9,450 matches
-
iereau roșî de sângele soldațâlor noștri... Atacul surprinzător al inamicului a încetat la fel de repede cum începuse. Grupul de generali și ofițeri, precum și mitraliorul care-i apărase vitejește, s-au trezit îngropați în pământ, dar teferi; doar moșu’ Chircuț a fost rănit ușor la coapsa și brațul drept. S-a refăcut repede, iar mai târziu a fost decorat cu medaliile „Virtutea Militară” și „Bărbăție și Credință”, chiar de către generalul Eremia Grigorescu, fiind înaintat și la gradul de caporal. La ceremonie, înainte de a
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MAGNOLIA ÎNFLORITĂ Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului MAGNOLIA ÎNFLORITĂ Pe pajiști înflorite stau mii de doruri tolănite Pe poteci neumblate aleargă șoaptele rănite Magnolia-înflorită surâde soarelui blând iară Explozie de culoare ...emoții-n plină vară! Femeie suavă poeții te-au cântat în vremi Surâsul tău nu-i născocire cu el tu chemi... Candida iubire ce vine la braț c-o amintire, Pe-a
MAGNOLIA ÎNFLORITĂ de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366483_a_367812]
-
obosit încă. În ei simt trecerea timpului și-mi regăsesc voința de stâncă. Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice. și-mi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând. Lacrimile mi le înghit și râd-plângând, hohotind. Ce frumos, Doamne, am trăit... Wie schön habe ich gelebt... Ich lausche manchmal, angestrengt
WIE SCHÖN HABE ICH GELEBT... de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366486_a_367815]
-
și ministru, eu ca și profesor. Acest „ca și” e un agramatism de necrezut care s-a generalizat!” Dar cum a apărut această formă? Iată cum: pentru evitarea în vorbire a cacafoniei - deși cuvântul cacao nu am auzit să fi rănit cândva auzul cuiva! - din comoditate mentală dar mai ales din dezinteres pentru limbă datorită cumplitei inculturi, s-a inventat intercalarea cuvântului virgulă, cum ar fi: „ca virgulă capră”. Acest cuvânt s-a dovedit probabil lung și a fost curând înlocuit
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
eternitate, așteptarea devine iubire, creație și sublim. Ea se propagă în clipe de grație , rostuind prin ... III. RUGA, de Călin Marton , publicat în Ediția nr. 1546 din 26 martie 2015. Mă rog că prelungirile ființei mele să nu-ți mai rănească eternitatea... Redă-mi plutirea visului de toamnă... Inundă-mi sinele cu misterul apropierii tale și înțelepțește-mă să fiu... Citește mai mult Mă rog că prelungirile ființei melesă nu-ți mai rănească eternitatea...Redă-mi plutireavisului de toamnă...Inundă-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
că prelungirile ființei mele să nu-ți mai rănească eternitatea... Redă-mi plutirea visului de toamnă... Inundă-mi sinele cu misterul apropierii tale și înțelepțește-mă să fiu... Citește mai mult Mă rog că prelungirile ființei melesă nu-ți mai rănească eternitatea...Redă-mi plutireavisului de toamnă...Inundă-mi sinelecu misterul apropierii taleși înțelepțește-măsă fiu.................................................................................................................. IV. AȘTEPT..., de Călin Marton , publicat în Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015. Aștept... să te așezi mai aproape de spațiul dintre noi... Să culegi stropii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
iubirii creștine, lui Agape. O meditație asupra simțământului se dovedea instructivă, de aceea Istoria lui Filarot și Antusa exprima și o nouă atitudine față de dragoste, sancționând cu un plus de înțelegere prezența ei, fiindcă - se arată - „din ceasul ce să rănește de săgețile ei“, omul devine altul, prin noua sa încărcătură afectivă, emoțională. Dar elogiul iubirii nu era făcut până la capăt. Elogiul ibirii nu era făcut până la capăt, considerându-se „mai fericit { ... } acela carele n-a căzut în primejdia dragosti, pentru că
LEA ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366525_a_367854]
-
bărbăția Doinelor și cea din cazne! La mulți ani, țara de dor! Să trăiești și să-nflorești Aici, lângă cel izvor Săne depeni vechi povești: Cu bărbați adevărați, Cu inima românească Ce nu-și vând femeia-mamă, Fiica, sora nu-și rănească! Citește mai mult La mulți ani, țara frumoasă!Să îmi naști bărbați viteji! Nu primi, la sânul tău,Venetici și să nu-i crezi!La mulți ani, țara de basm!Vezi să nu ajungi de basme! Ți-a rămas doar
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
basme! Ți-a rămas doar bărbățiaDoinelor și cea din cazne!La mulți ani, țara de dor!Să trăiești și să-nfloreștiAici, lângă cel izvorSăne depeni vechi povești:Cu bărbați adevărați,Cu inima româneascăCe nu-și vând femeia-mamă,Fiica, sora nu-și rănească!... XXIV. EPIGRAME, de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 704 din 04 decembrie 2012. Errare humanum est, șed perseverare diabolicum Toți avem greșeală vieții Ca emblemă-a tinereții. Ferice-acel ce-a reușit Să nu repete ce-a greșit! "Săteanca
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
sosirea trenului „iubirii”, cu care urma să plece la București, eroina face o întoarcere în timp, evocând anii războiului, când alte trenuri duceau spre front tineri ostași mobilizați, duși spre iadul conflagrației, cuprinși de entuziasm patriotic, întorși în scurt timp răniți sau prizonieri, iar alte trenuri veneau cu garnituri pline de refugiați basarabeni. Se denunță crimele de război provocate de Hitler, apelând la surse bibliografice autorizate („Procesul de la Nürnberg”) precum și lagărele naziste de exterminare. O analiză lucidă este făcută și situației
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366639_a_367968]
-
sosirea trenului „iubirii”, cu care urma să plece la București, eroina face o întoarcere în timp, evocând anii războiului, când alte trenuri duceau spre front tineri ostași mobilizați, duși spre iadul conflagrației, cuprinși de entuziasm patriotic, întorși în scurt timp răniți sau prizonieri, iar alte trenuri veneau cu garnituri pline de refugiați basarabeni. Se denunță crimele de război provocate de Hitler, apelând la surse bibliografice autorizate („Procesul de la Nürnberg”) precum și lagărele naziste de exterminare. O analiză lucidă este făcută și situației
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366638_a_367967]
-
legi interzise, Vegheate sunt de o stea căzătoare Mult prea temătoare că Terra dispare. Veșnic bulversate de idei marxiste Țările corupte, imperialiste, S-au impus prin forță, nu au remușcare, Peste continente fără apărare. INIMI ȘI SUFLETE Suflete pribege, deseori rănite De zbaterea lumii prea afurisite, Rătăcesc haotic sub picuri de ploaie, Rareori mai ard, nu mai sunt văpaie Înimi fără vină, ades oropsite De reguli nedrepte și nesăbuite, Rămân neștiute și abandonate În restriștea lor pier neconsolate. PENITENȚĂ IPOCRITĂ La
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
zeci de combatanți Și voi nu vă gândiți Că-i așteaptă-n prag soții, Frați, surori, părinți, copii. De criză păreți speriați, Voi v-ați pierdut în luptă frați? Ați crescut fără părinți, Rugându-vă să nu muriți? V-a rănit pe voi vreo mină? Voi vă plimbați în limuzină, V-ați îmbuibat pe seama lor, Nici nu vă pasă de popor. E plină lumea de infirmi, Dar pe voi nu vă doare, Pământu-i de sânge-mbibat, Orfanii mor de foame! Părinții plâng
APEL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366678_a_368007]
-
Copilă, pentru tine m-am rugat Să ne-ntâlnim, acolo sus în Rai ; Lucrează, nu ai vreme ca să stai ! -Părinte al meu, duhovnice și tată, Îngenunchez, mă rog și strig mereu. Tu neputința mea, te rog, o iartă Când mă rănește clopotul cu plânsul său! Îmi este dor de tine și de clipe sfinte, Prin tine căpătam putere... Aș vrea să fie totul ca-nainte ; Nu mai găsesc la nimeni mângâiere. Mai roagă-te, părinte încă-o dată Să-nving păcatul
RUGÃCIUNE de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366712_a_368041]
-
a fi? Pentru ce drăguțmister Caut peste tot și sper Un răspuns...ziceți-mi, cine? Frumos înger, ... mă simt bine Langă dumneata...cu tine! Ești o poză minunată Spunând “Pa!” îndepărtată... Te urăsc, foc ce mocnește, Mă arde și mă rănește În locul tandrei mângâieri; Lasa-mă, îmi dai dureri! Cine sunteți Bendou Ali; Visul meu, un fel de-a fi? La ce-mi trebuie să știu?! Sunteți oglindă, nu om viu! ...Ești numai un Făt-Frumos Ce îl plâng și-l cânt
POEZII PENTRU SOŢUL MEU (VERSIUNEA ROMÂNEASCÃ) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366727_a_368056]
-
numită domnișoara Iulia. Ba, nu! Imaginea se completa cu un domnu’ Arsu lovit nemilos de tăișul de gheață al stropilor... Răvășit, neputincios, cu ochii pierduți în depărtarea șoselei care-o înghițise pe domnișoara Iulia. Acea delicată ființă, pe care a rănit-o într-un moment de furie, necugetat. Moment pe care l-a regretat mult timp, dar pe care nu-l putea șterge cu toate regretele din lume. Iar noi? Năuciți, aiuriți, ca niște pui rătăciți care piuie bezmetici, când vulpea
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
pârjolit Ori în adânc tot fierb la foc mocnit, Un el sau ea, nicicând nu mai iubesc. Lăsând tăceri să curgă-n dialog, Să nu le dăm un sens ce nu-i dorit Ori un cuvânt ce poate ne-a rănit, Să nu-l lăsăm iubirii epilog. Iubiți tăceri, când înțelepte curg În prag de zori ori liniștit amurg! Referință Bibliografică: TĂCERILE... / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1721, Anul V, 17 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
TĂCERILE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365599_a_366928]
-
distanță în porturi. - Aelaaa! se auzi vocea disperată a lui Melestri. Adă o funie, orice, aaacuuuum! Aela ajunse într-o clipă cu ditamai funia și dădu un capăt peste bord. Talestri stătea agățată cu mâinile de lemnul nefinisat, care îi rănea mâinile. Începu să simtă durere în brațe, o durere tot mai acută. Abia mai putea respira. Încercă să apuce funia, dar se dezechilibră și se apucă iar, cu ambele mâini, de lemnul neprietenos. Ploaia câdea năvalnic, valurile păreau tot mai
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
și adesea presimt, Că veni-vor furtuni ce-or putea să mă-ndoaie.... Și atunci îmi aplec aripile de lut pământesc, Și cu ele mă prind de tot ce e bun... Doamne, ajută-mă pe pământ aripile să nu le rănesc! Rugăciunea în aripi, veșnic s-o pun! Când mă-ndoaie durerea și în aripi îmi cresc Deznădejdi, și tristeți, și cuvinte amare, Când prietenii-n aripi adesea lovesc Tu alături să-mi stai, să-mi trimiți alinare! Să-mi atingi
DOAMNE, ATINGE-MĂ PE ARIPI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365661_a_366990]
-
par așa cum le-ai văzut, dar realitatea e alta. Mihai încerca să explice situația, e greu să te faci înțeles de o femeie geloasă și plină de nervi. Mai repede potolești un taur în arenă în timpul coridei, decât o femeie rănită în amorul propriu, în propria ei iubire. -Nu mai rămân niciun minut sub același acoperiș cu o femeie de stradă, pentru că numai o femeie de joasă speță se lăsa purtată goală prin casă. -Profesoara spumega, se plimba de colo până
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
zidul de granit/ te rogi pentru copiii tăi, poporul tău/ când lume-ți pare surdă..../ și zidul împietrit îți dă/ speranță/ îl părăsești, încet, cu fața spre el/ simțindu-i încă energia/ te întorci apoi spre cei care te-au rănit, ne-au rănit/ și încerci din nou să-nfrunți/ legea junglei noastre./ Ierusalimul meu, redă-mă...” (Noaptea la Ierusalim) De undeva ni se pare că auzim ecoul: „pe mine, mie redă-mă”. Bianca Marcovici a plecat din Iași: „M-am
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
te rogi pentru copiii tăi, poporul tău/ când lume-ți pare surdă..../ și zidul împietrit îți dă/ speranță/ îl părăsești, încet, cu fața spre el/ simțindu-i încă energia/ te întorci apoi spre cei care te-au rănit, ne-au rănit/ și încerci din nou să-nfrunți/ legea junglei noastre./ Ierusalimul meu, redă-mă...” (Noaptea la Ierusalim) De undeva ni se pare că auzim ecoul: „pe mine, mie redă-mă”. Bianca Marcovici a plecat din Iași: „M-am născut aproape/ de
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
de împlinirea în dragoste, la care nu a ajuns, cu toate eforturile făcute: "Mările tale m-au strivit între ape/ Și m-au aruncat într-o lume nepământeană,/ Am cutreierat pustiuri și zări,/ Având drept călăuză Fata Morgană.// M-au rănit de moarte piscurile/ Și m-au ținut într-o temniță de tăciune, / Am înfruntat frigul și noaptea,/ Având alături/ Un înger dintr-o altă dimensiune." (Coloana de calcar). Legile universale își spun cuvântul: “Am vrut să trecem puntea spre hăul
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
trecut-a vremea ca un gând,/ Când Universul tot e Veșnicie?/ O parte-am fi putut din el să fim,/ Arzând constant, o singură făclie...// De unde nebunia de-a trăi,/ Într-un amurg, scânteia tinereții?/ Ce taină poartă sufletul, ce răni,/ De saltă peste trupul meu nămeții?” (Suav de luna nouă). Interogațiile retorice apar deseori în poeziile sale, căci “omul este un ghem de întrebări”, așa cum zicea Petre Țuțea. O astfel de poezie, care coboară în adâncurile gândului, intitulată ” Sub vremuri
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
despărțiră cu speranța că se vor reîntâlni după furtuna distrugerilor. Haldita porni în fugă către satul ei din vale. Nu apucase să se depărteze prea mult de cetatea în flăcări, când privirile ei dădură de un soldat roman care zăcea rănit sub un gard. Cu frica cuibărită în inimă, ar fi vrut să treacă grăbită pe lângă el, dar se opri, ceva parcă o făcu să-i fie milă de omul rănit, care suferea cumplit. Se apropie de el, să vadă în
CETATEA DE LUMINĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366212_a_367541]