4,392 matches
-
în privința lumii fizice, atunci și teoremele sunt. Dar, din nefericire, nu putem hotărî a priori că axiomele lui Euclid, sau ale oricărei alte geometrii, sunt adevărate. În deposedarea matematicii de statutul său de colecție de adevăruri, crearea geometriilor neeuclidiene a răpit cel mai respectat adevăr și poate chiar speranța atingerii în viitor a vreunei certitudini despre orice. Înainte de 1800, fiecare generație crezuse în existența adevărului absolut; singura diferență era alegerea surselor. Aristotel, părinții Bisericii, Biblia, filosofia și știința, cu toții fuseseră la
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
jumătate de oră? Demonstrații Unii lectori înțeleg că cerința "fii simplu" înseamnă "nu demonstra nimic". Nu e chiar așa. Este adevărat că scopul principal al unei prelegeri publice nu este să demonstrezi lucruri, dar să nu demonstrezi chiar nimic îi răpește expunerii o parte esențială din ceea ce matematicienilor li se pare a fi atractiv și informativ. I-aș sfătui pe toți lectorii să fie siguri că demonstrează ceva o mică teoremă, o lemă folositoare și elegantă, ceva care este tipic pentru
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
de către rațiunea autointerogativă. Acest angrenaj este originea iubirii și a prieteniei, a căldurii sentimentului, a simțului pentru frumos, a impulsului creator și a cunoașterii științifice. Omul dezgolit de tot ceea ce este așa-zis animal, omul căruia i s-ar fi răpit tot ceea ce-l atrage spre întuneric, omul ca ființă pur rațională nu ar fi nicidecum un înger: mai degrabă ar fi opusul îngerului! (Lorenz, 1998, pp. 273-274) Dar ambiguitățile epistemice, generate de imposibilitatea existenței "căii regale" în cunoaștere, trimit la
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
caracterul "indicibil" al Unicului: Dumnezeu, dar și surogatele sale filozofice, precum Spiritul lui Hegel sau Omul lui Feuerbach, și de asemenea valorile și idealurile răsuflate ale retoricii politice. Până la urmă, acestea reprezintă idolii și simulacrele care produc oameni-sclavi și supuși, răpindu-i Eului curajul de a fi "el însuși". Unicul nu tolerează uzurpatori ai dreptului său inalienabil la autodeterminare. În acest sens, la începutul operei sale, Stirner își prezintă în chip de emblemă teza care guvernează întreaga autoafirmare speculativă a Unicului
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nu fie, în diferența sa radicală față de nimic, drept ceea ce nu este și nu va putea niciodată să fie. Nu trebuie să ne mirăm, prin urmare, că scrierile sale au fost atacate oarecum din toate părțile, chiar dacă vehemența atacurilor nu răpește nimic din recunoașterea generală a coerenței cu care el a știut să-și dezvolte discursul filozofic. Firește, criticile care l-au preocupat pe Severino nu au fost acelea care s-au limitat să polemizeze cu acesta, ci acelea care, intrând
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
exercitată cu pasiune i-a fost întreruptă pentru o vreme din pricina destituirii din cler. Astfel, lucrurile ce l ar fi putut ține la suprafața apelor tulburi și l-ar fi motivat spiritual, școala sa și elevii săi, i-au fost răpite cu o celeritate nejustificată. În aceste momente suferă Ion Creangă cel mai mult. Acum consideră pierdute bătăliile sale cu umanitatea, dar și cu oamenii, simțind stingându-se, încet, dar sigur, orice urmă de sacralitate din profanul vieții sale. Dar, ca
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
și fierbinți, „Domnul” revine la catedră după doi ani, pășind din nou pe calea împlinirii destinului său de apostol. Această reabilitare vine ca o recunoaștere tacită, dar sigură, a calității acțiunilor didactice crengiene. Bucuria catedrei nu-i va mai fi răpită până în momentul marelui pas către veșnicie, acordându-i-se, tardiv și dificil, răgazul pentru împlinire. Leca Morariu notează, transmițând o compasiune nostalgică „în această meserie de dascăl i-a fost dat să-și încheie viața”(33, p. 5 ). Nu numai
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
s-a umplut sufletul de bucurie, aflând că ești sănătoasă și că te ocupi cu gospodăria.” - omul simplu își manifestă bucuria sinceră la constatarea stării de bine a unei persoane apropiate; r. 20 21 : „Să nu crezi că ț-a răpi cineva dreptul, cât vom trăi noi.” asigurarea că fratele va apăra dreptul surorii sale în ceea ce privește moștenirea părintească; r. 22 24 : „lasă-i să ție casa în bună stare și să se folosească de venitul ei, decât a ședă pustie și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
smîrcuri întunecate și un codru de stejari bătrîni, departe de orice drum, se înălța un castel regal sau mai curînd din basme. Călătorul înmărmurit și-ar putea închipui că vreun geniu al Orientului, ajutîndu-se de cine știe ce lampă fermecată l-a răpit, într-una din cele 1001 de nopți, din țara soarelui-răsare, învăluindu-l în neguri spre a putea ascunde în el dragostea unui Făt-Frumos. Castelul e ferit privirilor ca o comoară, dar domurile sale albastre, elegantele sale minarete, zvelte sau rotunjite
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
păcătos le-au văzut, și aceste mâini ale mele de păcătos le-au atins». 92. Și fratele Leon, însoțitor al Sfântului Francisc, i-a spus fratelui Petru, ministru provincial de Anglia, că apariția Serafimului avusese loc în timp ce Sfântul Francisc era răpit în contemplație și fusese mult mai evidentă decât modul în care s-a scris în opera ce relatează viața sa, iar multe lucruri i-au fost revelate în acea apariție, pe care el nu le-a spus niciodată nimănui. Sfântul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mod, inspirat de virtutea carității, a năvălit cu vitejie în tabăra madianiților, adică a acelora care evită judecata Bisericii din dispreț, cu ajutorul aceluia care, încă de când se afla închis în sânul Fecioarei, a ocupat întreaga lume cu puterea sa; a răpit armele în care își punea încrederea cel bine înarmat ce își păzea casa și a împărțit prada pe care o avea (cf. Lc 11,21-22) și i-a dus în robie pe sclavii săi (Ef 4,8), în omagiu lui
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
par delicto sit mea poena suo124 și cere, prin urmare, să fie transferat într-un loc "de pedeapsă" mai blând și se pare că acest lucru era pe cale să se împlinească, când precipitarea evenimentelor, cum se va vedea, i-a răpit și această speranță. Tomis e atât de odios încât poetul i-ar fi preferat orice alt loc, chiar și în capătul lumii, până și în Infern, afirmă Ovidiu în elocventa sa oratorie poetică 125. Am fi înclinați să credem că
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
supoziție a noastră este coroborată de numeroase alte pasaje ovidiene, unde Paulus Fabius Maximus este așezat, în mod constant pe linia tradiționalelor virtuți și misiuni ale anticei domus, Fabia, căci jubilează poetul: "nu pe toți membrii familiei Fabia i-a răpit o singură zi". non omnis Fabios abstulit una dies365. Probabil tocmai acest Paulus Fabius Maximus reprezinta pentru Sulmonez speranța cea mai întemeiată: el urma să devină restauratorul republicii, restitutor reipublicae. De acest fragment atât de semnificativ prin încărcătura puternic aluzivă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de sânge. După ce a afirmat, în această scrisoare, că tot ceea ce avem este muritor, cu excepția bunurilor sufletești și spirituale, se aduce pe sine ca exemplu: "Iată cazul meu. Privat de patria mea, de voi și de casă, deși mi-au răpit tot ceea ce-mi puteau lua, mă aflu totuși în compania plăcută a sufletului meu; Cezar nu a putut și să aibă nici un drept asupra lui. (Caesar in hoc potuit iuris habere nihil: v. 48). Chiar dacă trebuie să-mi pună
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că acest personaj trebuie identificat tot cu Celsus. Nu putem rezista tentației unor expresii din citata scrisoare din Ponticele, I, IX, precum de rapto Celso, Celso adempto care par să indice mai mult decât o moarte naturală: Celsus a fost răpit... Anunțul i se pare greu de crezut, deci nu putea fi vorba de un lucru așteptat, prevăzut: "am citit cu stupefacție în scrisoarea ta, un lucru care este oribil de spus (nefas), și la care nu m-am gândit că
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
afective adecvate. Ideea e simplă: nici un gen fără o emoție specializată. O biografie romanțată ar trebui să trezească în noi curiozitatea pentru intimitatea altuia; un roman să ne facă să ne scufundăm într-o atmosferă posibilă; o poezie să ne răpească brusc atenția, asemeni unui accident care se întâmplă în prezența noastră. Departe de a fi o simplă operațiune intelectuală de descifrare a sensurilor textului, relația de lectură ne stimulează slăbiciunile, mizează pe dezechilibrul sentimental, se hrănește din afecțiunile noastre subite
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
soțului sinucigaș și se hotărăște să-și asume vina, mângâindu-se cu gândul ispășirii iminente. Agentul inocent al devoalării enigmei e chiar Lolota, fetița pe care Sandi, cuprins de spaimă la gândul că ar putea pierde totul, vrea s-o răpească din sânul dezbinatei familii. Dar, deși îl iubește, isteața copilă nu-l recunoaște drept tată și refuză să plece de bunăvoie cu perfidul amic, raportând lui Luca, fratele mai mare, întreaga tărășenie. Atent la simboluri, dramaturgul plasează episodul dezvăluirii secretului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dar șeful Securității ambasadei Statelor Unite va fi asasinat; • la 15 septembrie are loc distrugerea prin explozie a unei fabrici de textile din Montevideo producînd pagube de mai multe milioane de dolari; • în decembrie la Rio, în Brazilia, ambasadorul Elveției este răpit pentru a fi schimbat cu 70 de prizonieri Tupamaros; • la 8 ianuarie este răpit în Uruguay un procuror general care va fi la puțin timp eliberat. • la 30 martie răpirea la Montevideo a directorului electricității din Uruguay; • la 13 aprilie
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
prin explozie a unei fabrici de textile din Montevideo producînd pagube de mai multe milioane de dolari; • în decembrie la Rio, în Brazilia, ambasadorul Elveției este răpit pentru a fi schimbat cu 70 de prizonieri Tupamaros; • la 8 ianuarie este răpit în Uruguay un procuror general care va fi la puțin timp eliberat. • la 30 martie răpirea la Montevideo a directorului electricității din Uruguay; • la 13 aprilie, răpirea unui industriaș; • la 29 aprilie, 30 de încărcături de dinamită explodează la Montevideo
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
această "armată" asasinează un director de școală, la Oakland în California, "vinovat" de a fi propus angajarea de paznici și de a fi cerut elevilor și personalului carnete de identificare. În sfîrșit, la 4 februarie 1974, aceeași Symbionese Army o răpește pe Patricia Hearst, fiica unei importante personalități a presei americane. Teroriștii cer o răscumpărare de mai multe milioane de dolari... "în merinde care vor trebui distribuite celor mai nevoiași". În plus, familia Hearst va trebui să publice în presă diverse
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
face cu cazul membrilor grupului Baader-Meinhof, este împușcat mortal, în ziua cînd împlinea 64 de ani, de către niște tineri care se prezentaseră la ușa sa cu brațele încărcate de flori. Pe 28 februarie 1975, Peter Lorenz, secretar-general al creștin-democraților, este răpit în Berlinul de Vest de către un grup de teroriști care declarau că aparțin Mișcării din 2 iunie. Toate cerințele lor sînt satisfăcute de către guvernul german: nepedepsire, răscumpărare, eliberarea prizonierilor. Totuși, alegerile au loc în Berlinul de Vest, și chiar și
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
patru femei tinere. Una dintre ele făcînd parte din Commando Holger Meins responsabil cu atacul ambasadei germane la Stockholm, în aprilie 1975. Luni 5 septembrie, la ora 17.30, Hans Christian Schleyer, președintele Federației Patronatului și Industriei din RFG este răpit; șoferul și garda sa personală sînt omorîți în cursul atentatului. Răpitorii cer punerea în libertate a membrilor grupului Baader în ziua de marți 16 septembrie, la miezul nopții. În timp ce negocierile se prelungesc, pe 12 octombrie, un Boeing 737 al companiei
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
american), de atentatul cu o mașină capcană instalată pe bulevardul Bourdonnais, în august 1982, și, mai tîrziu în septembrie, pe bulevardul Malesherbes. De fapt, Georges Abdallah urma să fie eliberat, trimis în Algeria, în schimbul unui funcționar francez al Ministerului Culturii, răpit pe 23 martie 1985 și repus în libertate pe 2 aprilie în același an. Poliția descoperă un sediu al Forțelor Armate Revoluționare Libaneze (FARL) la Paris în arondismentul 19. Sînt descoperite atunci 20 kg de explozibil și de arme, printre
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Și aceștia din urmă se temeau de pumnalul lor, la fel ca ultimul dintre supușii lor. Astfel, ei nu au ezitat să-l asasineze pe Saladin în 1176, la Damasc, la ordinul Marelui Stăpîn; de asemenea nu ezitau nici să răpească personalități ale lumii diplomatice, științifice sau literare pentru a obține informații de care avea nevoie Marele Stăpîn. Dar "ostatecii" nu sînt decît niște "ostateci"? În 1810, consulul Franței la Alep semnalează că Marele Stăpîn al Asasinilor, șeicul Khalilullah, al patrulea
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
ca un "idealist excesiv", "un mare naiv". Dar, mai înainte, el fusese achitat de Curtea de juri de la Versailles în fața căreia compăruse, în urma morții "brutale", considerată suspectă, a tatălui său. Devenind "un fel de vagabond", un instabil, el încercase să răpească o vedetă de music-hall și să amenințe prin șantaj un actor celebru. De data aceasta, una dintre victimele sale, grav rănită de grenada aruncată de criminal în momentul asaltului, murise la spital. Și aici, noi elemente permit o mai bună
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]