2,788 matches
-
această amintire. Când, într-o primăvară am ieșit la soare, și m-am așezat cu spatele într-o fierărie de scânduri, ascultând cântecul ciocanelor. Soare strălucit, adăpost de vânt, cer curat de primăvară. Aveam doi ani jumătate probabil. O scânteie, răzbătând prin crăpăturile șandramalei, m-a mușcat de după ceafă. M-am spăriat tresărind, am strigat; otavă!6 nu puteam pronunța pe r; noțiunea otrăvii nu era încă precizată; locul unde ieșisem era lângă casa pe care părinții mei au locuit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de ploi. Berării și popicării la umbră și verdeață. Maluri nalte; tunel lung chiar la plecarea din stație. Pomi roditori în lungul liniei ferate. Măcieși în floare și răsuri. Câțiva pini maritimi, hirsuți și morocănoși. Dealuri pietroase, cariere de ciment. Răzbatem iar în valea Dunării. Viena, Linz. Tot traseul austriac e un fel de grădină neîntreruptă. Pretutindeni plantații de pomi, culturi, răzoare. În fund, înălțimi păduroase. Orașele, satele au acel caracter german cunoscut, clădiri cu acoperișuri de țiglă, cărămidă aparentă sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unui poet clasic Muntenegrean Ivan Petrovici Nieguș, care a scris o epopee a munților Cernohori și a lăsat cu limbă de moarte să fie astrucat sus, "în bură și măgură" unde cu greu ajung oamenii și unde foarte târziu va răzbate zvonul lumii moderne, poate niciodată. Mormânt al izolării și singurătății. Durmitor, numire românească ca și cea a altui pisc din apropiere, arată până unde ajungeau și făceau popas păstorii noștri din Carpați. Alt dormitor se află în Pind, la sud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
este literatură. Aici nu mai este subiect de împrumut și nici forma copiată, ci subiectul este durerea unui popor întreg și forma aceea care se crează în însuși focul acestei dureri.” Dacă scrisorile adresate apusenilor sunt adevărate cronici, în care răzbate întregul zbucium al unui om care se vede părăsit de toți, în schimb, în timpul tratativelor din Pocuția, din anul 1502, ni s-a povestit dialogul pe care domnul l-a avut cu solii poloni. Se remarcă replica promptă, ironia și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
perioadă foarte scurtă de timp au ridicat-o la cel mai Înalt nivel. Colegii bănățeni i-au arătat gratitudinea În monumentalul volum pe care i l-au dedicat și pentru care merită toate laudele și felicitările. Figura profesorului V. Ciurea răzbate plină de lumină din paginile dedicate acestei nobile dar, din păcate efemeră instituție medical veterinară. Cum În tot răul zace și o picătură de bine, permiteți-mi să o evidențiez. Anatomia patologică bucureșteană trecuse prin etapa epurărilor și era deosebit de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
noastră e perfect traductibilă. Contextul nostru istoric, cultural și mental este, uneori, mai greu traductibil, ceea ce explică diferențele care apar între valoarea absolută ridicată a unor autori români și valoarea lor de circulație neînsemnată. Mă despart, însă, de îngrijorările care răzbat din întrebările de mai sus, spunând că, în opinia mea, menirea principală a unei literaturi nu este aceea de a fi exportată. Ci de a satisface necesitățile de lectură ale comunității de cultură căreia îi aparține. Marile victorii în deplasare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
revenea femeilor. Memoriile evocă „tovarășele” de viață și de luptă ale liderilor comuniști: Olga Pintilie, Maria Crivei, Elvira Mihăiță. La vremuri grele, ajutau și ele cum puteau. Înarmate cu sare, piper și cenușă, apărau intrările în Ateliere. Din fiecare relatare răzbat aluzii la imaginea liderului. Ilie Pintilie, un fel de laitmotiv. Mic de statură, dar inteligent, bun orator, dârz, cu spirit de inițiativă, el pare să întruchipeze comunistul ideal. Destinul - în esență tragic - l-a transformat într-un fel de martir
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
arătăm datorită faptului că Comitetul de Partid nu a reușit să conducă în întregime organizația ARLUS dânșii organizau anumite acțiuni fără a ne cere sprijinul”. Tema prieteniei româno-sovietice reprezintă una dintre obsesiile anilor `50. „Admirația” pentru marele vecin de la Răsărit răzbate din paginile informărilor asupra evoluției relațiilor internaționale, cele care - obligatoriu - deschideau ședințele de partid, în cadrul fiecăreia dintre numeroasele secții ale fabricii Nicolina. Orice muncitor, membru de partid, trebuia să fie la curent cu ce se petrecea pe mapamond, într-o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Trotușul ar fi fost primul târg în care s-au așezat husiții în 1437 și că de aici s-au răspândit spre Huși, Bacău, Roman, Târgu Neamț, Cotnari și Ciubărciu (pe Nistru). Marea nemulțumire a papei Eugeniu al IV-lea răzbate din bula emisă în 1446 (sau 1444), în care scria: „Aflăm cu cea mai mare neplăcere cum că în regatul Moldova s-ar fi adăpostit o mulțime de eretici, mai cu seamă din abominabila sectă a husiților”. Papă luminat, dornic
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
au fost lăsate libere, iar prețul la zahăr era fixat de Jurnalul Consilului de Miniștri, adică 27 de lei kg de zahăr cubic și 25 de lei cel normal. Nemulțumirile cu privire la aprovizionarea cu pâine a populației și despre calitatea produsului, răzbat dintr-un mesaj al lui Gh. D. Berea , din 1907, către directorul ziarului „Gazeta Fălciului”, dr. I. Munteanu: „Nici într-un oraș din întreaga țară românească, nu se fabrică pâine de calitate mai proastă ca în târgul nostru Huși, precum și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu cărțile lui și o machetă a yachtului "Pilar", o mașină veche de scris și cam atât. Ce l-a atras aici probabil sunt cele doua ferestre înalte, prin care putea ține mereu "sub observație" Havana Veche și prin care răzbăteau zgomotele străzii, strigătele negustorilor, glasurile copiilor, tânguirile pescărușilor... În această cameră și în această atmosferă a început să scrie aici în 1939 "Pentru cine bat clopotele". În peregrinările de sfârșit de săptămână cu soția prin Havana Veche, poposeam "obligatoriu" pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
E. Lovinescu era obsedat de acest verb: a fixa. Distrugerea jurnalului mai ales o regret, și nu atât pentru că mă lipsește de partea în care consemnam evenimentele la zi, cât de acele câteva pagini de la început în care încercam să răzbat până la cea mai veche amintire de viață conștientă. Porneam deci jurnalul de foarte departe, aruncam o sondă în străfun du rile memoriei și apoi veneam, sărind peste imense porțiuni de timp, în prezentul confiscant. Nu știu de ce am procedat astfel
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în care vorbea Parmenide: "Numai mergând pe calea unică a mitului vei afla Ființa""). Un alt catalog, de Păsări, plante, copaci și animale mitice completează universul abordărilor mitologice ale poetului. Filosofia lui Eminescu nu o găsim în tratate, dar ea răzbate de pretutindeni, încorporată în operă: "Dacă privim opera eminesciană în ansamblu comentează Mihai Cimpoi unele din poemele și nuvelele sale sau chiar în articolele publicistice având formă de dezbatere filosofică (Immanuel Kant este chiar prototipul bătrânului dascăl din Scrisoarea I
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
arhon 7 spatar! Și cu bine, cilibi 8 aga9! Erau toasturile care se încrucișau întruna, întovărășite de cele mai pipărate glume la adresa căftănitorului nostru. Afară, luminație, focuri bengale, muzici, transparente 10 cu portretul lui Vogoride și norod, de nu puteai răzbate cu sufletul. În dricul 11 entuziasmului de comandă ce se manifesta pe strade, ieșirăm și noi de la banchet, numai buni pentru asemenea demonstrațiuni, și ne îndreptarăm spre primărie, unde pe un cogemite transparent luminat, se vedea zugrăvită o caricatură omenească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bisericii 12 stâlpi înalți tot de piatră cioplită și învârtiți foarte frumos și minunați, care închipuiesc pe cei 12 apostoli; și sfântul altar deasupra prestolului îl făcu minunat cu turlișoare vărsate; iar ferestrele bisericii și ale altarului tot scobite și răzbătute prin piatră cu mare meșteșug le făcu; și la mijloc o ocoli cu un brâu de piatră împletit în trei vițe și cioplit cu flori (...) Iar acoperământul tot cu plumb, amestecat cu cositor; și crucile pe turle tot poleite cu
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
memorat toate melodiile pe care cetățenii din blocul meu i le ascultau la maximum la nunți sau paranghelii. Chiar și atunci când tanti aia grasă, din blocul de vizavi, gătea o mâncărică, o ciorbiță ceva, pe fereastra ei tot Puiu Codreanu răzbătea în toată curtea interioară. Ființele astea de bucătărie nu fac mâncare. Doar mâncărică. E bine de știut. De-aia vorbeam despe sindromul „tiptilică“. Dacă ne uităm pe copertă, putem să vedem cum arată mamiferul care mă terorizează. Are o privire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
uneori replica: Mae, faci crucea mare să-ți ungă corpul și ține ți minte, crucea și semnul său creștin ne-au ținut în viață; oriunde ne-am duce, de oriunde am veni, prin cruce putem izbândi. Ai noștri toți au răzbătut doar așa. Avea atâta dreptate bunica, pe un parcurs existențial atât de tumultuos, doar credința nu le-a putut fi luată sau știrbită. Semnul crucii era și este ceva revelator în saga arborelui nostru genealogic, dar așa cum o făceau și-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
hohote). M-am săturat de plâns, m am săturat de toate. Da!... Eu nu-l mai văd. Cum nu l-a văzut tata lui, tot așa nu-l mai văd nici eu.... Nina mi-a spus că tot nu poate răzbate la Tiraspol, la Ilie. La Tiraspol, acolo-i totul și nu știu ce să mai fac. Să mai mă pornesc de la casa mea, ori nu? îi greu. Eu nici nu m-am gândit că nu vine Valentin Țigău, să mă ia ca să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
grăbi ca tontu’ să-i cânți la contrabas.“ Puțini știu că există și concerte pentru contrabas și orchestră. Și chiar piese pentru contrabas solo. Așa cum unii se nasc pianiști, Nini s-a născut contrabasist. Pe vapor, din cabina lui Nini răzbăteau sunetele grave și profund masculine ale instrumentului, lucru care pe americance în special le atingea direct la simțul practic și se duceau glonț la impresar ca să-l întrebe: „How much?“. Nici ceilalți interpreți din cvartet nu erau urâți, așa că rareori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
jale acumulată de-a lungul întregii sale copilării, Gigel spunea: „Vreau parizer, ah, ce-aș mai pofti la vreo zece kile de parizer“. Berăria cu tineri După arșița de după-amiază, Calea Victoriei era pustie, doar din culoarul dintre două case boierești răzbătea o rumoare. Un ecou de la o nuntă sau un parastas, de la o ceartă sau de la un spectacol. Domnul Năsturel, un arhitect care, în ciuda celor șaptezeci de ani, se ținea drept și nu ducea deloc lipsă de clienți, și-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sunt oameni în jurul meu; pe toți însă ne leagă tristețea. Prietenia noastră este o prietenie a slăbiciunii, a nonacțiunii, a resemnării... Doream somnul, dar a fugit și acesta: trebuie să stau treaz ca să văd eforturile zadarnice ale soarelui de a răzbate prin lințoliul de nori... Un singur vinovat - eu! O singură scuză - împrejurările! și iarna aceasta, care singura nu vrea să mai moară, să se ducă... 18 noiembrie 1951 Monseniorul părăsea Siena tocmai când soseam acasă. L-am făcut să se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ne prăpădeam, dezlănțuiți și isterici, în timp ce Mihai, aiurit, alerga tot timpul la bucătărie și înapoi, chi purile s-o ajute pe Alice, dar de fapt pentru a-și ascunde febri litatea și emoția... Intrigată și fericită totodată, Alice, până la care răzbăteau revăr sările de hohote din casă, îl întreba: — Dar ce se întâmplă acolo, Buțule? Nu știu, zău, ce i-a apucat! îi răspundea radios Mihai. Parcă au înnebunit cu toții! Se servi bufetul, mai bogat, mai ispititor și mai gustos decât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de nylon a blănarului arăta cam așa cum își închipuia Estul depravarea capitalismului. Comparată cu cămașa cu zimți de zăpadă a bunicii, efectul ei erotic era un eșec, cămășuța era o imitație cochetând cu vulgaritatea. La fel de ordinară ca și complexele ce răzbăteau din securistul care mă interoga, atunci când începea să-mi vorbească despre Occidentul desfrânat. Cămășuța asta era ca un soi de plagiat după argumentele lui - un fanion croit din invidie și dispreț. Cămășuța de dantelă oficia o plăcere senzuală care aici
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
părți, Germania nu-i nici azi dispusă să recunoască minoritatea turcă din țară. Turcii au fost și au rămas aici niște străini. Într-o germană mai indulgentă, care de-atâta politețe își mușcă limba, li se zice: „concetățeni“. Din cuvânt răzbate o iritare înfrânată în fața apartenenței lor la același spațiu. Cunosc mai de mult anatomia cuvântului „concetățeni“. Statul român își numea minoritățile maghiară, germană sau sârbă, care trăiau acolo de sute de ani, iar în unele zone chiar cu mult dinaintea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dintre primo și secondo tempo lumea se repezi - cu energia transmisă de spectacolul care o fermecase - la bufetele abundente instalate pe fiecare etaj, se mânca, se bea, se râdea, într-un singur și îndelung freamăt: cu gura uscată, incapabil să răzbat până la o limonadă printre cei care se buluceau la mesele întinse pe zeci de metri, am contemplat de la balustrada balconului omenetul foind la parter, vuind și hohotind sub aceeași și aceeași Tomnaia noci rătăcită în mișcarea browniană a foaierului; își
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]