2,944 matches
-
În paradigma noii economii instituționale, aidoma teoriei costurilor tranzacționale. Ea consideră că existe pierderi inevitabile ce rezultă din deturnarea unor resurse ale organizației (inclusiv capacitatea de muncă a angajaților) către interese ale agentului ce diferă de cele ale principalilor. Asumând raționalitatea ambilor actori implicați (sau categorii de actori), relația dintre agent și principal comportă două probleme importante. Prima este aceea că agentul și principalul au scopuri diferite și adesea conflictuale și este dificil și costisitor pentru principal să verifice acțiunile agentului
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
explicativ al intereselor și utilității scade de la prima abordare a instituțiilor la cea de-a treia În care acesta este preluat de cultură, ideologii și sistemele de credințe Împărtășite. Nu doar mijloacele, ci și finalitățile, dispozițiile, preferințele, motivațiile, sinele și raționalitatea În sine sunt categorii ale acțiunii (clasificări) modelate instituțional și care se Înscriu În logica instituțională a unui câmp, fie acesta cel economic, al raționalității calculatoare. Bourdieu (2000:16) afirma că jocul economic este social constituit Într-un dublu proces
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sistemele de credințe Împărtășite. Nu doar mijloacele, ci și finalitățile, dispozițiile, preferințele, motivațiile, sinele și raționalitatea În sine sunt categorii ale acțiunii (clasificări) modelate instituțional și care se Înscriu În logica instituțională a unui câmp, fie acesta cel economic, al raționalității calculatoare. Bourdieu (2000:16) afirma că jocul economic este social constituit Într-un dublu proces, pe de o parte de diferențiere și autonomizare a câmpului economic și a legilor sale specifice (am spune noi, a logicii instituționale specifice pieței) și
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
nevoile, propensiunile și aptitudinile. În timp ce teoreticienii alegerii raționale asumă suveranitatea individului ale cărui preferințe sunt date, exogene și nu fac obiectul preocupărilor teoretice, variante ale neoinstituționalismului sociologic și antropologic consideră că instituțiile modelează procesele noastre reflexive, modelează felul În care raționalitatea este percepută și exercitată. Alford și Friedland (1991) afirmă că a pune transformările instituționale pe seama indivizilor creați de acestea Înseamnă să ne Întoarcem la o concepție presociologică a individului. Instituțiile au creat, sacralizat și furnizat categoriile (intenție, drepturi, raționalitate, libertate
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
care raționalitatea este percepută și exercitată. Alford și Friedland (1991) afirmă că a pune transformările instituționale pe seama indivizilor creați de acestea Înseamnă să ne Întoarcem la o concepție presociologică a individului. Instituțiile au creat, sacralizat și furnizat categoriile (intenție, drepturi, raționalitate, libertate, vinovăție, nebunie, cetățean, suflet, dragoste) prin care individualitatea a fost percepută. Datoria fundamentală a statului modern, spunea Durkheim, a fost să furnizeze individului o existență morală. Fără indivizi autonomi, având conțiință de sine, nu poate exista polis. Dar fără
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
arbitrariul pasiunilor. Dintre cele trei mari pasiuni echivalente păcatelor principiale ale omului, enunțate la Începutul creștinismului de Sfântul Augustin, anume goana după bani și averi, goana după putere și goana după plăceri sexuale, primul avea să se detașeze treptat prin raționalitatea cu care putea fi urmărit, dar și prin relativa inocență În raport cu celelalte. S-a considerat astfel, În perioada menționată, că avariția sau dorința de Înavuțire a principelui și a burgheziei aveau efecte mai previzibile și benefice social decât celelalte pasiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
umane centrale”, cum ar fi „sociabilitatea, aprobarea, statusul și puterea” (Granovetter, 1992:26). Nevoia generală de sociabilitate poate explica tendința inițială a actorilor de a stabili relații de Încredere. În acest punct, distincția operată de Lin (2001:149 - 151) Între „raționalitate tranzacțională” și „raționalitate relațională” devine foarte sugestivă. El spune că sunt două tipuri de recompense pe care oamenii le urmăresc: economice și sociale. Primele sunt asociate acumulării de bogăție materială, celelalte sunt asociate reputației și statusului. Ambele sunt fundamental sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ar fi „sociabilitatea, aprobarea, statusul și puterea” (Granovetter, 1992:26). Nevoia generală de sociabilitate poate explica tendința inițială a actorilor de a stabili relații de Încredere. În acest punct, distincția operată de Lin (2001:149 - 151) Între „raționalitate tranzacțională” și „raționalitate relațională” devine foarte sugestivă. El spune că sunt două tipuri de recompense pe care oamenii le urmăresc: economice și sociale. Primele sunt asociate acumulării de bogăție materială, celelalte sunt asociate reputației și statusului. Ambele sunt fundamental sociale În măsura În care necesită impunere
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
oamenii le urmăresc: economice și sociale. Primele sunt asociate acumulării de bogăție materială, celelalte sunt asociate reputației și statusului. Ambele sunt fundamental sociale În măsura În care necesită impunere și legitimare și astfel se bazează pe un consens simbolic (cognitiv) la nivel societal. Raționalitatea tranzacțională presupune calculul costurilor și câștigurilor În cadrul schimbului, În timp ce raționalitatea relațională presupune calculul costurilor și câștigurilor asociate relației În sine. O relație poate fi astfel menținută chiar dacă nu există un câștig tranzacțional pozitiv, În condițiile În care există un câștig
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de bogăție materială, celelalte sunt asociate reputației și statusului. Ambele sunt fundamental sociale În măsura În care necesită impunere și legitimare și astfel se bazează pe un consens simbolic (cognitiv) la nivel societal. Raționalitatea tranzacțională presupune calculul costurilor și câștigurilor În cadrul schimbului, În timp ce raționalitatea relațională presupune calculul costurilor și câștigurilor asociate relației În sine. O relație poate fi astfel menținută chiar dacă nu există un câștig tranzacțional pozitiv, În condițiile În care există un câștig social, relațional, pe termen lung. Astfel, o tranzacție episodică, discretă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
episodică, discretă nu este În mod necesar simetrică sau echilibrată din perspectiva costurilor și câștigurilor materiale. Dacă considerăm Însă implicarea ei Într-o relație socială pe termen lung, Împreună cu avantajele sociale ce decurg din aceasta, atunci putem intui tipul de raționalitate la care recurg actorii atunci când stabilesc astfel de tranzacții. Raționalitatea relațională depinde de existența și structura rețelei sau a grupului; reputația este o caracteristică a rețelei (network asset). Ea nu se bazează pe o recunoaștere socială generalizată (ca În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
din perspectiva costurilor și câștigurilor materiale. Dacă considerăm Însă implicarea ei Într-o relație socială pe termen lung, Împreună cu avantajele sociale ce decurg din aceasta, atunci putem intui tipul de raționalitate la care recurg actorii atunci când stabilesc astfel de tranzacții. Raționalitatea relațională depinde de existența și structura rețelei sau a grupului; reputația este o caracteristică a rețelei (network asset). Ea nu se bazează pe o recunoaștere socială generalizată (ca În cazul instituției banilor, spre exemplu, care face posibilă o recunoaștere socială
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a acțiunii instrumentale, actorii fiind ghidați de scopuri utilitariste (individuale) În alegerea celor mai bune mijloace ce le stau la Îndemână. Totuși concepția acțiunii raționale este mai aproape de definiția lui Boudon decât de cea a lui Weber, În sensul că raționalitatea constă În alegerea acelor mijloace despre care știm (din experiență) că duc la realizarea scopurilor, iar nu neapărat a celor mai bune mijloace posibile; tocmai de aceea preferăm această sintagmă celei de actori maximizatori care este mai degrabă un ideal
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
of Political Science, Vol. 44, No. 3, July, pp, 619-634. Luhn, H.P. (1958 / 1968), The automatic creation of literature Abstracts. In C.K. Schultz (Ed.), H.P.Luhn: Pioneer of information science. Select Works (pp. 119-125). New York: Spartan Books. Marga, A. (1991), Raționalitate, comunicare, argumentare, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Marsh, P. (1988), Eye to Eye: your relationships and how they work, Sidgwick and Jackson, London. Mayring, Ph. (2000) Qualitative Content Analysis. Forum Qualitative Qualitative Social Research [On-line Journal], http://www.qualitative-research.net/fqs-texte/2-00
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
critică virulentă împotriva Luminilor va fi Hegel (Fenomenologia spiritului, Partea a VI-a). Principalele sale reproșuri vizau sectarismul și abstractizarea: sectarismul, întrucât filosofii Luminilor ar fi operat o împărțire irefutabilă între rațional și irațional (obscurantism și religie), incapabilă să conceapă raționalitatea în acțiune în cultura religioasă; abstractizarea, pentru că gândirea ar fi neglijat condițiilor pozitive de realizare a libertății. Încercarea asumării unei "religii naturale", în limitele "simplei rațiuni", mărturisită de acest formalism, nu va avea alt efect decât să provoace misticismul și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
naturale", în limitele "simplei rațiuni", mărturisită de acest formalism, nu va avea alt efect decât să provoace misticismul și reîntoarcerea romantică a sentimentului. În fond, voința de a gândi "prin sine" nu este prin ea însăși o garanție suficientă a raționalității 338. Raționalismului Luminilor i se poate reproșa o oarecare naivitate: de a nu-și fi interogat suficient limitele proprii și de a nu fi reflectat asupra propriilor presupuneri. Este limpede că acest raționalism participă la susținerea credinței și că această
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
conservatoare europene, un consecvent practicant al unei modernități înțelepte. "Principiile sale postulau creșterea organică, schimbarea treptată, respectul față de religie, familie și instituțiile tradiționale. A avut, probabil, cea mai mare influență în proclamarea superiorității obiceiurilor și valorilor nescrise în fața abstracțiunilor și raționalității rigide" (V.N.). În Reflecții asupra revoluției din Franța, principala lucrare a fondatorului gîndirii conservatoare, citim o laudatio adusă prejudecății și înțelepciunii ascunse în ea: Este mai înțelept să perpetueze prejudecata, cu ceea ce are rațional în ea, decît să arunce în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la modă în epocă, nu scapă de săgețile otrăvite ale eseistului. Intuiționismul filosofului este ridiculizat în diverse ipostaze. Gata oricînd, prin individualismul accentuat anarhic, de a ne manifesta, de a ne considera ca izvor suprem de autoritate special coercitivă, eliminăm raționalitatea înceată a dreptului obiectiv și general obligator, în favoarea ciomagului cordial. Și o concluzie, ca un semnal de alarmă, ce ne sună în urechi la fel de actual în societatea noastră postrevoluționară, cu totul încă neașezată: "Mai înainte tragedia, de natură publică ori
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
găsească o așa strălucită Și surprinzătoare aplicație participiului speriat". Satirizează, cu îndreptățirea, parodierea impreciziei în favoarea lucidității, a clarității și preciziei în gîndire. Propune o pledoarie mereu necesară în favoarea lucidității. Și parafrazînd pe Maiorescu, eseistul ne cere: înapoi la precizia, la raționalitatea consecventă și responsabilă. O cerință cu atît mai imperioasă astăzi cînd, grație televiziunii, Internetului, telefoniei mobile etc., sînt tot mai mulți cei care își pierd capacitățile de abstractizare, de a manevra concepte și de a coagula idei. Lupta în contra imbecilității
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ceilalți, al tuturor cu ei înșiși. Se înțelege, sper, că Emil Cioran a fost doar un pretext pentru a nu vorbi, de la bun început, despre prezent. Un pretext necesar totuși, fie și pentru a nu uita că, uneori, excesul de raționalitate poate duce, ca un blestem ignorat, la Alzheimer. Lecția cumplită a destinului poate veni pe neașteptate sau pe nemeritate, oricând. Mă voi strădui, deci, să fiu un sceptic "vaccinat", cu jumătate de normă, atent totuși la slujbă (în dubla sa
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
toleranței religioase într-unul al radicalismului și fundamentalismului periculos, s-a dovedit a fi impactul cu civilizația creștină, cu desconsiderația ei față de tradiția islamică. Pe de altă parte, acest principiu, aceasta etică a toleranței, ce stă sub semnul unei profunde raționalități, cristalizează o anumita superioritate conștientizata a civilizației musulmane.279 Faptul că islamul se autodefinește pe sine ca istorie a revelației, ca întrunire a tuturor celorlalte religii, ca religie supusă total lui Allah, se subsumează încercărilor de islamizare, de convertire, căpătând
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
sub aspectul punctelor „slabe” și a punctelor „forte”, în scopul diminuării/eliminării primelor și potențării celor din urmă. În acest sens putem exemplifica unele puncte „slabe” (deficiențe) ale sistemului de management: distorsiunea și filtrajul informației (subsistemul informațional), nerespectarea principiilor de raționalitate a deciziilor (subsistemul decizional), liderul informal al societății exercită o influență negativă asupra conducerii formale (subsistemul organizatoric), instrumentar de tehnici și metode manageriale inadecvat și insuficient folosit (subsistemul metodologic). i) Activitatea proprie de cercetare-proiectare Se analizează activitatea pe care a
Sinergetica accesării proiectelor Pregătire. Elaborare. Evaluare. Optimizare by Conf. univ. dr. Claudiu CICEA, Lect. univ. dr. Cristian BUŞU () [Corola-publishinghouse/Science/207_a_476]
-
acesta poate fi deturnat cel mai ușor spre literatură. G. Deshaies 15 insistă, de altfel, asupra apropierii dintre „joaca de-a moartea” și „joaca de-a sublimul”, subliniind dispariția barierelor dintre estetic și sinucidere: gratuitatea lor fundamentală, „inutilitatea” și i-raționalitatea lor le determină să-și transcendă simpla condiție de repere ale unui ludism despovărat de contingență. Prinse Într-o capcană comună, ele contribuie, În egală măsură, la crearea unui bovarism tragic, ireductibil. Sinucideri „soft”, sinucideri „hard” Nu Întâmplător, multe cărți
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
construite doar ca o chestiune ce privește relațiile logice dintre aceste teorii ca sisteme articulate de constructe conceptuale. Dimpotrivă, o asemenea problemă implică o relație mult mai complexă, ai cărei termeni se referă la "situarea-în-problemă" a gânditorilor, la criteriile de raționalitate pe care aceștia le iau în considerare, la presupozițiile lor, la teoriile explicite pe care le avansează"46. În măsura în care sunte definite drept "(...) motivații care nu sunt strict reductibile la inferențele logice, fiind ghidate, mai curând, de anumite aspect euristice cu privire la
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
la elemente ale realității sociale și politice, așa cum sunt interesele și dominația. La aceste două aspecte mă voi referi în continuare. b) Ideologia ca formă de cooperare socio-politică Astfel, în ce privește raportarea la prima problemă, consider că, în calitate de formă ideologică a raționalității politice, categoria interesului trebuie limitată la contexte specifice (cum sunt, bunăoară, interesele individuale sau de grup în cadre socio-istorice delimitate, cele legate de anumite evenimente întâmplate în anumite momente), fără a fi extinsă la o dimensiune care ar face-o
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]