8,847 matches
-
cu ulei. Nu-l puteai apuca de nicăieri. Asta îi dădea o libertate sfidătoare. Îmi aduc aminte că i-am spus: — Uite ce e, dacă toți oamenii s-ar purta ca dumneata, lumea n-ar putea merge mai departe. — Altă prostie cât toate zilele! Nu toată lumea dorește să se poarte ca mine. Marea majoritate a oamenilor este perfect mulțumită să facă lucruri obișnuite. Pe dată m-am gândit să fiu satiric: — Fără doar și poate, nu crezi în maxima „Poartă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
obiecție. Aș putea fi la fel de fericită într-un atelier sărăcăcios din cartierul Chelsea ca și în apartamentul ăsta. — Draga mea, mă scoți din sărite! strigă dna MacAndrew. Nu cumva vrei să spui că tu crezi măcar o iotă din toate prostiile astea? — Dar eu cred că ăsta e adevărul, mi-am îngăduit să spun cu glas blând. M-a privit cu dispreț blajin: Un bărbat nu-și lasă baltă afacerile și nu-și părăsește nevasta și copiii la vârsta de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Kensington. Îi făcea plăcere să-ți spună că fiul ei învață la Cambridge și râdea puțin când pomenea de petrecerile dansante la care era invitată fiica ei, deși abia își făcuse debutul în societate. Presupun că atunci am spus o prostie: — O să-ți urmeze în afaceri? am întrebat-o. — A, nu! În nici un caz n-aș lăsa-o să facă una ca asta! îmi răspunse dna Strickland. E atât de drăgălașă. Sunt convinsă că o să facă un mariaj excelent. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întrezăresc sensul. — Ești fericit? l-am întrebat. — Da. Am tăcut. L-am privit, dus pe gânduri. Mi-a susținut privirea și curând în ochii lui s-a ivit o licărire de sarcasm: — Mă tem că ți se pare condamnabil, nu? — Prostii, i-am răspuns prompt. Nu-l poți considera condamnabil pe șarpele boa; dimpotrivă, mă interesează procesele lui mintale. — Deci mă privești cu interes pur profesional? — Absolut. — Atunci e corect să nu mă dezaprobi. Ai un caracter josnic. Poate că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ochi; era foarte senzual, nici crud, nici binevoitor, ci mai degrabă sugera bucuria inumană a satirului. Tocmai zâmbetul acela m-a făcut să-l întreb: Nu te-ai îndrăgostit de nimeni de când ai venit la Paris? — N-am timp de prostii dintr-astea. Viața e prea scurtă ca să ai timp și de dragoste și de artă. — Înfățișarea dumitale nu sugerează chiar un pustnic. Toată povestea asta mă umple de dezgust. — Da, natura umană e o pacoste, nu? De ce mă iei peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
l-a întrebat dacă l-a mai văzut pe Strickland. — E bolnav, ne-a spus el. Nu știați? — Da? — Chiar grav, după câte înțeleg. Stroeve se albi la față. — Dar de ce nu mi-a scris ca să mă înștiințeze? Vai ce prostie din partea mea să mă cert cu el! Trebuie să mergem imediat să-l vedem. Poate că n-are pe nimeni care să-l îngrijească. Unde stă? — Habar n-am, spuse francezul. Atunci am constatat că nici unul dintre noi nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am avut că ești bolnav. De ce nu m-ai anunțat? Trebuia să știi că aș fi făcut orice pentru tine. Te-ai gândit la ce ți-am spus? N-am vrut să spun vorbele acelea. Am greșit, a fost o prostie din partea mea să mă supăr. — Du-te naibii! îi spuse Strickland. — Ei haide, haide, fii rezonabil. Dă-mi voie să te așez mai confortabil. N-ai pe nimeni care să te îngrijească? Se uita speriat în jur la mansarda aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
I se păru că a înțeles motivația, atitudinii soției. — O, draga mea, tu te gândești mereu la ziua aceea când a venit aici să se uite la tablourile mele. Dar ce contează că nu le-a apreciat? A fost o prostie din partea mea să i le arăt. Mă tem că nu sunt foarte bune. Și se uită cu tristețe prin atelier. Pe șevalet era un tablou pe jumătate terminat, înfățișând un țăran italian zâmbitor, care ținea un ciorchine de struguri deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întru totul reușit. Vreo câteva momente tăcu, apoi își scoase din nou pipa și chicoti: — Știi că omulețul a venit să mă viziteze? — Și n-ai fost destul de înduioșat de ceea ce ți-a spus? — Nu. Mi s-a părut o prostie cumplit de siropoasă. — Presupun că ți-a ieșit din minte faptul că i-ai distrus viața, nu? Își frecă bărbia dus pe gânduri. — E un pictor mizerabil. — Dar e un om admirabil. Și un bucătar excelent, adăugă râzând batjocoritor. Împietrirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o masă la care ședeau trei soldați și răsturnă o halbă. Se stârni o altercație și patronul barului păși înainte și-i porunci lui Bill Ghioagă să plece. Era un bărbat foarte zdravăn, deprins să nu lase clienții să facă prostii, așa că Bill începu să șovăie. Patronul nu era un bărbat cu care ar fi avut chef să se încaiere, căci poliția ar fi fost de partea acestuia, așa că scoțând o înjurătură se răsuci pe călcâie. Dar tocmai atunci dădu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
La urma urmei numai eu am avut de câștigat. Și pufăi alene din trabucul Corona pe care îl fuma. Însă dacă n-aș fi fost implicat personal, mi-ar fi părut rău de această pierdere. Eu cred că e o prostie ca omul să-și rateze astfel viața. Mă întrebam dacă Abraham chiar și-a ratat viața. Oare a face ceea ce dorești cel mai mult, a trăi în condițiile care îți plac, împăcat cu tine însuți, înseamnă a-ți rata viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
el. Instinctul Îi spunea că se Îndreptau chiar spre locul unde Rigo di Cola fusese ucis. Auzise că deseori asasinul se Întoarce la locul crimei, din pricina acelei misterioase atracții care leagă conștiința și păcatul comis. Dar o crezuse dintotdeauna o prostie. Totuși, oamenii aceia nu se aflau acolo dintr-o Întâmplare. Avusese timp să observe trofeul pe care Franceschino i-l arătase. Animalul era acoperit de sânge uscat, ca și când ar fi fost mort de mai multe ceasuri. Oricare le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îl prețuia pe Averroes, și asta e de ajuns. Dante se trase mai aproape, Întinzându-se către cardinal ca și când ar fi vrut să Îl sărute pe obraz. Buzele lui aproape că Îi atinseră urechea. - Mai bine lumina păgânilor decât umbrele prostiei voastre, șopti el. Acquasparta, vânăt la față, se smuci Îndărăt. - O să te căiești pentru Îngâmfarea dumitale. Știm totul, totul! Dumneata, prieten al Anticristului! Dar nici măcar cei patru cavaleri care Îl Însoțesc nu te vor putea salva de la prăbușire, când va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și amintiri dureroase. Ca peste tot, și aici rănile s-au închis cu greu, mai ales cele care sunt cu adevărat dezgustătoare, și care se infectează încetul cu-ncetul, în serile de monotonie și ranchiună. Din amor propriu sau din prostie, o țară întreagă era gata să se repeadă la gâtul alteia. Tații își îndemnau fiii. Fiii își îndemnau tații. Numai femeile, mame, soții sau surori, mai priveau toate astea cu inimile îndoite de prevestirea unei nenorociri și de o luciditate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se dăduse, decât de tânăra învățătoare. Îi stâlci numele de câteva ori, se prefăcu că răsfoiește dosarele, se uită la ceasul lui de aur, își aranjă părul, își privi unghiile curate. Avea niște ochi de vită, în care-i citeai prostia și ignoranța, ca acele animale pe care le poți mâna spre moarte fără să scoată un sunet fiindcă nici măcar nu bănuiesc existența unui asemenea mister. Mă tot lua cu „dragul meu“, își dădea importanță și în gura lui cuvintele păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
alte câteva zeci de voci, ca un ecou. — Care ucigași? spune primarul. — Ucigașii fetiței! i se răspunde. Primarul deschide gura uluit, apoi redevine stăpân pe sine și începe să țipe. Le spune că sunt bătuți în cap, că e o prostie, minciuni, elucubrații, că cei doi sunt dezertori și că jandarmii îi vor duce înapoi la armată, și că armata da, ea va ști ce să facă cu ei. Ei sunt, îi vrem! insistă un cretin. — Ei bine, nu-i veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
forța aceasta care îl conduce... (știți, Frumoasă Neli, Maestrul zicea la repetiții că bufonul e ca strigoiul care-i spune lui mereu adevărul, când discută el cu el, o apariție care îl chinuie când e amărât sau când face o prostie... nu-mi mai amintesc bine ce zicea, dar Jeni, colega mea de teatru, joacă și ea Goneril, altă fiică a lui Lear, Jeni, draga mea, curvă bătrână, știe tot din teatrul nostru, s-a uitat lung de tot la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mare lucru în viață, a terminat Dreptul la o facultate cu plată și e notăriță dacă asta înseamnă ceva, pe dracu!, ce să însemne?, nu le spuneam fetelor adevărul, mie nici nu-mi place să spun adevărul, asta-i o prostie. Păi simțeam că eu sunt șefa, iar ele - niște biete statui sărate. Merită statuile adevărul? Doar eu să fiu prima mereu, problemă de voință. Statuile nici nu contează, dar eram mică și nu știam asta. Nu mai spun că, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dus la tata și i-a povestit că așa și pe dincolo, că ne-a văzut el, cu ochii lui. Așa e, mă?, m-a întrebat tata pe seară. Păi, tăicule, eu nu, ea m-a chemat, m-a învățat prostii, o nebună, nu m-a lăsat în pace, ce???, când???, c-o omor, mă!!!, păi, toată vara, tăicule, eu nu, ea m-a chemat, o nebunăăă!!!, tremuram de frica lu’ tata și-o vindeam în fiecare clipă, precum Adam, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
luat-o ca să nu dorm singur, atât. Dispăruse Anita din lumea aceasta și trebuia să fiu și eu cu cineva, familia îți dă stabilitate. Cu Vichi, prea multă motivație nu e, că poți să te însori din dragoste și din prostie, atunci, a doua oară, eu m-am însurat din prostie, e clar asta. Aveam câțiva ani de căsnicie cu Vichi (pe care tu o știi așa de bine și te mai și complexezi în fața ei), și într-o zi, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lumea aceasta și trebuia să fiu și eu cu cineva, familia îți dă stabilitate. Cu Vichi, prea multă motivație nu e, că poți să te însori din dragoste și din prostie, atunci, a doua oară, eu m-am însurat din prostie, e clar asta. Aveam câțiva ani de căsnicie cu Vichi (pe care tu o știi așa de bine și te mai și complexezi în fața ei), și într-o zi, mă luminez. O văd neliniștită într-o după-masă, trebuia să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
putea iubi o profesoară?, mi s-ar strepezi dinții, un oraș plin de muște, de câini, prea mult, mi se cere prea mult să locuiesc aici, n-am nici o bucurie, cât îi iubesc eu pe toți ăștia care plesnesc de prostie, sunt proști și agresivi, numai gura de ei, de când îi știu, și i-au omorât pe cei mai buni, l-au izgonit pe Cuza, nu?, cică au omorât 80% dintre conducători, suntem un popor care-și omoară domnitorii, prim-miniștrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în realitate, nu am vrut eu să-i pun în scenă piesa, n-am vrut, că n-a meritat, i-am luat-o și am pus-o în sertar, să rămână acolo. Îmi pare rău că am jucat și în prostia aia, Bărbați și femei, dar era un spectacol muzical și eu sunt tare bună la mișcare și muzică, spectacolul i-a permis Maestrului să cânte și să aibă un succes uluitor, a fost un Rică (nu Venturiano) de zile mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
femeie a fost, o doamnă adevărată, cum ți-am zis. Vorbele alea ale tale, că din gresia de pe jos, din sufragerie și holuri, din baie și bucătărie, crește frigul ca niște brazi albi, care te înțeapă la picioare, e o prostie!, brazi în casă, în mijlocul casei?, BRAZI?, frigul ca niște brazi?, ești nebună, cred că ești ipohondră. În ciuda ideilor tale, nici nu-ți închipui cât de mult ești a mea. Fără tine nu pot, Lori e nevasta și tu ești iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mâinii lui, mărul e la Adam deja, l-a primit. Se oferă toată, probabil. Are nevoie de el, asta cred eu. El începe s-o dorească doar undeva în subconștient. (Că femeia-i făcută din coasta lui Adam e o prostie, s-a încetățenit așa în lume și în mintea tuturor, de fapt, e invers, e clar că Adam a ieșit din Eva, ca dovadă atavismele - așa-mi zicea Maestrul, cred că a pronunțat „a-ta-vis-me!” - alea de țâțe pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]