3,256 matches
-
-i dau niște hapuri, dar nu avea nici unul în casă. Apoi a adormit. Mai mult a zăcut, dormind, o zi sau și mai mult. Am rămas acolo, privindu-l, mi-era teamă să plec. După un timp am început să răsfoiesc hârtiile și hărtiuțele acelea, m-am înfundat în ele, aproape speriat de ce aflu. Nimic din tot ce era scris acolo nu știusem și crezusem că știu tot. Se învălmășeau toate într-o rară dezordine, se amestecau timpii, lunile, anii, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
schimb și pe urmă vin să te ajut. După ce a plecat, m-am uitat în pungi. Într-una erau plante și două ghivece de lut destul de mari, iar în cealaltă erau strachinele, împreună cu niște cumpărături și un ziar. Nu mai răsfoisem de mult acel tabloid, dar amintindu-mi că era vineri, l-am scos din pungă și am deschis repede la o pagină din mijloc. Când am găsit ce căutam, am zâmbit în sinea mea și am început să citesc: la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vă pot ajuta? spuse femeia. — Mă numesc Phoebe Barton. Am venit să vă arăt câteva din lucrările mele. Cred că sunt așteptată. Pheobe se așeză, deși nu fusese invitată. — Vreți să spuneți că v-ați fixat o întâlnire? spuse femeia, răsfoind paginile goale din agenda de pe pupitru. — Da. — Când v-ați programat-o? — Săptămâna trecută. Femeia țâțâi. — Nu am fost aici săptămâna trecută. Probabil ați vorbit cu stagiara noastră, Marcia. Ea nu are de fapt autoritatea de a programa întâlniri. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zece minute până când auzi râzând glasuril celor doi frați din spatele unei uși întredeschise. O împinse și se pomeni într-o încăpere mare, friguroasă și în același timp înăbușitoare. Roddy și Hilary stăteau în fața mapei ei deschise pe masă și o răsfoiau rapid, abia uitându-se la o pictură pentru a trece apoi la următoarea. Hilary își ridică privirea și se opri din răsfoit văzând-o pe Phoebe în ușă. — Ie uite-te cine a venit! spuse ea. Florence Nightingale în persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
friguroasă și în același timp înăbușitoare. Roddy și Hilary stăteau în fața mapei ei deschise pe masă și o răsfoiau rapid, abia uitându-se la o pictură pentru a trece apoi la următoarea. Hilary își ridică privirea și se opri din răsfoit văzând-o pe Phoebe în ușă. — Ie uite-te cine a venit! spuse ea. Florence Nightingale în persoană! Pyles ne-a povestit despre mica misiune caritabilă. Vrei să-ți vorbesc despre vreuna dintre ele? întrebă Phoebe, ignorând-o pe Hilary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am văzut din ele în scurta mea vizită neoficială. Te voi șoca dezvlăuindu-ți că mi-am însușit câteva din broșurile lor. Întinse mâna peste birou, îmi flutură prin față un catalog pe hârtie lucioasă, foarte scump și începu să-l răsfoiască. E o listă absolut eclectică, îngână el. Uite, asta, de exemplu: Musafiri nepoftiți pe capul nemților. O poveste veselă despre bombardarea Dresdei, scrisă de comandantul de escadrilă „Punct-lovit“ Fortescue, Crucea Victoria. Sună cam isteric, după părerea mea. Uite, asta mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
glumind cu le simple bonne humeur des tuerus, lovind cu baroasele, cuțitele, securile și satârele sans colère, sans haine... fără furie, fără ură. N-am putut uita acest film și în săptămânile următoare, în momentele de plictiseală din biblioteca universității, răsfoiam cataloage de cărți și reviste despre filme ca să văd dacă se scrisese ceva despre el: sperând poate că satârul criticii academice va da o lovitură mortală imaginilor care continuau să se zvârcolească oribil în memoria mea. Nu s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prepare ceaiuri care nu erau niciodată băute. La început, am intrat cu ea ca să asist la discuții, dar prezența mea era clar nedorită, așa că am renunțat după primele două vizite și mi-am petrecut restul zilei în mașina lui Joan, răsfoind teancul de reviste și ziare vechi așezat de-a valma pe bancheta din spate și așteptând plictisit să iasă pe ușa vreunei primării sau a unui bloc turn. Ne-am dus să luăm masa într-un restaurant din centru. Joan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru firmele locale. Era departe de imaginea lui despre sine de vizionar subversiv, dar primea bani frumoși și între timp își salva conștiința lucrând fără plată pentru Partidul Laburist, pentru diverse cooperative, sindicate și grupuri de femei din zonă. Seara răsfoia Screen, Tribune, Sight and Sound și Morning Star și visa documentarul pe care-l va face într-o bună zi: o capodoperă de lung metraj care va folosi resursele cele mai uluitoare ale cinematografiei pentru a supune conspirația capitalistă unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când încercă să învârtă diversele butoane; dar o scotocire rapidă prin sertarele biroului se dovedi că dă rezultate. Erau acolo hărți, almanahuri și mersuri ale trenurilor din anii ’40, împreună cu un dicționar german-englez și ceea ce părea a fi o agendă. Răsfoind-o, Michael nu dădu doar peste Biscuit, Brânză și Țelină, dar și peste numele de cod ale altor agenți dubli - Morcov, Bomboană, Mentă, Zăpadă, Libelulă - și în dreptul lor, adresele și numerele lor de telefon. Detalii ale deceselor unor persoane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
concediată și nimeni nu se ostenise să mă anunțe. Chestie care nu ar fi neobișnuită la Runway, dacă ne gândim că o tipă, redactor de modă, fusese concediată În timp ce se afla În luna de miere. Și aflase asta absolut Întâmplător, răsfoind un exemplar al revistei Women’s Wear Daily, În Bali. Am sunat repede la numărul pe care mi-l dăduse Uri și mi-a venit să leșin când am dat de robot. — Bună, Jonathan. Sunt Andrea Sachs de la revista Runway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ai fost plecată destul de multă vreme! Adu-mi alta. Am inspirat adânc și m-am concentrat să nu observe ura pe care o resimțeam. Miranda a pus pe biroul meu cafeaua latte care forma obiectul delict și a Început să răsfoiască noua ediție a revistei Vanity Fair pe care un amploaiat o pusese pe masă pentru ea. O simțeam pe Emily privindu-mă și știam că privirea pe care mi-o aruncă era una de simpatie și ură: Îi părea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
după care m‑am ridicat de pe scaun și m‑am Întrebat, ca Întotdeauna, dacă nu cumva mișcarea asta avea să producă desprinderea balconului și prăbușirea lui În abis. — Andy, stai liniștită. Omul, În mod clar, nu e un criminal. A răsfoit revista și a continuat: O fi el un punkist și‑un ciudat, dar nu e criminal. — Grozav, asta e chiar al dracului de grozav. Și acum, ai de gând să vii să vedem ce se petrece, sau o să stai acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Din nou, o cameristă a fost cea care mi‑a deschis. — Ahn‑dre‑ah! Una dintre asistentele lui Briget tocmai m‑a sunat să mă Întrebe cât de lung e discursul meu de la dineul de azi, m‑a anunțat ea. Răsfoia ediția din acea zi a revistei Women’s Wear Daily pe care cineva de la birou - probabil Allison, care, după atâția ani În slujba ei, Îi cunoștea obiceiurile cotidiene - i‑o trimisese prin fax, În vreme ce doi bărbați superbi Îi făceau unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
internațional a sunat. Mi‑am dat brusc seama că nu sunase niciodată În prezența Mirandei, așa că m‑am repezit să Închid sunetul imediat, dar ea mi‑a comandat să răspund. — Alo? Am rămas cu un ochi În direcția Mirandei, care răsfoia itinerarul zilei respective și se prefăcea că nu trage cu urechea. — Andy, bună, scumpo. Era tata: Am vrut doar să te țin pe scurt la curent cu situația. — OK. Încercam să rostesc un minim minimus de cuvinte, dar mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asemenea activitate te Încălzea vara, dar croiala și modelul te absorbeau acum. Își mișca degetul mare și arătătorul rapid de-a lungul andrelei, numărînd ochiurile În șoaptă. Viv Își deschise geanta și scoase o revistă pe care Începu s-o răsfoiască. — Vrei horoscopul? o Întrebă pe Helen, după o vreme. Și, cînd Helen dădu din cap aprobator, zise: Iată-ne, deci. Pisces, Pești: Prudența e cea mai bună alegere azi. S-ar putea ca alții să nu fie de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acum cîteva zile. Cum se numește... Ochii Întunecați ai...? — Ochii strălucitori ai primejdiei, o corectă Helen. — Așa. Ochii strălucitori ai primejdiei. Am văzut-o sîmbătă Într-un magazin și am mutat-o În fața raftului. O doamnă a Început s-o răsfoiască după aceea. Helen zîmbi. — Ar trebui să primești un comision. O să-i spun Juliei. — Să nu cumva să faci așa ceva! Ideea i se părea stînjenitoare. Dar ea-i bine, nu-i așa? — Da, spuse Helen. Își trăgea haina. O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bruscă, lipsită de grație. Își acoperi ochii cu brațul pentru a se feri de soare și de privirea Juliei. Apoi simți cum Julia se Întinde și ea. Probabil că umblase În sacoșă și scosese cartea. Helen o auzi cum o răsfoiește, căutînd locul unde rămăsese. Dar Helen nu vedea În adîncurile de sub pleoape, colorate sîngeriu, decît privirea răutăcioasă a ochilor negri ai Ursulei. Revăzu cum Ursula și Julia stătuseră Împreună, apropiindu-și țigările. O mai văzu pe Ursula strîngînd mîna Juliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să vină neapărat aici. Începuse să-și muște un deget, mai precis pielița de lîngă unghie. Își ținea capul plecat, iar părul ei negru și des Îi căzuse puțin pe față. Helen o urmări o secundă, apoi se Întoarse să răsfoiască hîrtiile din dosar. În cele din urmă, Viv spuse, destul de neconvingător: — Vrei să ne Întoarcem afară, Helen? Helen Își ridică din nou capul. — Înapoi afară? Avem timp? Se uită la ceas. Doar zece minute... Nu știu. Să mergem? — Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
MARE Cer fără nori - cicoarea stăpânește vechiul cimitir Amiază-n cireș - câteva fețe murdare și burți pline Cătun părăsit - încă mai cad cireșe pe banca de lemn După amiază - rămasă pe o creangă doar o cireașă Somn de-amiază - vântul răsfoiește-un ziar prin geamul deschis Nici un nor pe cer - doar cumpăna fântânii se leagănă rar Vacanța mare - alergând după fluturi cu plasa goală Noapte senină - doi copii își dispută un licurici Îndemnându-se cu roua în picioare - copii după fragi
VACAN?A MARE by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83876_a_85201]
-
ar fi fost atins nervul optic. Nimeni nu-i spusese ceva sigur, așa că adunându-și obida in inima încremenită de durere, oprindu-și cu greu lacrimile, își luă odorul și plecă spre casă. Cele două fete din compartiment râdeau zgomotos, răsfoind paginile unei reviste de modă, tachinându-se reciproc. Râsul zglobiu care curgea ca o ploaie de vară era pentru el picatura chinezească. Privi la dreapta, spre batrâna ce dormea dusă și zise in gând: - Ce bini i-o fi babii
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
i se părea de nesuportat. Brusc, fu smuls din avalanșa gândurilor, de cuvintele abia șoptite: - Tăticule, eu când am sâ pot vide iar? Am atâtia cărț pi cari li-am primit aici di la voi șâ abe aștept sâ li răsfoiesc... Mi dor tari di citit, câ di trii luni di când m-ai internat nu am mai pus mâna pi o carti.. O mângâie tandru pe creștet și îi răspunse: - Las câ o sâ-ț revinâ vederea...ai sâ vez iar
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
stau În mașini cu inimile Încărcate de nervi. Odată ce-am trecut de King’s Cross, Îmi desfac corespondența. O felicitare de la mama plus un supliment de Crăciun al unei reviste: „26 de rețete pentru un Crăciun magic, fără stres!“ Răsfoiesc suplimentul cu neîncredere crescândă. Cum ar putea ceva care te scapă de stres să presupună caramelizarea unei hașme? Ne târâm În continuare spre vest, parcurgem șoseaua suspendată și trecem pe lângă casele roz-cărămizii care defilează ca o dantură știrbă kilometru după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pentru că „știu cât de ocupată ești, Kate“. Tactică clasică de dădacă: să te pocnească cu o grevă preventivă Înainte ca tu să apuci să formulezi propria plângere mult mai puternică. Chiar În timp e mormăi „mmmm“-uri de compasiune, Îmi răsfoiesc agenda cu numere de telefon din cap căutând pe cineva care ar putea avea grijă de copii numai azi. (Richard e plecat să prezinte niște planuri pentru o iurtă a meșteșugarilor din Sunderland.) Primul gând: Angela Brunt, vecina mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
era Zach. Restul erau în ceață. Haide, povestește-mi totul, îmi ceru Julie în timp ce Ariette îi vopsea șuvițele. Când m-ai sunat de la Daphne, aveai o voce groaznică. Ce s-a-ntâmplat după petrecere? — A, nimic, i-am răspuns nepăsătoare, răsfoind noul număr din Vogue. (În salon există întotdeauna Vogue-ul din luna următoare, cu mult înainte de apariția lui oficială.) — Da, sigur, îmi aruncă Julie sarcastică. Julie mă cunoaște mult prea bine ca să mai pot să-i ascund ceva. I-am povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]