3,561 matches
-
din timpul domniei lui Arnulf. Bavaria nu a mai reprezentat domeniul de baza al regelui, fiind transferată în zona Rin-Main. Între timp, maghiarii atacau și ocupau Pannonnia și au inițiat campanii de jaf în nordul Italiei și pe teritoriul Franciei răsăritene. În 907, maghiarii au cucerit Moravia Mare. În 908, markgraful Burchard al Thuringiei a fost ucis în lupta, iar în 909, însuși regele Ludovic a fost înfrânt lângă Augsburg. În 911, Ludovic moare, fiind succedat de Carol cel Simplu care
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Thuringiei a fost ucis în lupta, iar în 909, însuși regele Ludovic a fost înfrânt lângă Augsburg. În 911, Ludovic moare, fiind succedat de Carol cel Simplu care s-a preocupat mai mult de recuperarea Lotharingiei decât de tronul regiunii răsăritene. Ulterior, ducele Franconiei, Conrad I, a fost ales ca rege în urma unui compromis încheiat dintre nobilii din Franconia și cei din Saxonia ce își vedeau interesele amenințate de invaziile maghiarilor, danezilor și slavilor și de rivalitățile interne și după ce ducele
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
pentru care a fost ales ca rege de aristocrația locală. Henric a dus două campanii pentru a-l face să renunțe și să se supună în 921. Lotharingia, aflată sub stăpânirea regilor Franciei Occidentalis, a fost readusă sub controlul francilor răsăriteni. În 924-926, Henric a încheiat un armistițiu cu maghiarii, iar în 932-933, i-a înfrânt. Victoria a fost doar temporară, incursiunile maghiarilor fiind la fel de devastatoare. Politica sa era specifică unei confederații în cadrul căreia ducatele își mențineau autonomia. A urmărit să
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
acestora, până în momentul reunificării Germaniei de la 3 octombrie 1990. În această perioadă a existat și un al doilea stat german, nerecunoscut drept stat de către Republica Federală Germania, anume Republica Democrată Germană, stat numit prin contrast, tot neoficial, Germania de Est (Răsăriteană) ("Ostdeutschland"). Această împărțire a fost unul dintre rezultatele înfrângerii Germaniei în al Doilea Război Mondial și declanșării Războiului Rece. La 3 octombrie 1990, scurt după reînființarea landurilor est-germane, acestea au aderat la RFG-ul de până atunci, iar RDG-ul
Germania de Vest () [Corola-website/Science/304536_a_305865]
-
entitate nouă - Bizona - pentru ca numai după câteva luni să i se alăture și zona franceză pentru a forma Trizona. În 1949, odată cu declanșarea războiului rece, cele două zone ale Germaniei (Trizona și zona sovietică) au devenit cunoscute ca și Germania Răsăriteană (de Est). Mai înainte de deceniul al optulea al secolului trecut, poziția oficială a Germaniei Occidentale în ceea ce privește Germania Răsăriteană era cea stabilită de doctrina Hallstein, conform căreia guvernul vest-german era singurul ales în mod democratic și de aceea singurul reprezentant legitim
Germania de Vest () [Corola-website/Science/304536_a_305865]
-
Trizona. În 1949, odată cu declanșarea războiului rece, cele două zone ale Germaniei (Trizona și zona sovietică) au devenit cunoscute ca și Germania Răsăriteană (de Est). Mai înainte de deceniul al optulea al secolului trecut, poziția oficială a Germaniei Occidentale în ceea ce privește Germania Răsăriteană era cea stabilită de doctrina Hallstein, conform căreia guvernul vest-german era singurul ales în mod democratic și de aceea singurul reprezentant legitim al întregului popor german, și orice țară (cu excepția URSS-ului) care recunoștea existența RDG-ului nu putea în
Germania de Vest () [Corola-website/Science/304536_a_305865]
-
relațiilor dintre cele două Germanii și au permis ambelor state să fie primite în rândul statelor membre ale ONU. Cele două state germane au intrat într-o uniune monetară și vamală în iulie 1990, iar la 3 octombrie 1990 Germania Răsăriteană a încetat să mai existe, fostul ei teritoriu alipindu-se la Republica Federală Germania, ceea ce a pus astfel capăt divizării politice a țării.
Germania de Vest () [Corola-website/Science/304536_a_305865]
-
fost cea mai mare dintre migrațiile postbelice orchestrate de puterile victorioase ale Aliaților occidentali și ale Uniunii Sovietice staliniste. Alături de germani au mai fost deportați polonezi, români din Basarabia și Bucovina, ucrainieni, maghiari, evrei din întreaga Uniune Sovietică și Europa Răsăriteană. Majoritatea expulzărilor au fost făcute din zonele care au revenit Uniunii Sovietice și Poloniei după război. Alte deportări de mai mică amploare au fost făcute din Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia (în special din Voievodina), Lituania și alte regiuni din Europa Centrală
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
expulzărilor au fost făcute din zonele care au revenit Uniunii Sovietice și Poloniei după război. Alte deportări de mai mică amploare au fost făcute din Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia (în special din Voievodina), Lituania și alte regiuni din Europa Centrală și Răsăriteană. Acei care au migrat sau au fost deportați erau fie cetățeni germani adevărați, dintre care unii își dobândiseră cetățenia germană în timpul ocupației naziste, fie persoane care au fost în mod greșit considerate de etnie germană, dar și oameni care s-
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
umanității în conformitate cu prevederile dreptului internațional și cu practica Tribunalului Penal Internațional. În accepțiunea judiciară modernă, deportările pot fi considerate purificare etnică. Unele dintre motivele din spatele hotărârilor pentru expulzări au fost bazate pe istoria Germaniei în Europa, în special în Europa Răsăriteană. Colonizarea și migrațiile care au avut loc de-a lungul unui mileniu au dus la formarea unor zone compacte locuite de germani prin toată Europă Răsăriteană și în Rusia europeană. Existența acestor zone a fost folosită de naționaliștii germani, în
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
pentru expulzări au fost bazate pe istoria Germaniei în Europa, în special în Europa Răsăriteană. Colonizarea și migrațiile care au avut loc de-a lungul unui mileniu au dus la formarea unor zone compacte locuite de germani prin toată Europă Răsăriteană și în Rusia europeană. Existența acestor zone a fost folosită de naționaliștii germani, în special de naziști, pentru justificare unor războaie de agresiune, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial. Expulzarea de la sfârșitul celei de-a doua
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
britanică, franceză și sovietică din Germania. În realitate, aproape de două ori mai mulți germani decât se stabilise la Potsdam s-au refugiat în zonele care aveau să devină după 1949 "Germania Occidentală", mult mai mulți decât au migrat în "Germania Răsăriteană" (zona sovietică de ocupație). Un mare număr de germani au migrat în alte țări ale globului, printre care SUA, Canada Argentina și Australia. Ca parte a politicii de naționalizare la care toți cetățenii statelor comuniste au trebuit să-i facă
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
Ungaria a supraviețuit anilor grei dintre 1944 și 1950. Acțiuni de deportare a etnicilor germani au avut loc și în țări precum Iugoslavia, Polonia sau România. Königsberg, (redenumit în zilele noastre de ruși Kaliningrad), a fost capitala istorică a Prusiei Răsăritene și unul dintre orașele importante ale istoriei germane. Numeroși germani din Prusia răsăriteană au fost evacuați de autoritățile naziste sau au fugit din față înaintării armatelor sovietice. Germanii care au rămas în zonă au trăit teroarea ocupației sovietice. După război
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
etnicilor germani au avut loc și în țări precum Iugoslavia, Polonia sau România. Königsberg, (redenumit în zilele noastre de ruși Kaliningrad), a fost capitala istorică a Prusiei Răsăritene și unul dintre orașele importante ale istoriei germane. Numeroși germani din Prusia răsăriteană au fost evacuați de autoritățile naziste sau au fugit din față înaintării armatelor sovietice. Germanii care au rămas în zonă au trăit teroarea ocupației sovietice. După război, toți germanii supraviețuitori din regiune au fost deportați, în zonă fiind colonizați ruși
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
Aliaților. Aceasta a fost prezentată ca un motiv principal pentru deciziile de la Potsdam. Există o lungă istorie a luptelor polonezilor și cehilor împotriva expansionismului german, (Vedeți și: Drang nach Osten), ca și a naționalismului în noile state apărute în Europa Răsăriteană după sfârșitul primului război mondial. Linia Oder-Neisse fusese granița istorică a Regatului Polonez al Piaștilor și fusese granița propusă pentru Polonia postbelică de Guvernul polonez în exil, care căuta posibile compensații pentru teritoriul ocupat de URSS și pe care Stalin
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
de vedere se poate spune că politica deportărilor și-a atins țelurile: granițele redesenate după 1945 sunt stabile, iar conflictele etnice sunt relativ marginale, deși această stabilitate ar poatea fi explicată de asemenea și prin rigiditate controlului sovietic asupra Europei Răsăritene în timpul Războiului Rece. Una dintre explicațiile politicii de expulzare poate fi aceea că, de fapt, adevăratul scop era pedepsirea germanilor pentru acțiunile celui de-al treilea Reich în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, printre care se numărau expulzările cehilor
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
organizeze transportul bunurilor mobile. Politica pe termen lung a naziștilor era aceea de creare a "Germaniei Mari", care avea să ocupe un spațiu din care urmau să fie îndepărtate populațiile negermane din Sudetenland, Cehoslovacia, Polonia și alte zone din Europa Răsăriteană. În aceste zone au existat așezări ale germanilor colonizați aici prin politica nazistă de schimbare a compoziție etnică a unor teritorii cucerite. În principal însă, în zona vizată de proiectul Germaniei mari locuiau minorități germane așezate aici de secole. Deși
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
aici de secole. Deși în mod oficial au fost vizați pentru deportări în special noii coloniști, în fapt deportările i-au afectat pe toți germanii, inclusiv pe cei care trăiau de generații în Polonia, Cehia și alte zone ale Europei Răsăritene. În perioada 1944(45) - 1950, mai mult de 14 milioane de germani au fost forțați să fugă sau au fost deportați ca urmare a acțiunilor Armatei Roșii, milițiilor populare sau eforturilor guvernelor din regiune. Zonele din care au germanii au
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
a încetat să mai facă parte din "MfS" (Ministerul Securității Statului). Și-a început activitatea scriitoricească. Prima carte publicată este întitulată "Die Troika" (Troica). La 4 noiembrie 1989, Markus Wolf a participat la o mare demonstrație organizată în centrul Berlinului răsăritean ("Alexanderplatz", „piața Alexandru”), unde a ținut o cuvântare în fața mulțimii, pronunțându-se în favoarea unor mari reforme, care au fost cerute de manifestanți. A cerut totodată apreciere și respect pentru lucrătorii MfS, dar mulțimea l-a fluierat și huiduit. Wolf nu
Markus Wolf () [Corola-website/Science/304565_a_305894]
-
între Puterile Aliate, (învingătoare în Primul Război Mondial) și Ungaria, (în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial). În urma tratatelor de pace de la Saint Germain și Trianon, a fost consfințită includerea teritoriului Transilvaniei și a părții răsăritene a Banatului în cadrul României. Ungaria a încercat să recâștige teritoriul pierdut, reușind doar 20 de ani mai târziu prin Dictatul de la Viena; Germania și Italia au obligat România să cedeze teritoriul Transilvaniei de Nord Ungariei (jumătate din teritoriul aflat în
Transilvania de Nord () [Corola-website/Science/304572_a_305901]
-
Varșovia - Afganistan. La sfârșitul deceniului al nouălea, slăbiciunile structurale ale sistemului sovietic, problemele stagnării economice, creșterea anticomunismului și efectele războiului din Afganistan au făcut ca Uniunea Sovietică să fie din ce în ce mai puțin capabilă să-și impună voința statelor satelit din Europa Răsăriteană. Termenul a fost pentru prima oară folosit de purtătorul de cuvânt al ministerului sovietic de externe, Ghennadi Gherasimov, pe 25 octombrie 1989. El a apărut în timpul unei emisiuni populare de televiziune americană ("Good Morning America") pentru a discuta pe tema
Doctrina Sinatra () [Corola-website/Science/304584_a_305913]
-
El a avut un cântec, "I Did It My Way." Așa că fiecare țară decide asupra propriului drum pe care să se îndrepte." El a mai fost întrebat dacă asta va implica acceptarea de către Moscova a respingerii comunismului în țările blocului răsăritean. El a replicat: "Asta este sigur... structurile politice trebuie decise de oamenii care trăiesc acolo". " a fost considerată o permisiune acordată de Moscova aliaților ei de a-și decide propriul viitor. De fapt era vorba de o politică retroactivă, de vreme ce
Doctrina Sinatra () [Corola-website/Science/304584_a_305913]
-
de voturi și a fost nevoit să demisioneze. Singurul eveniment notabil din această perioadă a fost "Revolta din Klaipėda" din ianuarie 1923, prin care Lituania, profitând de criza din regiunea Ruhr, intră în posesia regiunii Klaipėda, teritoriu detașat din Prusia Răsăriteană prin Tratatul de la Versailles (28 iunie 1919) și plasat sub administrație franceză. În 1924, această regiune intră în componența Lituaniei, ca district autonom, prin care astfel își asigura accesul la Marea Baltică. Această mișcare insurecțională a reprezentat ultimul conflict armat dintre
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
în timpul conflictului ideologic și economic dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică. Orice stat care alegea să-și alinieze politica cu cea a SUA sau a URSS era în primejdie să fie declarat stat marionetă a unei supraputeri. În conformitate cu această tendință, blocul răsăritean controlat de Moscova era etichetat drept Imperiul Sovietic sau "imperiul răului". Pe de altă parte, Statele Unite erau numite "Imperiul Yankeilor" în alte regiuni ale lumii, în special în America Latină, în principal datorită sprijinului oferit dictatorilor militari în deceniile al cincilea
Stat marionetă () [Corola-website/Science/304600_a_305929]
-
au devenit democrații cu economii de piață, aliate cu SUA, în vreme ce teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică au devenit state comuniste cu economii centralizate de stat, aliate cu URSS. Această împărțire a dus la împărțirea Germaniei - Uniunea Sovietică a ocupat Germania Răsăriteană, care a devenit Republica Democrată Germană, iar SUA și celelalte puteri occidentale învingătoare au ocupat Germania Apuseană, care avea să devină Republica Federală Germania. Țările europene membre ale Pactului de la Varșovia - Republica Populară Polonia, Republica Socialistă Cehoslovacia, Republica Populară Ungaria
Stat marionetă () [Corola-website/Science/304600_a_305929]