejudecății că publicistica istorică ar fi un gen minor. Consonant cu exemple ilustre din alte istoriografii - de la Fernand Braudel la François Furet -, procedeul este însă binevenit, oferind accesul la problematica trecutului unui public cultural mai larg. Nu este de mirare că Al. Zub își focalizează astăzi atenția asupra acestor modalități și interogații. Odinioară, în timpurile încremenite ale comunismului, când marile figuri ale modernității istoriografice românești erau încă ocultate de ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
turcească. Natura îndeletnicirilor i-a pus, așadar, pe a amândoi și aproape concomitent, în contact nemijlocit cu realitățile românești, sub varii aspecte, pe care, fiecare le-a perceput sau receptat și transmis, prin mijloace și forme diferite, celor interesați de problematica acestei mereu agitată parte a lumii. Neîndoielnic, ca pondere, substanță narativă și finalitate, contribuția lui J.O. Noyes în radiografierea societății românești este mult superioară celei datorată lui Ch. G. Gordon. Pentru că, deși experiența românească a ofițerului britanic avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 115-119; Th. Bucur, Un ofițer al ocupației austriece în Moldova în vremea războiului Crimeii (1854-1857), în „Revista Istorică“, nr. 30/1944, p. 1-12. CUVINTE, SLOVE, ZUGRĂVELI ELITE ȘI SOCIETATE ÎN MOLDOVA LA JUMĂTATEA SECOLULUI XVII. PRECIZĂRI METODOLOGICE Cătălina Chelcu Problematica elitelor, una din marile teme ale istoriografiei actuale, comportă perspective multiple de analiză, în spirit interdisciplinar, așa cum lasă să se vadă studiile întreprinse de istorici literari, sociologi, filozofi etc. Interesul pentru aprofundarea ei denotă, cu prisosință, importanța deslușirii rostului elitelor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
trebuind a fi înțelese în contextele respective și în lumina faptelor săvârșite de componenții lor. Pentru a înțelege mecanismele de funcționare a elitelor, în orice spațiu, este necesară o raportare la toată scara socială, trebuind judecate valorile în sine, abordarea problematicii, așadar, din perspectiva mai multor criterii, atât pe verticală, cât și pe orizontală, într-un context bine precizat și în cadrul unui complex de factori. Vom încerca, deocamdată, pornind de la direcțiile teoretice expuse și având permanent în vedere contextul istoric propriu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
poate obține decât prin „întoarcerea istoricului la uneltele sale“19, de a căror atentă folosire depinde înțelegerea corectă a realităților. Ceea ce ne propunem în studiul de față se vrea a fi doar o introducere, o abordare a datelor esențiale privind problematica elitelor în spațiul românesc, în intervalul temporal enunțat deja, cu preponderență asupra celui moldovenesc, axându-ne pe componenta intelectuală. Pentru înțelegerea climatului cultural specific secolului XVII, se impune identificarea legăturilor româno-polone. Înrâurirea polonă a fost, de altminteri, hotărâtoare pentru evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de noi raporturi culturale, luând forma originală a unui „raționalism ortodox“39. Centre de cultură sunt, la rândul lor, cancelarii princiare, tipografii, școli slavo-române. O chestiune susținută deja de istoricii literari, a cărei reluare de către noi se impune dată fiind problematica în discuție este aceea a similitudinii preocupărilor în plan cultural a elitei din țările române. Un Varlaam, de pildă, tipărea în Moldova anului 1643 prima carte religioasă în limba română, în aceeași perioadă în care un alt mitropolit, Ștefan al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Nimic nu se poate să fi fost mai firesc decât participarea la obișnuita slujbă religioasă cu înțelegerea deplină a ritualului în limba românilor, „întâia urgență a culturii noastre“45. Ne-am oprit aici doar asupra unor minime aspecte legate de problematica elitelor. Fără îndoială, studiul asupra elitelor din orice palier al istoriei, mai cu seamă asupra culturii românești, presupune o cercetare temeinică și riguroasă, îndelungată și pe baza unor multiple surse. Se impune, cu prisosință, înainte de toate, investigarea realităților interne și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]