29,239 matches
-
umor absurd, în spiritul acelor ani. Din copilărie și până la maturitatea deplină, personajul feminin observat și analizat laolaltă cu epoca pe care o traversează apare ca un cărăuș "gheboșat" și "deșălat" de poverile coșului zilnic. O prietenă apropiată îmi povestea, râzând amar, despre reflexul mamei sale, ajunsă la New York după zeci de ani de cozi în România Socialistă. Mergând pentru prima oară la magazinul cel mai apropiat de pe avenue, biata femeie căuta disperată prin apartamentul new-yorkez o pungă, o sacoșă, o
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
iubita, nu lipsesc nici aici momentele de criză, generate de eclipsele în comunicare. Tabloul singurătății în cuplu este privit din nou din exterior, filtrat parcă de obiectivul unui aparat de filmat: "Aici, în acest cuplu,/ E liniște./ Nimeni nu mai râde,/ Nimeni nu mai plânge,/ Nimeni nu tresare./ Muzică aceea nu se mai aude,/ Viața... cameră goală,/ Din care cineva s-a mutat irevocabil,/ Lăsând în urmă un disc mut/ Care se învârtește în neștire." (p. 49) Fericirea conjugala" devine o
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
celălalt capăt a galeriei, unde zărisem o capelă roză împănășată ca o pasere de paradis. Stăpîna acelei capele era fanalul care mă lumina, magnetul ce mă trăgea". Sau în Pentru ce țiganii nu sunt români, unde, spre disperarea autorului, Bogonos rîde cu lacrimi la lectura poemului eroic Aprodul Purice. Fără o nuanță permanentă de auto-ironie, scrisul lui Negruzzi nu poate fi imaginat. în aceeași ordine a prozei de observație, Negruzzi are plăcerea contemplării obiectelor în materialitatea lor, a aranjării lor după
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
un amic al tatălui ei, pasionat de Borges, a dus-o la o conferință a acestuia. Pubera fu impresionată de timiditatea scriitorului. Peste ani, îl va aborda pe Borges pe strada: "V-am cunoscut când eram fetiță." El îi răspunde râzând: "Clar, acum dumneata ești mare. Cu ce te ocupi?" "Voi absolvi colegiul." Borges o întreabă: "Ai vrea să studiezi engleză arhaica?" "Shakespeare?", îndrăznește ea. "Nu, mult anterior: secolul X". "Păi, înseamnă că e complicat". Dar el o convinge, zicându-i
Instantaneu la Lisabona by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8202_a_9527]
-
implica în politică. E de reținut portretul său, la poate nici două luni de la abdicare: "Am stat de vorbă cu el mai mult de o jumătate de ceas și s-a arătat foarte cordial. Are mult bun simț și când râde face gropițele maică-sii. A fost extrem de deschis cu mine și am impresia că s-a simțit destins și Ťconfortableť. Va veni curând la Paris și de-acolo va pleca în America." Tot atunci, îl întâlnește și pe Matei Ghica
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
în cu-lori aprin-se, în-no-dat sub bărbie, ca-re-i aco-pe-ră pă-rul până la li-nia ne-cla-ră, cu fi-ri-șoa-re roș-ca-te, de unde în-ce-pe bol-ta albă, de ir-lan-de-ză, a frunții. Ur-mă-reș-te pri-vi-rea lui Levy și, vă-zând că se uită la eșar-fa cu-vi-in-cioa-să, dar sim-pa-ti-că, ea râde și îi dă lă-mu-riri: - El mi-a ce-rut s-o port. A spus că sin-gu-rul lucru pe care și-l do-reș-te la ab-sol-vi-re este că mama lui să nu ara-te că o târ-fă. - Vai de mine. Dar ori-cum
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
a fost admisă destul de repede ca regulă. Ca simplu exercițiu de imaginație, util pentru a relativiza puțin îndîrjirea normativă, putem să presupunem: a) că formele în -ră- ar fi fost aspru criticate de puriști, condamnate în școală, și astăzi am rîde auzind "făcuserăm", așa cum rîdem la caragialescul "am făcutără"; b) că formele de tipul am făcutără s-ar fi impus și ele, și astăzi am ironiza subțire pe cei care rostesc, incomplet, "am făcut". Gramaticile mai vechi ilustrează foarte bine modificarea
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
repede ca regulă. Ca simplu exercițiu de imaginație, util pentru a relativiza puțin îndîrjirea normativă, putem să presupunem: a) că formele în -ră- ar fi fost aspru criticate de puriști, condamnate în școală, și astăzi am rîde auzind "făcuserăm", așa cum rîdem la caragialescul "am făcutără"; b) că formele de tipul am făcutără s-ar fi impus și ele, și astăzi am ironiza subțire pe cei care rostesc, incomplet, "am făcut". Gramaticile mai vechi ilustrează foarte bine modificarea într-un timp destul de
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
sale, mi-a amintit de Antonin Artaud, de "teatrul chintesenței" în care personajul se transformă în alfabet și obiectele în hieroglife. Actorul a creat acea metafizică a gestului, iluzia vie, înlocuind vechea funcție a catharsis-ului literaturii antice. Publicul a râs. Discuția despre absurd a fost la fel de interesantă ca și recitalul lui Christian Fex. Jonas Ellerström a dezvoltat ideea că absurdul a existat în toate literaturile, chiar și în literatura suedeză a existat un poet, la Lund, care a fost marginalizat
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
literatură și în pictură talente feminine avangardiste. Ea a mai spus că absurdul se potrivește cel mai bine artei teatrale, Ionesco intuind acest fapt (în numele lui Caragiale, n.m.), folosind totodată și metaforele poeziei. Gabriella Hakansson a întrebat publicul de ce a râs și cum de s-a instalat între spectatori o bună atmosferă de comunicabilitate. Răspunsurile au fost aproape unanime: adevărurile cotidiene au fost exprimate altfel decât în limbajul social apăsat de clișee printr-o irumpere a iraționalității în raționalitatea stagnantă. Am
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
sură, sură, sură (...) Are-o inimă fecioară,/ Cioară, cioară, cioară, cioară, cioară / Ea te leagă și te-ncurcă/ De nici dracul te discurcă/ Curcă, curcă, curcă, curcă, curcă, curcă, curcă". În fine, Chirița în balonul Ciubăr-vodă (acela de care-și rîde măscăriciul Vălătuc, al lui Păstorel) survolează Bucureștii. Din balon, același cîntecel cu refren glumeț spune c-o să cadă "rostogoală/ Goală, goală, goală, goală, goală, goală." Și, într-adevăr, din înalt încep să cadă haine. Ce s-a întîmplat? Altă poveste
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
e ascunsă oare aici, în acest portret ideologic fugitiv, atitudinea lui G. Călinescu din anii ´50?). Ioanide ca om metafizic își temperează cât poate sfidările unui inactual, își disimulează abstragerea salvatoare din prezent: "Omul metafizic e viclean, zicea Ioanide, îți râde, se face că te ascultă, trece pe stradă uitându-se în dreapta și în stânga, în fond e absent. Se preface ca să scape de contingențe". În categoria metafizicilor Ioanide se pune pe el însuși alături de Suflețel, Hagienuș și Gonzalv Ionescu. De cealaltă
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
Biserica grecească unde am primit, miraculos, apa de la Izvorul Tămăduirii. Am căutat casa unde tanti Elvira a învățat atîtea fete să aducă fericire bărbaților, am privit Dunărea de pe faleză și am simțit umbra Chirei Chiralina și foșnetul fustelor ei, am rîs, ne-am privit în ochi și ne-am înțeles să nu ne pierdem speranța, ne-am bucurat de orele în care am știut să fim împreună. Frumos. Amintirile acestea m-au ridicat puțin deasupra potopului. Mi-au readus umorul, mi-
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
de presiuni, a cărui față, desenată de Alessandro Allori, are "luciul lumînărilor groase de ceară întunecate de fum." Cervantes apare, ca-ntr-o oglindă șugubață, în versurile lui Macedonski, "cel mai cervantesc din galeria fizionomiilor literare române": "Eram puternic împărat/ Rîdeam de orice dușmănie./ Prin sufletească poezie/ Domneam de soartă ne-ncărcat,/ Eram puternic împărat." Poezia barocă e una de cucină, agorafobă, iubitoare de bucurii simple spuse complicat. Între șarade mai înfloresc, uneori, miracole adevărate. Sub titlul incitant Un voluptuos al
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
un jurnal?... Fă bine și stinge. Omul nu vrea. Celălalt, se scoală și stinge el. - Eu am plătit aici! - strigă cel dintâi. - Ai fost un prost... Uite, eu n'am plătit. Că mă cunoaște madama... Ai văzut-o? Aia grasă. Râd cu toții. - Da, aialaltă cine era, mă? - se informează altul. - O cucoană... Nu vrei mă, ăla cu lumina, să te culci cu ea?... Nepricopsitule..." Felul în care-și fac reclamă, în ochii mușteriilor bine-trăitori ai interbelicului tîrziu, cînd lipseau doar cîțiva
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
nu-i nimeni nici un obiect în jurul tău doar particule de praf și unde radio/ doar ultrasunete și infraroșii/ doar o oboseală din căști și o senzație de scurgere de la monitoare/ un coleg îmi spune ceva amuzant/ asta mă face să râd nu sunt bună de nimic/ Ťce? a. ce? da.ť nu sunt aici. eu nici nu sunt aici/ mi s-a părut că văd un om cu oase fosforescente/ strălucind prin piele// dar erau doar ultrasunete și infraroșii/ doar oboseala
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
doar ultrasunete și infraroșii/ doar oboseala din căști și scurgerea asta de la monitoare// toate lucrurile sunt la locul lor. pe perete zboară o/ scamă suflată de foile care ies din imprimantă. nimic/ de acum înainte. nici un schelet nici un craniu care râde." (# frig+ bine+un tub de neon). Înainte de a vedea cum se organizează microlumea unui tânăr poet, în jurul căror nuclee de tensiune și semnificație, prin ce modalități compoziționale adoptate și adaptate conștient, e bine să parcurgem câteva fragmente care, desprinse din
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
nici o experiență; ...și-ți împușcă, domnule, câinele tău, pe care l-ai crescut de mic, - numai că nu vorbește și nu strigă la tine - eu sunt Fofo! - ia-mă nene, și du-mă și pe mine prin câmpii... Și profesorul râse. Râdea ca un haiduc; spre 60. * Chiar! Sunt unii câini care parcă vor să intre în vorbă cu tine... Latră întruna, domnule, și tu nu înțelegi. Dar să văd - zice - ce s-a întâmplat într-o zi... Voia într-adevăr
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
experiență; ...și-ți împușcă, domnule, câinele tău, pe care l-ai crescut de mic, - numai că nu vorbește și nu strigă la tine - eu sunt Fofo! - ia-mă nene, și du-mă și pe mine prin câmpii... Și profesorul râse. Râdea ca un haiduc; spre 60. * Chiar! Sunt unii câini care parcă vor să intre în vorbă cu tine... Latră întruna, domnule, și tu nu înțelegi. Dar să văd - zice - ce s-a întâmplat într-o zi... Voia într-adevăr să
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
atât de nesigur, ea a spus: "Voiam să zic celebru", i-am spus că nu asta conta pentru mine, m-a întrebat ce conta pentru mine, i-am spus c-o făceam doar de dragul de-a o face, ea a râs și a spus: "Nu te înțelegi pe tine însuți", eu am spus: "Ba bineînțeles că mă înțeleg", ea a spus: "Bineînțeles", eu am spus: "Chiar așa!" Ea a spus: "Nu-i nimic în neregulă dacă nu te înțelegi pe tine
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
spus, "vin la tine acasă de șase zile-ncoace. Nu știu de ce, dar trebuie să te văd". Ea tăcea, mă făcusem de râs, nu-i nimic în neregulă să nu te înțelegi pe tine însuți și ea a-nceput să râdă, să râdă mai tare decât auzisem vreodată pe cineva râzând, râsul a adus cu el lacrimi, lacrimile au adus mai multe lacrimi și apoi am început și eu să râd, profund rușinat, "Veneam spre tine", am spus din nou, ca și când
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
la tine acasă de șase zile-ncoace. Nu știu de ce, dar trebuie să te văd". Ea tăcea, mă făcusem de râs, nu-i nimic în neregulă să nu te înțelegi pe tine însuți și ea a-nceput să râdă, să râdă mai tare decât auzisem vreodată pe cineva râzând, râsul a adus cu el lacrimi, lacrimile au adus mai multe lacrimi și apoi am început și eu să râd, profund rușinat, "Veneam spre tine", am spus din nou, ca și când aș fi
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
știu de ce, dar trebuie să te văd". Ea tăcea, mă făcusem de râs, nu-i nimic în neregulă să nu te înțelegi pe tine însuți și ea a-nceput să râdă, să râdă mai tare decât auzisem vreodată pe cineva râzând, râsul a adus cu el lacrimi, lacrimile au adus mai multe lacrimi și apoi am început și eu să râd, profund rușinat, "Veneam spre tine", am spus din nou, ca și când aș fi vrut să mă afund și mai mult în
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
te înțelegi pe tine însuți și ea a-nceput să râdă, să râdă mai tare decât auzisem vreodată pe cineva râzând, râsul a adus cu el lacrimi, lacrimile au adus mai multe lacrimi și apoi am început și eu să râd, profund rușinat, "Veneam spre tine", am spus din nou, ca și când aș fi vrut să mă afund și mai mult în propriul rahat, "pentru că voiam să te mai văd", ea râdea și râdea, "Acum înțeleg", a spus când a fost în
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
mai multe lacrimi și apoi am început și eu să râd, profund rușinat, "Veneam spre tine", am spus din nou, ca și când aș fi vrut să mă afund și mai mult în propriul rahat, "pentru că voiam să te mai văd", ea râdea și râdea, "Acum înțeleg", a spus când a fost în stare să vorbească. "Ce?" De ce, în ultimele șase zile, nu ai fost acasă." Ne-am oprit din râs, am tras lumea înăuntrul meu, am rearanjat-o și am exprimat-o
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]