8,957 matches
-
încercare de destindere creativă după vampirizanta Pupa russa. Gheorghe Crăciun, scriitor cu o astuțioasă conștiință artistică, era onest cu sine și cu ceilalți: Femei albastre nu este un roman de cinci stele. Dar este unul în care se regăsește „marca” prozatorului optzecist, atât la nivel stilistic, cât și la cel al viziunii (pactul somatografic). Construit ca o confesiune neliniară a unui personaj masculin, Femei albastre este o narațiune analitică de tip camilpetrescian (cum observă și Carmen Mușat) sau antonholbanian (cum preciza
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
au ca teme profunde memoria și iubirea, ce perpetuează lumea, iar autorii sunt „custozi ai memoriei”. Două cunoscutele traducătoare, Gabriela Lungu și Cerasela Barbone, au reușit să transpună în codul culturii noastre lumi depărtate, să ni-i apropie pe doi prozatori în ce au ei esențial - harul de povestași.
Revelații italiene by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3702_a_5027]
-
Din Decalogul lui Mircea Nedelciu Tot în Dilema veche (nr. 479, 18-24 aprilie), Simona Sora îl evocă pe Mircea Nedelciu, unul dintre liderii generației ’80, prematur dispărut, și reproduce un Decalog propus de acesta. Reluăm și noi câteva dintre observațiile prozatorului, convinși că această lecție de reamintire reprezintă un câștig atât pentru autorii de proză, cât și pentru cititorii de proză: „1. Lucrurile se întâmplă așa cum le înțelegeți, restul e alcătuit din figurile de stil ale povestitorului. 2. Dacă două povești
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3704_a_5029]
-
Nicolae Scurtu Biografia prozatorului, memorialistului și epistolierului Ion Vlasiu (1908-1997), insuficient cunoscută, necesită minuțioase investigații în arhive și biblioteci publice și particulare, precum și în presa literară și nonliterară de la mijlocul secolului trecut și până astăzi. Astfel de cercetări, extrem de necesare, contribuie la rescrierea biografiei
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
dintre aceștia, precum Ion Agârbiceanu, Cezar Petrescu, Perpessicius, Camil Baltazar, Ion Clopoțel, Ion Chinezu, Mihai Gafița și Mircea Zaciu, frapează printr-o desăvârșită onestitate, franchețe și un anume mod de a nara întâmplări și fapte din propria-i biografie. Relațiile prozatorului Ion Vlasiu cu istoricul și criticul literar Perpessicius, așa cum reies din misivele trimise în răstimp de câteva decenii, au fost de o perfectă prețuire, cordialitate și recunoștință. Acesta din urmă, singurul critic literar din interbelic care a scris despre toate
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
nu mai puțin de patruzeci de romane „cu Spenser” și nouă „cu Jesse Stone”. Pe lângă acestea, a scris și cărți de literatură „serioasă”, cu pronunțat caracter autobiografic). În vara lui 2012, Editura Henry Holt a anunțat că John Banville, faimosul prozator irlandez, câștigător, în 2005, al Man-Booker Prize, a semnat un contract pentru scrierea unui roman avându-l ca protagonist pe nemuritorul Philip Marlowe. Vestea a fost primită cu destulă răceală, având în vedere precaritatea estetică a încercărilor lui Robert B.
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
Nicolae Scurtu Poetul, prozatorul, traducătorul si memorialistul Alexandru Vlahuță (n. 1858 - m. 1919), care s-a bucurat, în epoca sa, de un prestigiu deloc exagerat, e azi complet uitat. Opera restituită, cândva, de istoricul literar Valeriu Râpeanu, selectiv, deci incomplet, nu a suscitat nici un
O epistolă necunoscută a lui Alexandru Vlahuță by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6182_a_7507]
-
m. 1919), care s-a bucurat, în epoca sa, de un prestigiu deloc exagerat, e azi complet uitat. Opera restituită, cândva, de istoricul literar Valeriu Râpeanu, selectiv, deci incomplet, nu a suscitat nici un ecou în generațiile mai noi. Poetul si prozatorul fuseseră eliminați din catalogul de valori estetice ce se studiau în învățământul preuniversitar, precum si în seminariile si cursurile universitare. Remarcabilă, din mai multe unghiuri de vedere e, desigur, literatura sa epistolară, precum si carnetele cu însemnări care conțin o sumă importantă
O epistolă necunoscută a lui Alexandru Vlahuță by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6182_a_7507]
-
ca și fuiorul, se împletesc și se răsucesc în felurite, mincinoase și atrăgătoare chipuri, toate profund necesare acelui vis încăpățânat al dăinuirii”. Suficiență Are perfectă dreptate Dinu Flămând să critice, în OBSERVATOR CULTURAL din 11-17 aprilie, suficiența cu care tânărul prozator Bogdan Suceavă se plânge de condițiile oferite de sala de teatru din clădirea Ambasadei României de la Paris. Total neinformat, Suceavă își dă cu presupusul și în privința ambasadorului român, Bogdan Mazuru, care, în opinia lui, n-ar fi sprijinit manifestările conexe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
Mazuru, care, în opinia lui, n-ar fi sprijinit manifestările conexe ale Salonului Cărții de la Paris desfășurate în sala cu pricina. „Sală sinistră despre care ni s-a spus că nu mai fusese deschisă de vreo 50 de ani”, scrie prozatorul fără să clipească. Simpla broșură publicată în timpul mandatului ambasadorului Baconschi i-ar fi furnizat informațiile necesare despre o clădire și o sală de patrimoniu, în a cărei bibliotecă a lucrat Paul Valéry și care a găzduit personalități și spectacole memorabile
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
vineri, 29 martie, la Sala Oglinzilor și, pe de altă parte, vorbește , într-un plan mai larg, despre importanța Casei Monteoru pentru viața literară românească și despre rolul Uniunii Scriitorilor. Textul său merită să fie citit și citat fiindcă tânărul prozator știe ce spune: față de atâția alții care judecă aspru doar din auzite, cu aproximări ce mistifică, el are avantajul de a cunoaște în amănunt situația acestei instituții și a sediului ei: „Zecile de evenimente din ultimii ani, suprapuse miilor de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
să cer bilet de voie ca să merg până la... librărie): să ia pauză de masă de la ora 13 la 13.30.” Și: „Pentru domnul Arman, scriitorii sunt țuțeri, ipochimeni, idioți. Cutare articol trebuie eliminat din revistă pentru că tratează volumul X al prozatorului Y care, intolerabil, a semnat Protestul. Mă tem că nici în perioada proletcultistă, conducă- torii Tribunei nu foloseau un asemenea limbaj, nu confundau - până la patologic - pamfletul cu atacul la persoană, cronica de carte cu omagiul, destinul unei comunităț i culturale
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
și un roman compromițător, Moartea în pădure, din 1965, uitat, din fericire de toată critica, și-a legat numele de câteva romane curajoase și foarte valoroase, publicate în anii 1970- 1980, care au dat tuturor sentimentul că aparține falangei de prozatori șaizeciști, care au schimbat fața romanului nostru îmbibat până atunci de realism-socialist. Generația 1960, care vine la rând, are trei reprezentanți de seamă: un romancier, Alexandru Ivasiuc, dispărut la cutremurul din 1977, un poet, Nichita Stănescu, dispărut la 50 de
Aniversări 2013 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3729_a_5054]
-
societatea de tranziție; foști deținuți politici trăindu-și ultimii ani pe șantiere, printre muncitori, în ipostaze aproape șamanice; ratați sublimi; greviști dezabuzați ai mizeriei. Lume de tot soiul și de toată teapa, lume multă, toată lumea, ar fi spus altcineva, un prozator de demult. Pe toți, Alexandru Vlad se străduiește să-i înțeleagă, să-i arhiveze intim, altfel decât funcționă rește și reprobator. Are intuiția abisurilor (mult mai adânci decât convenț iile morale), are știința momentelor faste. Și mai are ceva: curajul
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
mister. E impenetrabil și inaccesibil. Și, pe deasupra, e strict personal. Șapca poetului are, în totului tot, ceva gogolian (de altfel, rusul e și evocat în cuprinsul ei): poetul își pierde faimosul accesoriu într-o împrejurare complet străină lui și, pentru că prozatorul posedă una identică, nu ezită să i-o ceară, convins că, de fapt, obiectul a migrat de unul singur. O întreagă cabală se naște de aici, căci până la urmă scenariul e plauzibil. Dacă nu el, ci celălalt a fost neglijent
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
ei. Dimpotrivă. Curiozitatea față de necunoscuți îl împinge către reverii imprudente. A fi confundat pe stradă. Pare un fapt curent. Dar în realitate e un miracol, plin de latențe și de făgăduieli.. Cum ar fi, se întreabă la un moment dat prozatorul, ca dintr-una-ntralta, lăsând asemenea încurcături să evolueze, să ajungi chiar prieten cu necunoscutul care te ia drept altcineva. Unora le poți onora cu gesturi de extremă dărnicie: cadorisindu- i cu obiecte dragi sau, la birt, cu băuturi „certe” (ce vasăzică
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
deceniul al nouălea. Galantarele magazinelor erau goale (inclusiv ale acelora „cu circuit închis”, destinate aparatnicilor). Proviziile speciale ale armatei (la care, nu fără eforturi, se putea ajunge uneori) nu erau chiar ce trebuia (fiind, lipsite de sâmburi, ceea ce îi prilejuiește prozatorului descrierea tacticoasă a unei farse de destin pe cât de costisitoare, pe-atât de încântătoare). Până la urmă, soluția pare să vină dintr-o improvizație gastronomică: un fost coleg, bine plasat în ierarhia partidului, îi promite să păstreze, după fiecare masă în
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
nimic, să-i spele, să-i usuce. În fine, tot procesul tehnologic cuvenit unei asemenea întreprinderi farmaceutice de apartament. După masivul și epuizantul roman Ploile amare (2011), era cumva de așteptat să urmeze un necesar exercițiu de stretching, prin care prozatorul doar să-și tragă sufletul, fără mari ambiții și fără gândul succesului. A reușit însă mult mai mult. Căci, până și în recuperare, el păstrează aici intacte grația și nivelul de performanță din marea competiție.
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
ei înșiși prin ordalițiul de ordin temnicer, forța lor expresivă fiind dată de gradul de spirit pe care l-au atins în cursul ororilor. Nu ororile contează, ci spiritul pe care l-au dobîndit în urma lor, tocmai de aceea un prozator contemporan, chiar dacă evocă cu talent aerul penitenciar, e în carență de orizont spiritual. Obiecțiile acestea nu ating filmul, căci tehnic poți ecraniza orice, atîta doar că rezultatul nu e artă, ci ideologie. Și atunci ce-i de făcut cu cele
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
patrulea, dacă punem la socoteală și Băiuțeii, scris în colaborare cu fratele său Matei - s-a bucurat, la apariție, de un important succes de public. Semn că autorul a început să fie perceput, deja, ca un brand al valului de prozatori din România anilor 2000. Nu cred că succesul internațional, real, a jucat aici un rol decisiv. Cred în schimb că, mai mult decît Degete mici - care rămîne cel mai solid roman al prozatorului nostru - atît Băiuțeii, cît și Zilele regelui
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
deja, ca un brand al valului de prozatori din România anilor 2000. Nu cred că succesul internațional, real, a jucat aici un rol decisiv. Cred în schimb că, mai mult decît Degete mici - care rămîne cel mai solid roman al prozatorului nostru - atît Băiuțeii, cît și Zilele regelui au atins niște coarde sensibile ale receptării, intrînd în rezonanță cu reveriile unui public pentru care fantasma distincției nemțești a domniei lui Carol I (în Zilele regelui) și, la alt capăt al istoriei
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
ness ori un pachet de cafea, țigări sau brânză, săpun sau carne, Vegeta sau mezeluri... orice-ți trecea prin minte că ar avea nevoie persoana în cauză, fără nici o grijă de etichetă) până la reportajul despre Canalul Dunăre- Marea Neagră, pe care prozatorul X, om proaspăt debutat și cu cert viitor literar, era obligat (!) să-l publice în „Scînteia”. Când prozatorul cu pricina te invita, împreună cu alți prieteni, la el acasă ca să-ți proiecteze Căința lui Abuladze, Munții albaștri, 1984 sau Falling in
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
prin minte că ar avea nevoie persoana în cauză, fără nici o grijă de etichetă) până la reportajul despre Canalul Dunăre- Marea Neagră, pe care prozatorul X, om proaspăt debutat și cu cert viitor literar, era obligat (!) să-l publice în „Scînteia”. Când prozatorul cu pricina te invita, împreună cu alți prieteni, la el acasă ca să-ți proiecteze Căința lui Abuladze, Munții albaștri, 1984 sau Falling in love, toată lumea uita de reportajul grețos - iute dosit la capitolul „riscurile inerente ale meseriei”, „pagube colaterale în războiul
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
vedere, i-ar corespunde în literatura noastră Marin Sorescu - acaparat de poezie, roman și eseistică, dar cu pasiunea picturii. Alasdair Gray este recunoscut ca întemeietor al Școlii literare de la Glasgow, iar coordonatorul colecției „Biblioteca Polirom”, Bogdan-Alexandru Stănescu, l-a declarat prozatorul său preferat. Sebastian Faulks, mai tânăr cu aproape 20 de ani, s-a născut în 1953, a studiat engleza, dar s-a dedicat jurnalismului și scrisului, cărțile i s-au vândut în peste 5 milioane de exemplare. A debutat cu
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]
-
lungă un nume sau chiar o operă. Doar în ultimele săptămâni, presa culturală din Franța a profitat de împlinirea unor date rotunde sau de o reeditare ca să-i dezgroape pe câțiva scriitori neglijați de decenii bune. Unul este poetul și prozatorul Henry de Régnier (1864-1936), simbolist și clasicizant, dispărut din manualele de școală de după al doilea Război Mondial. Macedonski, Bacovia, Pillat îl citiseră iar cel din urmă l-a și tradus. Altul este Barbey d’Aurevilly (1808-1889), redutabilul adversar al realismului
Toți scriitorii au dreptul la posteritate () [Corola-journal/Journalistic/3473_a_4798]