3,125 matches
-
FI TRECUT PROBABIL FĂRĂ INCIDENTE. DAR DIN NEFERICIRE FUSESE OBSERVAT UN NECUNOSCUT URCÎNDU-SE LA BORD. CÎND ZEYDEL AVEA SĂ-I RAPORTEZE ACEST ELEMENT INNELDEI, EA AVEA SĂ DEVINĂ SUSPICIOASĂ. S-AR PUTEA SĂ-I ACORDE LUI GREER UN MIC RĂGAZ PENTRU A-I CONTACTA PE AGENȚII EI ȘI A LE EXPLICA CE S-A ÎNTÎMPLAT. DAR N-AVEA SĂ AȘTEPTE PREA MULT. POATE CĂ FĂCUSE DEJA MAI MULTE ÎNCERCĂRI DE A STABILI LEGĂTURA CU GREER. HEDROCK SE AȘEZĂ LA PUPITRUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
spuse: ― Acceptăm întârzierea, dar numai pînă la ora douăsprezece. Apucă-te de treabă și lasă teleecranul deschis; nu și placa video, bineînțeles, doar comunicarea acustică ― și paralizează la timp motoarele acelea propulsoare! ― Voi încerca, Maiestate, șopti Hedrock. Mai cîștigase un răgaz de o oră. Reveni la sarcina lui delicată de a adapta un motor atomic la condițiile de funcționare. În instrumentele strălucitoare de metal cu care lucra își vedea din cînd în cînd fața transpirată. Se simți încordat și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
emeritarea sa, din 1930, Hilbert ține încă vreo câteva prelegeri, cu caracter din ce în ce mai popular, până în 1934. De aici încolo se abține cu sălbăticie de la orice manifestare în public. Facultatea de a gândi matematic îl părăsește. O vreme, în lungile lui răgazuri, mai citește cărți de filozofie. Urmează apoi, într-o cadență accelerată, cumplita dezagregare morală, despre care se vorbea la Göttingen, în șoaptă și numai cu o profundă consternare. Așa încît trebuie să privim sfârșitul acesta întîrziat ca o izbăvire, pentru
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la Turin, la Viena și la Praga)! Notăm, în treacăt, încă o asemănare a celor doi matematicieni. le amândurora suferă de un anume abandon: a lui Galois, e scrisă în fulgerări întrerupte, între două închisori și un duel, în scurtele răgazuri pe care i le acordă un destin nemilos; a lui Cauchy, se întinde monotonă pe vreo 800 de memorii, în voia facilității unui talent prolix. Totuși spectacolul acestei vieți prodigioase nu trebuie să se traducă într-o acceptare necritică a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
clipă Aș vrea să cred că totul are un sfârșit Că-i ireal ce-n cugetarea mea se înfiripă. Zadarnic silesc căderii să îi pun zăgaz, M´agăț grăbit de ciotul secundei ce urmează, Suflarea Cosmică nu îmi mai dă răgaz, Și Tihna de Universul rătăcit se´nstrăinează Mă las cuprins de Haosul nedesluțit Și-apoi împins de ritmul său prea infernal Din Lumea cea bizară a visului închipuit, Dezmeticit, ajung din nou pe un tărâm banal, UNDE și CRONOS de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93384]
-
piardă interesul febril față de pictură și de Velázquez, Însă speranțele inițiale ale pălărierului au fost de scurtă durată. Julián Își abandona visele despre Prado pentru un alt viciu, cu mult mai pernicios. Descoperise biblioteca de pe strada Carmen și folosea orice răgaz pe care taică-su i-l acorda la magazin pentru a da fuga la sanctuarul cărților și a devora tomuri Întregi de romane, de poezie și de istorie. Cu o zi Înainte să Împlinească treisprezece ani, anunță că voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mi-am zis În sinea mea. — Ieri a trecut pe-aici o fată foarte simpatică. Zicea Fermín că e sora lui Tomás Aguilar? — Da. Tata dădu din cap, cîntărind coincidența cu o mină de ia-te-uită. Îmi acordă o clipă de răgaz Înainte de a reveni la atac, de astă dată cu aerul că-și aduce aminte dintr-o dată de ceva. — Ascultă, Daniel. Cu siguranță, azi o să avem o zi ușoară și zic eu că poate ai chef să ți-o păstrezi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
soarele se apropia de crucea zilei, aveam pește pentru o saramură. Asta va fi mâncarea noastră de mâine fiule. Acum, hai acasă, că a ajuns soarele drept inimă. Ca de fiecare dată, între spusă și faptă, bătrânul nu lasă nici-un răgaz. Abia a terminat îndemnul și a pornit, târșindu-și papucii pe cărare...În marginea poienii, ne întâmpină din nou veverițele, cu aceeași sarabandă ca și dimineață. Bătrânul repetă jocul cu alunele...Fac și eu la fel. Spre surprinderea mea, de această
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
înțelege. Rămân surpins de spusele bătrânului, pentru că atunci când e vorba de laude el este foarte sgârcit...Stăm pe loc de o bucată de vreme. Pe mine mă fură viermuiala din cele două chervăsării, dar călugărul nu-mi dă prea mult răgaz și mă îmbie: Dacă nu ți-i cu spuărare, fiule, hai s-o cotim spre biserica Bărboi, care-i colea la doi pași. Avem vreun motiv anume să mergem într-acolo, părinte? Ia scormonește în mintea ta și ai să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vorbind în gura mare, o femeie bătrână își face cruce și se uită chiorâș la ea. Își apleacă ochii, își descoperă mâinile muncite, neîngrijite. I-ar trebui două zile să se pună la punct, să arate civilizat. De ar avea răgaz să facă măcar un duș! A ajuns alergând într-un suflet în garsoniera în care locuiesc de când s-a măritat, deschide ușa și vrea să răsufle ușurată, dar încremenește când vede mizeria din încăpere. Peste tot mucuri de țigară, miroase
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
manipulată, dar nu se poate opune sentimentelor care îi devastează ființa. L-a sunat să-i spună că va avea un concert, de data aceasta chiar la Budapesta, la mijlocul lunii viitoare, a precizat zilele, l-a rugat să-și facă răgaz pentru o întâlnire, a ajuns să-i cerșească câte o întâlnire o dată la șase luni, e complet dementă, Alex i-a răspuns sec, vag, din puținele lui vorbe nu a înțeles dacă se vor întâlni sau nu. După nicio săptămână
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, Aide aleargă prin orașul murdar, aleargă de disperare și de sărăcie, este o ratată, s-a zbătut degeaba toată viața, o vreme a abandonat lupta crezând că își acordă un răgaz, că va găsi o soluție, dar era tot mai convinsă că toate drumurile ei erau înfundate, că nu mai are nicio ieșire, că a ajuns de mila și de râsul lumii, că este singură, singură, aleargă pe străzile orașului, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
harnic, eficient și de o prosperitate furibundă, se lansase în vârtejul anilor din urmă în domeniul imobiliar, ridicând edificii comandate de primăriile de sector ale Capitalei, pe bani buni și cu materialele clientului. Nu se mai bucurase de momente de răgaz, neajungându-i timpul și trebuind să o convoace pe ea, însăși, să intre în rândurile economiei de piață, obligând-o să preia comanda lanțului hotelier Palace-Afrodita. Ca orice teren nou, pe care pășește omul prima dată, managementul hotelier are, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și de tocite de vechime ale roților aparatului de zbor. În mașina societății comerciale, trimisă de contabila cea cuminte și disciplinată pentru a-l prelua de la aeroport, după schimbul de bancuri cu șoferul mustăcios, mare amator de anecdote deocheate, avu răgazul să decidă cu înverșunare, luând hotărârea fundamentală: Gata, stop cu băutura! Mă fac băiat cuminte. Nu-și dădu nici o explicație, față de această decizie crucială, însă, acasă, în una din zile, era cât pe ce să fie găsit de Zoe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
adică tu să mai dai, măi, câte un scotch! hotărî Vladimir. Scotch-ul limpezește mintea, măi! îi explică el lui Nae și contribuie la o traducere cât mai exactă a pasajelor din diferite cântări și din diferite texte străine. Peste răgazul a încă trei-patru pahare de scotch, se făcu târziu: după ce mai intonară o dată Shalom Alehem, plecaseră oaspeții din restaurant, se retrăseseră lăutarii, care atâta așteptaseră: să se golească salonul de onoare... Rămăseseră câțiva bețivi și doi ospătari ce erau dejurnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
hai! nu-ma' ce se văd în zare turle-le și foișoare-le Ierusalimului,măi. Vladimir îl studie încruntat la inteligență: examinarea fu atât de transparentă, încât IQ-ul lui Calaican se opri cuminte în stand-by, așteptând evaluarea. După un răgaz, Vladimir clătină din cap a negare: Ne, ne, ne, ne, ne! Stai, stai, stai, stai! Încă nu se vede Ierusalimul!... Cum, măi, Vla-di-mire, da-i în-a-poi? Nu vrei să rupem mâ-ța? se tângui dezamăgit Calaican. Vladimir numai nu turbă, ascultându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în nas, în gură și în străfundul sufletului. Instantaneu își dădu seama că, în momentul acesta destul de puțin propice ales pentru întreprinderea celebrei călătorii pe drumul bravilor cruciați de odinioară, vlaga i se diminuase și trupul lui de fier cerea răgaz de reîncărcare a bateriilor. Din orgoliu și din încrâncenarea băuturii, porni, însă, mai departe, spre miazăzi, murmurând: voința omului omnia vincit! Vântul venind din travers îi dădu, însă, un brânci, pe neașteptate, izbindu-l de un zid de piatră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zid de piatră și de cărămidă, a cărui soliditate și asprime o palpă cu mâini înghețate. Tot mai puțin conștient că rafalele crivățului îi surpau rezistența fizică, șubrezindu-i decizia avansării necontenite pe drumul acelor cavaleri cruciați, Vladimir își permise răgazul de recuperare a forțelor. Eșuă în penibila căutare a unui adăpost temporar, undeva, în spatele zidului apărut în cale. Obstacolul acelui zid se contura în întunericul lăptos, revărsat de o Lună nevăzută, care se ghicea prin noapte și prin ninsoare. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să-și încetinească pașii ori fluturarea poalelor sau fâlfâirea pletelor lui cu geometrie variabilă, se afunda tot mai decis printre trunchiuri magnifice de copaci, dispărând sub fremătătoarele zale de clorofilă. O pornise fără țintă anume, doar pentru a obține un răgaz în care să-și despovăreze cugetul de vălmășagul și de povara ușuraticelor gânduri ale gloatei. Circula, circula, făcea pas după alt pas, fâlfâia din plete, își flutura poalele trenciului, fiind în tot timpul acesta profund absorbit în efortul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
greierului-viorist, își drese insolența, emițând o placidă observație: Stimate oaspete, suntem datori ascultare, așa e rânduiala. Ascultare, zici? Destule sunt anotimpurile aspre, când ceasurile ard în noaptea friguroasă și noi răbdăm prinși în eterica încleștare a gerurilor. De aceea, în răgazurile dulci de vreme bună, noi ne dăruim pe de-a-ntregul desfătărilor, la care suntem gata, cu aripi desfăcute. Oh, necumpătaților! suspină tânăra furnică. Mult a mai păgubit, odinioară și neamul nostru, când era nepotolit dărâmător de corifei, pe care, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ghicește Gena, vrăjitoarea locului. Se prezintă cererea la poartă. Se trece prin raze X. Se lasă tot ce e mai personal într-o cutie: buletin, telefon, orice-i metalic. E de așteptat gardianul de pe secție pentru a fi preluat. E răgaz pentru a citi regulile: Începând cu 1. 12. 2000 se vizitează un deținut de către maxim 3 persoane. Între orele 8-18: Luni ARST, Marți CIV, Miercuri DFGHEUZY, Joi BJKLM, Vineri NOP. Între orele 7-14: Sâmbătă Deținuți ce muncesc în puncte exterioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-i chip să mă înțeleg. Și câte am lăsat de la mine, și cât de largă am fost la inimă! Vând gaterul, vând stupina, vând tipografia, tai livadă și gata! Aveam încredere, dar m-ai dezamăgit. Domnișoară, fii îngăduitoare, dă-mi răgaz trei zile și îi dau afară pe toți, îi împușc, cu mâna mea îi împușc, te rog, nu te mânia pe mine! Cum îi aflu, cum îi atârn de grindă, să învețe ce-i ascultarea. Mama lor de huligani! Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu va fi prea târziu. Omul nu știa cine era Gosseyn și nici de ce ar fi prea târziu - însă procedeul era foarte clar. - Și acum spune-mi care este ora accidentului? - 9 și 28 dimineața, ora zonei zece. Urmă un răgaz, în care Discipolul părea să cugete. - Trebuie să te avertizez, zise în sfârșit, că Gosstyn este un individ deosebit. Dacă acest fapt afectează evenimentele sau nu, nu pot ști. S-ar părea că nu-s motive serioase de îngrijorare dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
modifică și se estompă pe margini, pentru a se întinde iar ca și cum materia noroasă se umfla sub o presiune interioară. Gosseyn sondă cu prudență în adâncul gazos. Era gata să anuleze energiile potențiale. Dar nu era nimic acolo. După scurtul răgaz obișnuit, necesar fotografierii unui obiectiv, tot nimic. Nici o imagine. Nici o imagine normală, adică. Creierul secund înregistra prezența aerului. Dar nici umbra însăși nu dădea nimic. Își aminti vorbele lui Leej. cum că Discipolul era un individ defazat. După cele spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
celorlalți ofițeri, toți opriți acum, amintirile lui Ashargin din ultima săptămână, începură să apară. Săptămână? Dându-și seama că trecuseră opt zile pentru Ashargin, în vreme ce el nu fusese conștient decât o zi și o noapte, Gosseyn se simți tulburat; dar răgazul acesta a fost scurt. Imaginile săptămânii trecute se dovediră a fi în mod ciudat bune. Ashargin nu leșinase deloc. Trecuse cu succes etapele inițiale. Chiar încercase să convingă că va primi un rol de observator deocamdată. Pentru unul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]