2,865 matches
-
cât și materială) (Sztompka, 1994, Biesanz și Biesanz, 1978, Schaefer, Lamm, 1994) Teoriile modernizării pornesc de la ideea schimbării sociale ca fiind determinată de contactul între societățile modernizate și cele nemodernizate. Ele pun în prim plan schimbările realizate ca urmare a raționalizării vieții economice și sociale și se axează cu precădere în plan cultural. Teoriile modernizării evidențiază transformările care au loc în structura socială (scăderea importanței statusului prescris, răsturnarea ierarhiilor constituite pe baze tradiționale), în instituțiile sociale (scăderea importanței religiei și explicației
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
care este asociată modernitatea la nivel macrosocial. Așa încât le voi analiza în linii generale pe fiecare. Dacă abordăm modernitatea în sens larg, macrosocial și diacronic, principalele dimensiuni ale acesteia sunt industrializarea, urbanizarea, dezvoltarea modului capitalist de viață, constituirea statelor naționale, raționalizarea activităților prin organizări birocratice și secularizare. Definițiile date modernității sunt nenumărate, dar pentru a evoca aici doar una din cele clasice cea a lui Weber -, putem spune că aceasta are câteva caracteristici: calculul rațional, dezvrăjirea lumii (adică eliberarea acesteia de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
creat premisele unei schimbări culturale ce a dus la apariția capitalismului și a industrializării (Weber, 1993). Într-un articol pe tema modernității, M. Larionescu, trecea în revistă caracteristicile definitorii ale modernității, așa cum apar ele în analizele sociologilor români și străini: * raționalizarea societății prin capitalism, știință, industrie (Weber, Marx, Comte, Sombart, Zeletin, Manoilescu, Madgearu, Lovinescu); * raționalizarea societății prin democrație și egalitatea șanselor (Alexis de Tocqueville); * industrialism, capital, stat național, desprinderea de practici arhaice (Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, Ilie Bădescu); * cultul pentru nou
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Weber, 1993). Într-un articol pe tema modernității, M. Larionescu, trecea în revistă caracteristicile definitorii ale modernității, așa cum apar ele în analizele sociologilor români și străini: * raționalizarea societății prin capitalism, știință, industrie (Weber, Marx, Comte, Sombart, Zeletin, Manoilescu, Madgearu, Lovinescu); * raționalizarea societății prin democrație și egalitatea șanselor (Alexis de Tocqueville); * industrialism, capital, stat național, desprinderea de practici arhaice (Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, Ilie Bădescu); * cultul pentru nou, original, progres științific și tehnologie (Giani Vatimo) (Larionescu, 1998). În abordările românești actuale ale
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
acest fel, societatea devine mai reflexivă în toate aspectele ei, de la modul de guvernare și până la relațiile intime (Giddens, 2000). Tabel 3.1. Dimensiuni ale modernității. Schimbări economice Modernitatea înseamnă în primul rând creștere economică constantă, prin industrializare, inovații tehnologice, raționalizarea alocării resurselor, etc. Schimbări la nivelul populației O dată cu Revoluția Industrială populația globului s-a dublat de mai multe ori, la creșterea acesteia contribuind progresul în îngrijirea sănătății, în asigurarea hranei, scăderea ratei de mortalitate. De asemenea mobilitate a populației ridicată
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Schimbări în natura muncii, în structura familiei, în frecvența și calitatea relațiilor umane. Schimbări în structura socială Universalizarea criteriului economic în stabilirea poziției indivizilor în ierarhia socială, toate celelalte criterii (educație, rasă, religie, etc.) sunt subordonate criteriului economic. Secularizare și raționalizare Impune ca unic mod de înțelegere a lumii pe cel produs de știință. Instituțiile, credințele, practicile religioase sunt înlocuite cu cele ale rațiunii și științei. Birocratizarea instituțiilor sociale. Schimbări la nivelul problemelor sociale Emergența unei noi patologii sociale intensificarea delincvenței
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
psihologizantă, când analizează viața individului din metropolă, pe care o consideră spațiul moernității prin excelență, locul unde evoluțiile majore ale acesteia psihologice, economice, sociale devin vizibile. În "Metropolă și viață mentală", el conideră că efectele modernității asupra indivizilor sunt individualizarea, raționalizarea, preponderența intelectului și nu a sentimentului asupra vieții psihice, blazarea, indiferența, antipatia (S. Dungaciu, 2003: 153-175). Începând cu anii '70, studiile au început să se centreze pe această problematică, și pe conceptualizarea unei modalități de măsurare a gradului de modernitate
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
realitatea socială situându-se adesea undeva între acestea. Continuând opera lui Tönnies, ceilalți sociologi au analizat schimbările radicale din comunități și elementul esențial care stă la baza acestora. Astfel Max Weber a considerat că esența schimbărilor sociale este fenomenul de raționalizare. Societatea umană premodernă se baza pe autoritate tradițională, în timp ce societatea modernă recunoaște autoritatea rațională (legală). Odată cu Tönnies și Weber imaginea comunității se conturează clar, aceasta bazându-se pe o serie de elemente esențiale (Zani, Palmonari, 2003): * interdependența sistemelor de relații
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
probabil cel mai bine discrepanța între clasa politică și populație sunt cele introduse de Castells, de identitate legitimizantă și identitate de rezistență (Heiskala, 2003). La nivelul structurilor puterii se vehiculează și se construiește o identitate legitimizantă, în scopul extinderii și raționalizării influenței și puterii asupra maselor, și care este asumată doar de cei ce ocupă funcții în cadrul sistemului politic, în timp ce la nivelul populației, sau a unei părți a acesteia cel puțin, se construiește o identitate de supraviețuire, pe baza unor valori
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
produse în fiecare an, indiferenți la cererea de pe piață. Preocuparea redusă pentru informarea privind cererea existentă pe piață Crize financiare Lipsa de credite ieftine. Natura dualistă a producției agricole Producția agricolă este destinată deopotrivă autoconsumului și pieței. Practicarea barterului Împiedică raționalizarea distribuției. Foarfecele prețurilor Prețuri mici pentru produsele agricole, asociate prețurilor ridicate pentru alte produse (industriale/comerciale) necesare în procesul de producție. Sursa: tabel sintetizat după Kostov și Lingard, 2002, în Voicu, 2005: 54 La un nivel mediu de generalitate: * Mediul
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Important este că rolul moderat al militarilor configurează un regim militar-civil. Există, însă, regimuri pretoriene reale (regimuri cu militari "gardieni"), care controlează în mod direct guvernul, ocupând roluri decizionale importante, cu obiective privitoare la ordine, conservare și, mai ales, de "raționalizare" economică (reducerea inflației, a cheltuielilor publice, a deficitului bugetar). În cele din urmă, regimurile cu militari guvernanți sunt acelea în care controlul și militară a tuturor structurilor politice, birocratice, economice sunt mai profunde. Obiectivele schimbării sunt mai radicale și mai
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de altfel, metodele moderne de management și mai ales așa-zisa direcție participativă prin obiective folosesc concepte cibernetice controlul comparat al rezultatelor obținute cu previziunile, apoi analiza diferențelor și declanșarea operațiunilor de corectare". Pe scara bugetelor naționale, el vorbea de "raționalizarea opțiunilor bugetare". 2. "Faptul că nu poate exista o politică bună fără decizii bune" îl îndemna pe Robin să examineze necesitatea absolută de a folosi concepțiile "teoriei jocurilor" și "de a examina probabilitatea evenimentelor pentru a încerca să controleze cel
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
a viului". Mereu în căutarea unor "universalii", Jacques Robin vedea în fenomenele de retroacțiune și de echilibru ele-mente de bază ce ghidau raționamentele ciberneticienilor care se puteau aplica, după părerea lui, la fel de bine economiei și politicii și care puteau permite raționalizarea opțiunilor și a deciziilor. Pentru a înțelege mai bine legăturile ce uneau Grupul celor Zece cu cibernetica și felul cum a influențat și orientat aceasta din urmă acțiunile anumitor membri, le-am cerut lui Jacques Sauvan, Jean-François Boissel și Joël
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
la "exercițiul bănuielii". Va scrie chiar un text despre "vînătoarea de alibi", în 1973: În toate sistemele care tind să explice comportamentele umane, dar mai ales cînd încercăm să ne explicăm (să ne justificăm!) propriile comportamente, trebuie să suspectăm alibiurile, raționalizările, aceste explicații prea bune pe care le dăm comportamentului nostru, invocînd motivații și raționamente al căror conținut și a căror înlănțuire foarte coerente și logice nu fac decît să mascheze în fața propriilor ochi mecanismele reale". Totuși, cînd afirmă că nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de raporturi sociale care respectă comportamentele indivizilor. Pentru a domina orientarea creșterii, el propune, totuși, metode foarte radicale, precum "eliminarea anumitor pro-ducții artizanale prea radicale", apelul la "mai multă organizare, mai multă comunicare, mai multe planuri", folosirea de tehnici precum "raționalizarea alegerilor bugetare". El crede că "folosirea celor mai recente mijloace audiovizuale și a calculatoarelor de a patra generație va permite or-ganizarea vieții societății în timp real". Un viitor care să nu fie centrat pe știință era de neconceput pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cazul acelor bunuri care satisfac nevoi umane de bază. Satisfacerea nevoilor reclamă utilizarea resurselor rare, ceea ce înseamnă că trebuie făcute alegeri în privința alocării acestora. Acolo unde piețelor nu li se permite să opereze, sunt folosite alte sisteme și criterii pentru raționalizarea utilizării resurselor rare, cum ar fi alocarea birocratică, influența politică, statutul de membru într-un partid aflat la guvernare, relațiile de rudenie cu președintele sau cu principalii deținători ai puterii, mita și alte forme de corupție. Nu este deloc evident
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
urmă să producă mai mult și deci să ușureze penuria cauzată de controalele de prețuri. Deși prețurile în bani ar putea să crească pe termen scurt când prețurile sunt liberalizate, rezultatul final al acestei măsuri este creșterea producției și diminuarea raționalizării risipitoare și a corupției, astfel încât prețurile reale totale exprimate în termenii unei mărfuri de bază, ziua de muncă umană scad. Timpul pe care persoană trebuia să îl cheltuie pentru a câștiga o bucată de pâine în 1800 reprezenta o fracțiune
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lipsită de neajunsuri. Unul din ele este modul în care el tratează ideologiile internaționaliste. Urmînd ideea uzuală realistă (și materialistă) conform căreia legile, principiile și toate ideologiile sînt determinate de condițiile sociale, Carr susține că toate ideologiile internaționaliste sînt simple raționalizări operate de puterile dominante, cu scopul de a-și proteja poziția lor privilegiată. Dar, așa cum vom vedea imediat, această teză este contradictorie: chiar dacă acceptăm că toate ideile provin din interese particulare, nu toate interesele hegemonice sînt automat însoțite de o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
general acceptate de părțile aflate în conflict. El s-a concentrat mai mult asupra mijloacelor permise în război (ius in bello). Optînd pentru Oppenheim, Bull rămîne mai aproape de tradiția realistă: "Perspectiva pluralistă nu trebuie scoasă din discuție ca o simplă raționalizare a practicii de stat; ea este o concepție asupra societății internaționale întemeiată pe observarea ariei reale a înțelegerilor între state și inspirată de o anume percepție a limitărilor care, în această situație, fac utilă transformarea regulilor în reguli ale dreptului
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu care el își începuse demersul. Cu siguranță, aceasta are prea puțin de-a face cu perspectiva lui Kuhn. Dar referirea la valori incompatibile explică de ce triadele au cunoscut un asemenea incredibil succes. Coeziunea triadelor noastre se bazează pe o raționalizare a trei ideologii politice principale, așa cum au apărut ele în nucleul anglo-american al disciplinei relațiilor internaționale: conservatorismul, liberalismul (în înțelesul său american) și radicalismul. De aceea părea atît de firesc pentru Michael Banks să amestece abordări atît de eterogene ca
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
materialistă la criza latentă de legitimitate a societăților secularizate n-ar trebui să fie o surpriză pentru realiștii al căror scepticism a făcut mult pentru a denunța valoarea reală a multora dintre aceste ideologii. Într-adevăr, tragica ambiguitate a unei raționalizări extinse în toate sferele vieții și a unei dezvrăjiri concomitente a fost subiectul constant al realiștilor timpurii, începînd cu Weber. Realiștii nu trebuie neapărat să se opună compromisului bunăstării. În comparație cu naționalismul iredentist, statul bunăstării a devenit un important factor de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pentru realism, cît și pentru poststructuralism este Max Weber (Walker 1988-1989: 12-13, 1993b: 148-53). Ceea ce face atît de ispititoare referirea la Weber pentru aceste teorii este analiza pe care el o face succesului civilizației occidentale, înțeles ca un proces de raționalizare, pe care Weber îl combină cu un simț al pierderii unității spirituale, cu dezvrăjirea, cum îi spune el. Weber este moștenitorul lui Kant și al lui Nietzsche. Într-o lume care l-a pierdut pe Dumnezeu se vor ciocni o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și "decizionismul" lui Carl Smith. Pentru a preveni acest risc, realiștii urmau de obicei soluția lui Weber a unei "etici a responsabilității". Această etică trebuia să se opună decizionismului și să protejeze sfera alegerii morale rezonabile de înaintarea inexorabilă a raționalizării. Dar atunci, vorba lui Rob Walker: responsabilitate pentru cine? Și din nou realiștii par să-l urmeze pe Weber, cel puțin în principiu, atunci cînd este vizată comunitatea națională. Există o tendință constitutivă către o legitimare de primă instanță a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
concomitent cu aceste instituții de guvernare teritorială, au fost create noi corpuri: regiunile și noile forme de asociere intermunicipală precum și consiliile de cartier. Rezultatul final al acestor dezvoltări a fost o imagine destul de confuză și dezordonată care avea nevoie de raționalizare. Din acest motiv, în 1999, prim-ministrul Lionel Jospin l-a rugat pe Pierre Mauroy, care, în calitate de prim-ministru în 1982 a supravegheat prima etapă a descentralizării, să elaboreze o comisie care să comunice relansarea și să dea coerență celei
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și contrar unei perspective comune care le vede ca fiind destul de șoviniste și preocupate de ele însele, erau deschise și spre influențele din exterior, incluzând și Statele Unite. În 1968, de exemplu, guvernul francez a adoptat sistemul cunoscut sub numele de raționalizarea alegerilor bugetare ("rationalisation des choix budgétaires" RCB) inspirat de "Planning Programming Budgeting System" (PPBS) american care folosea tehnici de "raționalitate" precum Analiza Cost-Beneficiu.42 Această abordare a continuat să fie folosită pentru o perioadă, fiind abandonată în anii 1980. Este
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]