2,925 matches
-
compania. Era o poveste sordidă și nu mai eram deloc dispus să-mi bat capul cu ea. Într-o dimineață lucram. Eram în pijama. Gândurile mele rătăceau colo și colo și-mi reveneau în minte plajele însorite din Bretagne și răcoarea mării. Lângă mine era ceașca goală în care îmi adusese portăreasa un caffé au lait și o bucată de croissant pe care nu-l mâncasem căci nu-mi era prea foame. O auzeam alături pe portăreasă făcându-mi curat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
încercase să-și ascundă gestul trădător. Ce fel? o impresionasem atât de puternic, sau...? Ce-o fi gândind despre mine? La dracu, aș fi putut să-i fac cunoștință. Hm! nu era urîtă! Avea niște ochi de te băga în răcori... Și păr cu reflexe ca smoala... Unde mai văzusem asemenea ochi? Chiar trupul... M-da, era mlădie, bine construită. Sânt sigur că am mai zărit cândva perechea asta de ochi. Cred că din cauza acestor ochi îmi pierdusem cumpătul în fața ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a fugit după prepeliță. Când să intre în pădure, a întâmpinat opreliște din partea puieților de fag. Cu greutate s-a strecurat printre ei și crengile pline cu frunze ale fagilor mai mari și s-a izbit la început de o răcoare plăcută. După ce înaintarea a devenit mai ușoară a ridicat privirea pentru a găsi direcția în care a dispărut prepelița. A simțit cum o forță nevăzută o trage în sus, motiv din cauza căruia s-a speriat, ochii îi ieșeau din orbite
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu-l prinde ploaia. Ne-am urcat în căruță și „la drum, băiete” și-a îndemnat el calul. După o perioadă bună de mers în galopul calului, am ajuns la marginea unei păduri. Era frumos și cald, iar în pădure răcoare, se auzea și un concert nemaipomenit al păsărilor din acea pădure. Am străbătut pădurea la pasul calului ceva timp, apoi am pătruns într-o poiană deosebit de frumoasă. În mijlocul ei străjuia un măr bătrân cu ramurile încărcate de poame. Pe liziera
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ideile mele, cam oscilante, despre "barbarie" e un amestec de utopie și bravadă. La Costinești, mergeam fără nimic în picioare ți, cât rămâneam la mare, nu îmbrăcam altceva decât pantaloni scurți și, eventual, un pulover subțire, seara, dacă se făcea răcoare, mâneam într-o curte țărănească, printre găini care dădeau târcoale mesei așteptând fărâmituri, scoteam apă din puț cu o găleată de tablă, dormeam într-o cameră cu lut pe jos. Erau vacanțe pline de soare, lipsite de pretenții, care mă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o angoasă pe care n-o pot lămuri. Încerc să-i alung cu pietre, dar ei nici nu se sinchisesc. Își continuă dansul. Nu mai e nimeni pe plajă. Ar fi cazul, poate, să plec și eu. Începe să fie răcoare și trebuie să mă mut mereu din pricina umbrelor care se lungesc. Se simte că vara a intrat în ultima ei parte. Ziua începe să fie mai scurtă. Ieri, pe terasa de la "Amfiteatru" am observat, pentru prima oară, mese goale. Brusc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cădea peste gâtul meu de girafă care a înghițit cu plăcere și fără pic de distanță această mare dragoste și oamenii de zăpadă vor ajunge tiptil în camera mică în care tu te fardezi, în care va fi ceva mai răcoare. totuși este și un început de primăvară aici pe tine te doare pântecul amiezii, ți-e puțin greață cu pluș și ești amețită la oase vei reuși, în final, să aduci ploile calde, păsările călătoare, înfloritul cireșilor vei reuși să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
toată marea, cum nu aveam barcă la țărm, s-a dezbrăcat și a înotat până la barca lăsată de Cadîr la 2 km în larg, a desprins-o, a adus-o la pontonul unde îl așteptam și, așa ud, cu toată răcoarea serii, cu toată boala care îl mâna, ne-a plimbat până la prima rază de soare. Apoi, după ce ne-a lăsat din nou pe ponton, a dus barca la locul ei, ancorînd-o din nou, și s-a reîntors înotînd. În noaptea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-l pe Kanbei „șchiopul ăla afurisit“. Dar era clar că, în adâncul sufletului, simțea un adânc respect față de acel om, pe care se baza atât de mult. Anotimpul ploios se sfârșise de mult, căldura arzătoare a verii trecuse și sosise răcoarea toamnei, odată cu începutul Lunii a Opta. Dintr-o dată, boala lui Hanbei începe să se înrăutățească și, de astă dată, se părea că niciodată n-avea să mai pună armura pe trupul său suferind. „Ah, oare mă abandonează și cerul, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că toți ar trebui să fim atenți la asta, nu crezi? Mâna i se întinse pentru a desface nasturii, pentru a da la o parte acoperământul de flanelă și bumbac. *** Cred că Dave 2 s-a descurcat foarte bine la răcoare. A organizat chiar și un grup al Alcoolicilor Anonimi cu ceilalți prizonieri de la Rule 43. Mie mi se pare că e o dovadă incontestabilă de încredere, ție nu? Evident că a fost îngrozit de ceea ce făcuse, numai că nu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai vorbesc cu tine. Și după ce făceau cafeaua și-și aprindeau câte o țigară, fiecare în alt colț al încăperii, privind ostentativ în altă parte, reluau discuțiile ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Atunci, apărea a treia, îmbujorată de răcoarea dimineții, senină și pusă pe vorbă, și intervenea în discuția lor: Fetelor, nu știam cu ce să mă îmbrac dimineață. Am stat jumătate de oră să aleg ceva care să-mi placă, și până la urmă am pus și eu ce
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
acestuia. M-am apropiat și eu de fântână. Părea o fântână ca oricare alta, deși la început îmi lăsase o impresie neobișnuită... M-am aplecat peste marginea ei, privind înspre capătul umbros, unde clipocea apa întunecată, abia ghicindu-se din răcoarea pereților. Ghidușa a venit lângă mine și s-a aplecat și ea peste margine, privind în jos. Se pare că are apă, am constatat eu. Păi are, cum să n-aibă. Eu am mai fost aici, mi-a spus Ghidușa
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
observând adăpostul pe carel ridicaseră Hamsterii. Da, poate ar fi mai bine. A ațipit și asta mică, nu? întrebă, privind spre Ghidușa care dormea rezemată de umărul meu. Îhm. Dar poate mai bine ar dormi în adăpost, că aici e răcoare și e posibil să plouă. Atunci hai să le trezim pe amândouă, și să le ducem înăuntru. Am vrut să-i spun despre dinozaurul de pe boltă, însă când mam uitat în sus, acesta nu mai era acolo, poziția stelelor era
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
miște atât de repede încât nici nu se mai distingea clar între care două degete ale mele înfigea cuțitul, pocnetele și trosnetele păreau un singur sunet, scândura vibra grozav sub palmă, era de parcă simultan, pe toate degetele, aș fi simțit răcoarea lamei, de parcă mi-aș fi pus o mănușă de fier, mare și care vibra, simțeam că pe tot trupul pielea mi se făcuse de găină, mă gândeam că probabil mi se ridicase și părul în cap, ca atunci când la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
item Fără a se topi sau a se dizolva lucrurile prin căldură nu le putem mirosi sau gusta. Gradul de răceală e totdeuna identic c-o direcție de mișcare. Rece: descensiune spre centrul pământului, cald: ascensiune către soare; călduț: echilibru; răcoare: echilibru. ["ACȚIUNE = REACȚIUNE"] 2255 a = a acțiune = reacțiune motive clare = buștean 318 {EminescuOpXV 319} motive abia indicate = om de spirit (fătălăii inventează * forme * stabile de spirit adresîndu-se la gogomani) visuri fatidice vis = fatum ecuație omul este muritor (om = muritor) ecuație
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
temi? Cuvintele lui păreau liniștitoare, dar erau dure și obscure, prevestind, poate, războiul civil. Germanicus se duse să se așeze în grădină; porunci să li se aducă vin tovarășilor săi, care erau cuprinși de neliniște. Dinspre mare, ajungea până la ei răcoarea amurgului. Primejdia, murmură el, vine de la cei pe care îi crezi prieteni, care intră în casa ta zi de zi... Gajus continua să-l privească; mitul copilăresc al atotputerniciei tatălui său se făcea țăndări. Existau niște forțe teribile împotriva cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
castrul de pe Rhenus, când tribunii celor opt legiuni ale tatălui său, Germanicus, strigau că aveau să-l ducă la Roma cu forța armelor, iar tatăl său tăcea. Îl întrebă prietenos pe Macro: — Mă însoțești până la bibliotecă? Acolo e plăcut, e răcoare. Macro intra în locul acela pentru prima oară; miji ochii în penumbră. — Privește, spuse Gajus trecându-și degetele prin dreptul unui raft. Toate acestea sunt opere de astrologie. Macro nu arătă nici surpriză, nici un respect de neștiutor. Gajus luă un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
probabil ca prefectul cohortelor să fi citit vreodată o carte; dacă vorbea despre istorie, însemna cu totul altceva. Macro zise: — E o întâmplare de când Augustus avea douăzeci de ani și visa să stăpânească Roma. O știu și oamenii mei. Era răcoare, dar, în mod absurd, el transpira. — La douăzeci de ani, Augustus a înțeles că din cauza urii multor senatori nu avea să ajungă la putere. Astfel, în timp ce armata lui se îndrepta spre Roma, s-a gândit că cel mai bun orator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a retras, brutal, izbucnind în sus, și s a dus în camera cealaltă. Ea s-a uitat cu necaz, după el, apoi s-a întins, a tresărit de câteva ori, parcă speriată de ceva, ori, poate, cuprinsă de oleacă de răcoare, după care s-a ridicat, s-a îmbrăcat și a pornit, prin casă, la treabă. El îi vorbi, de afară: mă duc să continui recondiționatul crucilor. Bine. Du-te. Duce-te ai și te-ai tot duce! Că pentru mine
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-i așa. Mă vindec tot mai mult. De ce te vindeci? De simdrom. Ce fel de simdrom? De simdromul tandreții. Cum e acela? Cum vezi acum. Nu-l văd. Îl simți,însă, da? Da. Îl simt. Parcă ți ar fi nițel răcoare; parcă ceva te-ar gâdila. Da. Mă gâdilă. Inima, mi-o gâdilă. Și creerii, mi-i gâdilă. Și tot corpul, mi-l furnică, punct cu punct. Așa. Nu mă slăbi. Strânge-mă. Și lasă-ți buzele, apăsat, să mi le
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și băuturi, și pentru a reface, o atmosferă cât de cât apetisantă, pe care s-o guste,în ritmul antrenant, al mizicii de la radio. După aerisire, după celelalte amintite un rând mai sus, a simțit că s-a cam instalat răcoarea. Răcoarea zorilor, care nu erau tocmai departe. A închis ușa, a dat drumul zăvorașului de sub clanță, a pornit motorul autoturismului, ca să combine, puțin, răcoarea de afară cu dulcea căldură, emanată de mașină, și s-a așezat, cu aliura de șef
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
băuturi, și pentru a reface, o atmosferă cât de cât apetisantă, pe care s-o guste,în ritmul antrenant, al mizicii de la radio. După aerisire, după celelalte amintite un rând mai sus, a simțit că s-a cam instalat răcoarea. Răcoarea zorilor, care nu erau tocmai departe. A închis ușa, a dat drumul zăvorașului de sub clanță, a pornit motorul autoturismului, ca să combine, puțin, răcoarea de afară cu dulcea căldură, emanată de mașină, și s-a așezat, cu aliura de șef suprem
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
După aerisire, după celelalte amintite un rând mai sus, a simțit că s-a cam instalat răcoarea. Răcoarea zorilor, care nu erau tocmai departe. A închis ușa, a dat drumul zăvorașului de sub clanță, a pornit motorul autoturismului, ca să combine, puțin, răcoarea de afară cu dulcea căldură, emanată de mașină, și s-a așezat, cu aliura de șef suprem,în fotoliu. Criminal gest! Sinucigașă acțiune! I se atrăsese atenția, doar, că, un garaj nu trebuie să fie, niciodată,închis, etanș. El,însă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Nu mă pricep. Nu am fost,în nici unul. Atunci, propun eu. Da. Aici. Imediat, la dreapta. Da. Au intrat. Au fost serviți dumnezeește. La urmă, când au voit să plece, și-au dat seama că se înnoptase demult. Era cam răcoare. Elîi oferi pelerina pe care o ținea, de obicei, ca rezervă,în minigentuțadiplomat. Ea i-o acceptă. Unde mergem? Nu-s hotărâtă. La mine, dacă te invit, vii? Desigur. O luă delicat de mânuță, ea se lăsă, dusă, la propriu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cafea, elîi făcu semn, din nou, spre pat. Ea se urcă înaintea lui. După ce se iubiră din nou, adormiră. Se treziră către seară. Din nou - la duș. Din nou - la masă. Apoi - afară,în balconul încărcat de verdeață și de răcoare, pe dinafară, și de profundă fierbințeală,în interiorul sufletelor, trupurilor și inimilor domniilor lor. Profesorul o invită, jos,în curte, pe una din băncile aflate, din belșug, pe marginile aleilor betonate. Se așezară. Elîi ceru, dacă poate, să-l asculte. Ea zise
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]