2,826 matches
-
în voia ei, ci clocotitor, lepădându-se chiar de orice credință, în afară de cea a iubirii: Mi-e sete de-nsetarea ta, de carnea ta, / de nebunia mustindă-n a ta fire, / nu pe dumnezeiește îmi e dor, / mi-e dor pe diavolește. Rătăcirea de credință este însă reversibilă în ceea ce-l privește pe Calistrat Costin, poetul ajungând la performanța de a armoniza trăiri multă vreme simțite a fi ireconciliabile, astfel că, asemenea unui alt doctor Faustus, spovedindu-se, într-un psalm (Din spovedaniile
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
astfel că, asemenea unui alt doctor Faustus, spovedindu-se, într-un psalm (Din spovedaniile doctorului Faustus), în care-și manifestă dezamăgirea de lume și de sine, invocă Transcendentul în încercarea de a găsi o cale de mântuire (pentru sumeția și rătăcirile mele / trebuie să existe o răscumpărate). Gestul pocăinței, în acest moment, pare a fi total, dacă sinele s-a îmbogățit prin experiența cunoașterii, inclusiv a ademenirilor demonice, în voia cărora chiar s-a lăsat un timp, rătăcitul revenind acum la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
s-a îmbogățit prin experiența cunoașterii, inclusiv a ademenirilor demonice, în voia cărora chiar s-a lăsat un timp, rătăcitul revenind acum la dumnezeire: dorul meu cel mai fierbinte a fost să mă întorc / în genunchi la tine! Suprasaturat de rătăcirile lumii contemporane care, firește, îl includ, poetul își clamează deseori dorința de întoarcere la o existență curată, frustă, chiar arhaică: Vreau taine, vreau pace, vreau behăit de oi ori / nechezat de cai, orice, numai să fie ceva care nu minte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
spate neîncetat; căderea în sine e interminabilă; într-o desfășurare perpetuă, solzi galbeni de frunze / unduiesc la fereastră etc. Tot aici, poeta e ușor paseistă, nostalgică, față de trecutul cu viața lui autentică, se lasă cuprinsă de sentimentul dezrădăcinării și deplânge rătăcirea contemporană: Priveghiul vieții s-a rărit în urbe / străinii stau singuri casă lângă casă / a dispărut căldura focului din urbe / și nicăieri nu te mai simți acasă. Dacă de moarte se mai ține seamă / și teama de trecut sfințește datini
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care conferă noblețe imaginilor - vizuale, olfactive -, reprezentată de agave, hiacint, smirna, chiparoase, mirt, iriși, dar, cu precădere, de crinul - simbol heraldic, emblemă a purității -, în stare să sfâșie destin sau: orficul crin sau: cu săbii în elan și chin / înconjoară rătăcirea crinii ori: Un circ de crini adastă în aortă etc.). Asemenea termeni apar adeseori în cascadă: Melancolind al sfeșnicelor rit / ne vom pudra (dansând) cu brume moi / în levantina molimă din noi / balene mor pe țărmul amorit ori: Într-o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fald/ Acoperit de neaua în albu-i de smarald./ Visarea este dulce și voalu-i de rubine,/ Mă poartă-n sărbătoare, mă cheamă iar la Tine!”) și în versurile ce redau stări interioare („Ne pierdem crud adesea și întrebăm de noi,/ În rătăciri fugare ca picurii prin ploi”; „Sunt starea de stâncă din grota adâncă/ De munte surpat ca un vis uitat,/ și nemângâiat...”) și în versurile de dragoste („Dacă mă cauți / Prin foșnetul din munte/ Când cu parfumu-i te va încânta,/ Mă
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
a ei vrere...”; „Timpul urcă pe-a lui treaptă,/ Toamna-și scutură veșmântul”; Plânge copacul de lângă fântână,/ Adâncul de ape se rupe și el...”; O, tu, toamnă, doamna mea,/ Spune-i vântului să stea,/ Oprește-i dezlănțuirea/ Și alungă-i rătăcirea!”. Este ca și când poeta, asemenea unei zâne cu bagheta sa fermecată, însuflețește tot ce atinge. Este acel ceva care mă îndreptățește să afirm că pastelul este cheia de boltă a liricii poetei. Vera Crăciun adulmecă, simte plurisenzorial și rezultatul acestor senzații
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
la cer dintrun corp scheletic, fără geamăt și fără blesteme. Așa au murit mii de legionari în crunta temniță Aiud pentru credința lor în destinul legionar a mântuirii propriului lor suflet și al neamului, într-un moment istoric de jalnică rătăcire, de înstrăinare și îndepărtare de măreția faptelor părinților noștri și de Învățătura Domnului Iisus Hristos Cel răstignit pe Cruce pentru păcatele și pentru izbăvirea noastră. Jertfa lor trebuie continuată prin fapte și smerite îngenunchieri întru cinstirea sacrificiului lor, cu gândul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
maltratare, dacă veneau în contact cu un Frate de Cruce, un legionar, sau dacă citeau un conținut legionar, dar am întâlnit și cazuri când cei „otrăviți” de o propagandă „tulburătoare de suflete”, citind o carte legionară, și-au convertit cețoasa rătăcire și descoperind în legionari adevărul mutilat nu se mai desprindeau de „otrava legionară”, acum îngerească sorbitură, amintindu-și de acele zile negre învăluite în lacrimi și lipsuri, când nu găseau pentru pruncii lor o ceașcă cu lapte, o linguriță de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vampiri care îi sug sângele: „NEOCOMUNISMUL”, scursurile de ieri. Țara a rămas dincolo de noi. Ni se cer noi jertfe. Lanțurile morții ne învăluie cu bezna nărăviților de ieri. Să nu ne afundăm în somnul nepăsării, înșelați de cel viclean. Orice rătăcire are cale de întoarcere: Pocăința, care înseamnă întoarcere la Dumnezeu. Omul nu este creator de lumină, ea este una singură și vine de la Dumnezeu. Adevărul trebuie rostit impetuos și cu curaj. Suntem dezrădăcinați, dar nu răpuși. Nici un popas. Viața și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mai păsă de nimic. În depărtare se auzeau nedeslușit grohăiturile mistreților de tundră, împletit cu geamătul lor, distributiv, amestecat cu șoaptele chinuite din chemările greierilor; perechea stoarsă de nerăbdări știa că se află la adăpostul clipelor nesfârșite intrate în galeria rătăcirilor! Pasiunea care-o pândea de-atâta vreme îi liniști pe amândoi; rămaseră atemporali, nemișcați cu fața agățata de cer, dezgoliți de sentimentul inutilității, privindu-se și tăinuindu-și nehotărârile. Razele lumii se scăldau pe chipurile lor radioase. Se întoarse spre
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
când înaltele interese o cer, să fie puși în fruntea țării de obârșie. În acest fel, domnitorul este la mâna conducătorilor acestei lumi oricând, oriunde și în orice clipă, amenințat și chiar schimbat dacă cumva se observă un semn de rătăcire la el! Rezerva de cadre funcționa de mii de ani, dar sub altă denumire! Toți își dau seama de scopul urmărit de turci care acum sunt la putere, în această parte a lumii, însă nu au ce face, așa că în loc de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
momentul când visul va lua sfârșit: când se va trezi ultima oară și se va pomeni singur în pat sau când îl va cuprinde un somn și mai adânc și se va cufunda într-un nou vis de pustietate și rătăcire. Dar nu s-a întâmplat. Dragostea lor a durat mult, a fost lentă și adormită și deși uneori nu făceau altceva decât să stea întinși, moțăind încolăciți, aceste pauze de nemișcare ghemuită făceau parte dintr-un singur moment, perpetuu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când văd în vale casa cu toate ferestrele luminate: „A venit mama! A venit mama!” țipă Clara din toți plămânii, trăgându-l la vale după ea, parcă voind să-l facă a înțelege un lucru neînchipuit de simplu: după orice rătăcire, oricât de lungă, oricât de anevoioasă, se găsește totdeauna cale de întoarcere. Întoarcerea acasă... 29 iunie 2007 Am ajuns la ultima pagină a caietului. De fapt, nu chiar ultima. Mai sunt două file lipite de copertă. Nu știu dacă întâmplător
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Vera Crăciun Ne pierdem crud adesea și întrebăm de noi, În rătăciri fugare ca picurii prin ploi... Și strigă întristarea, mai vie ca oricând: Unde-a plecat iubirea? O voi găsi curând? Iar jalea risipește tot ce-i mai bun din tine, Privirea-ți este goală, nu știi ce-ți aparține. Și
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_548]
-
vrea să-i prinzi cununa S-o dăruiești iubirii, s-o simți întotdeauna... Dar ea dispare-n ceață, în ceață și în gând; O fi pe cerul nopții, pe astre lunecând? Ne pierdem crud adesea și întrebăm de noi, În rătăciri fugare ca picurii prin ploi... Și strigă întristarea, mai vie ca oricând: Unde-a plecat iubirea? O voi găsi curând?
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_548]
-
biroul meu, sau ar fi mai bine să-mi văd de cadavre. Criticul era Mircea Martin. Nu auzisem de el, dar era sigur că putea să-mi schimbe soarta, trăsăturile, felul de a pronunța un diftong. Sosise așadar ziua cînd rătăcirile mele intime pe pergament aveau să fie notate. Jocul Înceta, nu era just, dar părea necesar. Toată lumea fiind de acord că trebuie să Înfrunți realitatea. Deși nimeni nu pricepe ce e. În viața imponderabilă, abia pîlpîind a textelor mele, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Am dedus imediat că n-avea, cum deduc eu imediat, și, din politețe, prefera să nu mi-o spună prin fir ci În față. Ca să mă descurajeze total și, astfel, să fie vindecați oamenii de moarte, infecții-n gît și rătăciri culturale. Ne-am Întîlnit, era primăvară, prin septembrie, și-n loc de sentința prevăzută am ascultat fără să-nțeleg cele mai surprinzătoare cuvinte-n șir indian pe care le poate auzi un vag aspirant la eternizare prin tipografiere. Era Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plimb prin ploaie. Respirând văzduhul acela cu picături pulverizate și calde, tânjeam la o viață modestă și fericită, o fermă prin apropierea unui oraș, unde aș fi putut ajunge în fiecare zi cu automobilul. Eau ceasurile mele de slăbiciune acele rătăciri prin ploaie. Rămâneam până ce mă apuca pofta de lucru sau de somn. Dormeam mult și greu, mai ales când am lucrat acele trei săptămâni la patruzeci de mile nord de Sadyia. Veneam la bungalow cu mașina, câteodată chiar după miezul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Îmi arătă cutiuța dată de Tagore, cu șuvița de păr alb, parfumată și cârlionțată, înlăuntru. ― Fă ce vrei cu ea; dacă vrei, arde-o. Nu o mai pot ține sus, la mine. Nu l-am iubit pe el. A fost rătăcire dragostea mea pentru el, căci trebuia să-mi fie numai guru, iar eu am crezut că l-am iubit altfel. Dar acum... Mă privi aproape somnambulic; privirile ei treceau prin mine, pe deasupra mea, ca să se unească cu cine știe ce făptură din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să văd cum o să-i ridicați statuie lui bădica Traian. Căci lui i s-a năzărit să ne zămislească aici, la marginea pământului, parcă ar fi știut anume că într-o bună zi o să veniți și voi, obosiți după atâta rătăcire în stepă, și o să dați peste noi, frumoși, deștepți și bogați, și o să vă fie foame și sete, așa cum ne este și nouă acum... - Ziceți-i înainte, domnule elev, că vă ascultă, îl încurajă Zamfira văzând că Darie se întrerupse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ajuns undeva în câmp...O stat acolo multă vreme, cu ochii în soarele gata să asfinețească...Dimineața, răsăritul soarelui l-o găsit tot așa, cu privirea rătăcind pe întinderile nesfârșite din fața lui...Abia în crucea zilei s-o trezit din rătăcire. S-o ridicat și o pornit spre apus...O tot mers, fără să mănânce nimic, vreme îndelungată. Doar cu apă își ținea zilele și abia după vreo lună o ajuns la graniță. Acolo, grănicerii ruși o pus mâna pe el
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Rătăciri Elenă Marin Alexe Călător pe ruta vieții Și atins de neputința Gârbovit de greul vieții Sugrumat de necredința Peregrin pe cai străine Tânjind după adevăr Amăgit am fost adesea Și mușcând mereu din măr Tot amarul vieții mele L-am
R?t?ciri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83349_a_84674]
-
cuviință să transfere discuția pe alte planuri, mereu cu gândul de a o scoate pe Olga din starea aceasta marcată de deznădejde. - Spune-mi, ce ai mai făcut în ultimul timp, ce ți fac copiii? Olga avu o clipă de rătăcire, dar reuși să îngaime: - Care copii, nu știi, parcă ți-am scris, Petrișor, a avut un accident chiar în incinta spitalului. O asistentă neglijentă a lăsat liber căruțul în capul scărilor stând la taifas cu alta și bietul de el
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cântând aproape fericită. Dar pe mine când mă atinge el mă roade, mă sfărâmă. Și totuși, Îl aștept cu drag“. 19 octombrie 1964 (luni) Din noianul de visuri, am cules o singură realitate palpabilă, mai puternică decât cele mai sublime rătăciri În sfere Înalte. Atât timp cât am un punct de sprijin, nimeni nu mă va putea ajunge În puterea de muncă. De aceea, nimeni și nimic nu va putea să-mi spulbere acest punct. Niciodată și cu nici un mijloc! 20 octombrie 1964
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]