3,509 matches
-
românești reiau cam același motiv : „Când s-o-mpărțit nărocu’,/ Fost-am plecat la lucru/ Și la toți le-a dat cu carul,/ Numa mie cu păharul,/ Nici acela n-o fost plin,/ Jumătate-o fost pelin,/ Nici acela n-o fost ras,/ Jumătate-o fost necaz” sau „Când s-au Împărțit noroacele,/ Eram pe câmp cu vacile ;/ Iar când s-a Împărțit norocul,/ Păzeam pe coastă porcul !” (149, p. 61). 266. Această mentalitate a supraviețuit În mediul rural până târziu, În secolul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să strige: „Domnilor muncitori, când ați venit aici am crezut că este vorba de un spectacol, iar dv. ați făcut politică! Dacă știam așa, eu nu vă dădeam școala! Dvs. nu vedeți că este o rasă care vrea să ne radă?? (subl. În orig.)”. Indignat foarte, Terdiman și-a exprimat profunda mâhnire că „...o astfel de manifestație n’a fost sancționată de autoritățile polițienești și jandarmerești și În special de partid (subl. În orig.)”. j. Vinovatul, „sancționat” cu o jumătate de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cauză, poate, că jupânii roșii credeau că Îl construiseră ei Înșiși sau că urmează să-l construiască spre deplina bunăstare a propriilor neamuri, „pretini” și amante?! Cine mai știe...! Foarte greu de apreciat. h. Cuvintele „piața liberă”, „preot” și „biserică” - rase din text! Cum comunismul avea la bază economia centralizată, practic era cu desăvârșire interzisă orice juxtapunere pe scheletul sistemului capitalist bazat, se știe, pe economia de piață liberă și pe concurență. Așadar, le sunase urât În urechi tovarășilor câteva rânduri
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
vopsită În negru, cu nas roșu ascuțit, cu mustăți mici, zburlite și Încîlcite. În mîini duce o cîrjă și un coș rotund În care are o cioară moartă și ouă clocite”. Neavând timp și răbdare pentru text Înlocuitor, Andrei a ras totul dintr-o trăsătură de condei. La Tomeștii de Puiești, fuseseră incluși În rolul „Vălăretului” și „Jidanul I și Jidanul II” care, „Poartă pelerine lungi, rupte, destul de uzate. Pe față au măști cu Înfățișare de farisei. În mîini duc coșuri
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Asia - Pacific - Japonia rezista și crea serioase probleme, prelungind desfășurarea ostilităților cu enorme sacrificii de vieți omenești. Lumea întreagă este martora lansării primei bombe atomice asupra Hiroșimei la 6 august 1945 și la 9 august asupra orașului Nagasaki. Două orașe rase realmente de pe fața pământului, cu sute de mii de victime și consecințe îndelungate ale iradierii atomice. Intervenția directă a împăratului Hirohito a fost hotărâtoare asupra cercurilor militariste care se împotriveau încheierii războiului. După aceasta lumea ieșea încet-încet din starea de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
trăgaci, primul impus este acela să-l folosești cumva. E starea de panică pe care nu o recunoști, dar plutește în aer. M. M.: O simți, te domină. S. B.: Și apar discuțiile: Dacă vine, tu ce faci?" "Eu trag, rad tot! Decât să plângă mama, mai degrabă să plângă mă-sa". M. M.: Apar halucinațiile. S. B.: Apare oboseala, stresul. Un stres reciproc potențat de toți cei participanți la această operațiune. Și vă povestesc că am stat în noaptea aia
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
am zis că pun armata în cui. Și am acționat la limita regulamentului. Panait a moștenit acestă situație de când îl suplinise Șchiau și, din această cauză, am avut cu el un război al nervilor. M-a tuns zero, mi-a ras și mustața. Am avut conflict, dar asta nu m-a făcut să-l respect mai puțin. El a făcut pași spre împăcare, dar cearta mea nu era cu el. De aceea, împăcarea nu a ieșit. A doua zi, m-a
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
poale-i curge o apă mare ; dincoace de apă e un cioban, care pășunează o turmă de o speță destul de problematică ; în sfârșit, călătorul din vârful muntelui își aprinde țigara la luleaua ciobanului din vale... Ce per- spectivă ! De câte ori mă rade, o admir, căci într-adins m- așează cu fața spre opera lui - știe bine cât îmi place.” Într-adevăr, în film avem scena în care Pampon se holbează la opera de sensibilitate sămănătorist-pășunistă, un kitsch grosolan, fără a avea câtuși
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
buletinul. Cum în buletin acesta apărea fără barbă, conform indicațiilor de partid, și după 19 Decembrie își cucerise dreptul de a fi bărbos, cerberul de la intrare a început să filozofeze că "nu e aceeași persoană", că "mai bine vă stătea "ras"... etc., ceea ce l-a determinat pe distinsul scriitor să-și smulgă barba de nervi, să trimită la "origini" nu numai polițaiul, ci și ministrul și să plece trântind ușa. Am aflat de incident, l-am informat pe ministru, i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care ne era totuși foarte dedicat, iar noi eram atașați de el cum ești legat de un tiran. Se spunea că de la Bahrim ieși tobă de carte, dar noi Învățam de frică. Într-o bună zi am venit la școală ras În cap, decizie radicală care m-a salvat de trasul zilnic de perciuni, o specialitate a Învățătorului, moștenită din străbunii glorioși. Rasul În cap nu i-a fost pe plac nici lui Bahrim și nici lui Papago, Îngrozit de cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cap nu i-a fost pe plac nici lui Bahrim și nici lui Papago, Îngrozit de cât de neatrăgător arătam. Drept consolare, În loc să-mi fac lecțiile, preferam să stau singur În fața oglinzii ore În șir și să „dirijez“: deși temporar ras În cap, aveam tupeul să mă cred Toscanini. Ori Silvestri, ori Gogu Georgescu, pe care Îl cunoscusem, pentru că era prieten cu părinții mei. Datorită lui, am primit un abonament la concertele de la Ateneu, unde mergeam fascinat În fiecare duminică, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
violentele acorduri de orchestră, pentru a descoperi În fumul cuptoarelor nevăzute din interior un furnicar de siluete ce păreau parte om, parte insectă, târându-se, Îngrozite de frică, și spălând frenetic dușumelele pline de sânge. Aceste figuri scheletice, În zdrențe, rase În cap, ieșite din tablouri expresioniste de Egon Schiele, ce constituiau corul Bonelor și preludiul muzical al operei, simbolizau o lume asemănătoare lagărelor de concentrare, unde era deținută Electra. Ea apărea ca dintr-o cușcă, târându-se ca un animal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a tronului" e bucurie mare: Domnul cu Doamna, boieri mari, boieri mici, dregători, căpitani prăznuiesc "Strălucita izbândă de la Podul Înalt", prin "Ospățul de biruință". Boierii, în straie de sărbătoare, cu anterie și bărbi după datină bizantină; cei tineri, cu scurte, rași după nărav talian; toți mustăcioși, cu plete unse cu unt; nu puțini, legați cu feși, însemnați în bătălie cum șade bine unui viteaz. Se bucură. Toți sunt veseli, pe jilțuri rânduite pe lângă pereți, sau în grupuri, discutând cu aprindere; râd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi ea, se întristează. * După plecarea noastră de pe Florilor „la bloc”, strada și cartierul în care am locuit 17 ani (1956-1973) au mai supraviețuit aproximativ zece. După care, intrând într-o vastă zonă de demolare, au fost, pur și simplu, rase de pe fața pământului. Auzisem că nu mai exista nici cinematograful „Tomis”, nici Căuzașii, nici Calea Văcărești, nici străzile Florilor și Olteni, nici o parte din Dudești... Auzisem, dar nu văzusem cu ochii dezastrul. Evitam să trec pe „acolo” și pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
chibritului. - Exact. și i-am făcut-o. - Mda. Dumneata ești de la Nicorești. Vorbeștemi despre derivatele vinului și ale strugurilor, în genere. Am amețit vorbind. Ba, dacă dracul are și coarne, de ce să nu-i spun și de drojdie. Cum se rade ea de pe doage și se usucă pe stirighie sau tirighie, că-i tot una, și cum și la ce se folosește. - Mda. Ești băiat deștept, măi Brumă. Să te înscrii la țărăniști. Toate ca toate dar oamenii la care am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mă ajute să plec din comună, credeam că am lăsat loc de bună ziua, așa cum adeseori îmi spunea contabila. Se pare că nu mai era loc de omenie. Eram dușmanul de moarte al poporului. Eram un Ceaușescu foarte mic, ce trebuia ras de pe fața pământului. Oricine putea să mă agreseze sau chiar să mă omoare fără a risca nimic. Nu eram conștientă de pericolul în care mă aflam. M-am urcat în mașina casierului și am plecat spre celălalt capăt al comunei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fi simțit pustiul și întunericul din jur. În momentul ieșirii în Atlantic, lângă coasta africană, echipajul a trebuit să facă față unui atac pirateresc al felucilor maure, prilej cu care naratorul a descris micile vase, conduse de vreo cincisprezece oameni, rași în cap, doar cu un smoc negru în vârf : Bărcile lor, înguste și nepuntate, fără alt lest decât lestul viu al echipajului, purtau o pânză primejdios de mare, pe care vântul o înclina până deasupra valurilor. Se cerea o iscusință
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
coroană politică ce i-a mânjit obrazul cu noroi. Ionel Teodoreanu zicea că Iașul nu are decât două căi: una la Eternitate și alta la gară. Finalmente, ororile celui de al doilea război au îngenuncheat definitiv orașul. Clădirile iau fost rase ori ruinate, în Piața Unirii șinele tramvaielor se răsuceau în aer până la etajul de alături al palatului Braunstein. Canalizarea spartă forma lacuri subterană care începeau să năruiască faleza cu construcții de deasupra Bahluiului. Cu instituțiile împrăștiate, cu o economie la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și ea tristă. A fost o întâmplare că la istoria de două veacuri a casei în care locuiam s-a adăogat istoria propriei noastre familii din care s-au stins deja două generații. Ultimul plan ceaușist de sistematizare urma să radă cartierul. Ni se ridicase actele, dar revoluția a salvat clădirea care e monument de arhitectură. GEORGE MĂRGĂRIT Participasem la unele întruniri în care, picat din Botoșani unde predase, la liceul Laurian, filozofia, profesorul Ghiță Mărgărit intervenea fulminant pentru ca, în hohotele
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cum e cu moda tunsorii: nemții și anglo-saxonii se tund zero la ceafă, lăsându-și, aproape de creștet, părul cu cărare; italienii, în schimb, au la spate o coamă „à l’artiste”. Spre deosebire de aceștia, cerchezii, cu un mătăhoi de barbă, își rad capul ca bila. Profesorul ședea în cartierul actorilor și pictorilor din Tătărași între care boema era fapt obișnuit. De acolo ajungeai la Ciric și Șorogari unde, pentru acești artiști, pescuitul în iaz constituia o adevărată ocupație. Ștefan Cuciureanu nu făcea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și răutatea celor mari te-au transformat în marfă de câștig». În dimineața următoare, l-a revăzut treaz, mult mai senin, dar cu o crustă de mizerie pe piele. A fost nevoie de toată răbdarea bătrânei Masina pentru a-i rade murdăria de pe el. Și, într-un final se ivi chipușorul palid al unui copil de vreo 6 ani. Calabria a alergat la don Scapini pentru a-i cere un sfat ca să știe ce să facă. Evident că nu putea să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Mi-aș oferi cu bucurie viața pentru el, dacă Domnul ar accepta-o“. Puțin mai apoi, a spus cu seninătate: „A fost acceptată“. Doctorul Vantini, care era un prieten intim de-al lui don Calabria, l-a sfătuit să-și radă barba. „Mă chinuiți până la capăt“, s-a lamentat don Calabria, dar mai apoi a permis. Cu multă seninătate a spus: „Iată, mi se pare că Isus personal îmi iese în întâmpinare“. O pauză și apoi: „Da, simt că Domnul îmi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
care se uciseseră sălbatic între ei în aceeași casă și aceeași familie: tatăl, popă ortodox grec, ucis de fratele sau fiul schismatic inamici juruiți în numele religiilor devenite instrumente de politici rivale; iar toată această lume asasini și victime aparțineau aceleiași rase bulgare... Ilustrare perfectă a acestei Macedonii, cîmp de bătălie permanent a unor iredentisme antagonice, piatră de încercare pentru diplomații aflați în fața unui puzzle la care dificultatea de a potrivi piesele era așa de mare, încît Turcia avea cel puțin dreptul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Habsburgilor și dezmembrarea Austro-Ungariei aveau să "rupă arcul" vienezilor, care au oferit aceleași aplauze și aceleași flori, în același loc, la cîteva zile de interval, lui Schuchnigg 66, ultimului apărător al Austriei și apoi lui Hitler, Führerul care tocmai le răsese patria de pe harta Europei. Deja în acei ani 1905-1908, nu mai era timp pentru nepăsare, și care ar fi trebuit să fie înlocuită de o pregătire vigilentă. Semnele rele se înmulțeau, ca negrii corbi ai wagnerianului Wotan. "Dansul deasupra vulcanului
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
aliaților, personaje de rangul doi. Contrastul dintre aleile geometrice mărginite de carpeni, straturile de flori sclipitoare, sala cu nobile arcade, tot acest decor de o ordine regească, și viziunea, care nu se risipea din minte, a tranșeelor noroioase, a satelor rase de pe fața pămîntului și a osuarelor ce vor popula de acum încolo cu crucile lor cîmpia Franței era izbitor. Privirile erau atrase de înalta statură a contelui Apponyi, vultur bătrîn cam jumulit, întruchipare a marelui boier ungur, dotat cu talente
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]