17,784 matches
-
Nu cei gălăgioși de pe podiumuri, ci truditorii neștiuți vor schimba lumea. Iar dacă niște clici blestemate or să pornească războiul atomic, umanitatea o să supraviețuiască peste zece sau douăzeci de ani. Poate c-or să ne trebuiască secole să eliminăm efectele radiațiilor, dar oamenii obișnuiți or s-o facă și or să-nceapă urcușul abrupt încă o dată. — Mda, sînt sătul de capacitatea oamenilor obișnuiți de-a mînca rahat și de-a supraviețui. Animalele sînt mai nobile. Un animal feroce o să moară luptîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de proști, murdari și trîndavi, spuse Pettigrew. — îi cunosc, am crescut printre ei. Vouă, liberalilor din clasa de mijloc, vă place să-i oploșiți, dar eu nici măcar nu i-aș lăsa să se înmulțească. Avem nevoie de un dispozitiv de radiații sub barierele de la stadioane. Fiecare bărbat care trece pe-acolo primește o salvă de 900 raze roentgen în testicule. Nu i-ar durea deloc. N-or să știe ce s-a întîmplat pînă nu vor primi o carte postală micuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
chiar acel moment, detectoare sensibile, probabil că sondau cerul pentru a se asigura că prin apropiere nu se află vreun roboplan sau alt aparat solarian. Dar cel care prinse viață fu transportul aerian, nu plafonul. Nava deveni luminiscentă. O vagă radiație verzuie, atât de palidă încât, prin comparație, un clar de lună terestru ar fi părut lumina soarelui, o învălui în întregime conturându-i fiecare centimetru pătrat al structurii. Imaginea începu să pulseze și, dintr-odată, simți că-l dor ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
un sfert de oră umplu cu aer degravifiar recipientul etanș în interiorul căruia plasase tuburile. Mai întâi, oscilația fu slabă. Crescu. Frecvența ritmică se mări în creierul său cu regularitate. Pe Pământ tuburile cu șravitoni erau clasate în grupa "înfometaților de radiații". Lipsiți de gravitoni, ei căutau stabilitatea. Până aici, reacție normală. Deoarece, orice lucru, în natură, caută constant să realizeze echilibrul. Metoda tubului era însă incredibilă. Emitea radiațiile proprii "în căutarea materiei normale." Ori de câte ori întâlneau un obiect, trimiteau înapoi la tub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu regularitate. Pe Pământ tuburile cu șravitoni erau clasate în grupa "înfometaților de radiații". Lipsiți de gravitoni, ei căutau stabilitatea. Până aici, reacție normală. Deoarece, orice lucru, în natură, caută constant să realizeze echilibrul. Metoda tubului era însă incredibilă. Emitea radiațiile proprii "în căutarea materiei normale." Ori de câte ori întâlneau un obiect, trimiteau înapoi la tub un semnal. Rezultat: excitația. Modificarea frecvenței lor, cât timp obiectul rămânea în preajmă. Pe Pământ, în asemenea ocazii, tehnicienii ziceau "iată-l iar pe bătrânul Ehrenhaft, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu era decât una din formele de energie pe care le putea controla grație creierului secund. Dar a ști că se poate, și de-a o face realmente, astea erau două aspecte complet diferite ale problemei. În acest spațiu restrâns, radiația atomică putea să fie la fel de periculoasă pentru utilizator cât și pentru adversar. - Cred (și glasul Discipolului îi curmă firul gândurilor) că ar trebui, ar fi mai bine să ne înțelegem. Te avertizez că nu m-am folosit încă de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
chiar acel moment, detectoare sensibile, probabil că sondau cerul pentru a se asigura că prin apropiere nu se află vreun roboplan sau alt aparat solarian. Dar cel care prinse viață fu transportul aerian, nu plafonul. Nava deveni luminiscentă. O vagă radiație verzuie, atât de palidă încât, prin comparație, un clar de lună terestru ar fi părut lumina soarelui, o învălui în întregime conturându-i fiecare centimetru pătrat al structurii. Imaginea începu să pulseze și, dintr-odată, simți că-l dor ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
rotindu-și privirea. Sunt în asentimentul tuturor? - Nu și în al meu, Siedel, spuse Smith. Și, cum psihologul îl privea cu gura căscată, Smith continuă: - În acele momente de panică și de zăpăceală, nimeni nu pare să fi observat că radiația slobozită de Kent nu i-a făcut nici un rău motanului, deși l-a nimerit în moalele capului. Siedel își plimbă de la Smith la Corl privirea uimită, apoi îl întreba pe Smith: - Ești sigur că l-a nimerit? Totul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în picioare, speriat: de bună seamă că-i subestimase pe oamenii aceștia, care acum aveau să-l omoare. Sperase că-i vor lăsa destul timp ca să-și poată pune în aplicare planul. Primejdia îl zăpăcise. Dar când simți deodată niște radiații, mult sub spectrul vizibilității, întreg sistemul nervos i se încordă în fața primejdiei. Trecură mai multe secunde până să-și dea seama ce se întâmpla: cineva îi scana interiorul corpului. După un timp, omul plecă. Curând după aceea, Corl auzi zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pună stăpânire pe nava într-o singură noapte. Corl se strădui să-și adune gândurile. Fără să-i mai pese de zgomotul pe care-l făcea, ieși în fugă pe coridor, deși se aștepta să fie întâmpinat cu jeturi de radiații prea puternice pentru a le putea neutraliza. Cei doi paznici stăteau pe coridor, unul lângă altul. Era limpede că descoperiseră ușa deschisă, căci își ridicară simultan privirile și încremeniră la vederea ghearelor și tentaculelor acestui monstru feroce, cu ochii scăpărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
este că-l ținem închis înapoia unui perete gros, făcut din cel mai rezistent metal. În cel mai rău caz, putem să deschidem ușa și să-l amenințăm cu un blaster. Dar să încercam mai întâi să-l neutralizăm cu radiații telefluorescente. Din interiorul cuștii se auzi un zgomot care-l făcu să amuțească: s-ar fi zis că un trup masiv se prăbușise sub unul din pereți. Zgomotul acesta fu urmat de niște bufnituri ca acelea ale unor obiecte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu una singură, și că le țineau vârâte în niște teci prinse de mânecile costumului spațial. Una dintre armele acestea semăna cu pușca atomică, cu care fusese deja amenințat. Cealaltă avea un mâner strălucitor și transparent - probabil o armă cu radiații. Cei doi bipezi instalați deasupra cuștii aveau și ei câte o astfel de armă. În clipa când cușca ajunse în laboratorul improvizat la repezeală, un scaner fu împins către deschizătura îngusta dintre două gratii. Ixtl se săltă atunci până în tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și întregul aparat trebuia verificat din nou, ba poate chiar înlocuit. Dar mai ciudat era că totul se petrecuse aparent întâmplător. Grosvenor auzi înjurături în videocomunicator și înțelese, nu fără un sentiment de satisfacție, că și ceilalți se luptau cu radiațiile șfichiuitoare, al căror șoc era numai parțial atenuat de costumele lor spațiale. Obișnuindu-și ochii, putu vedea din nou suprafața curbă pe care stătea și, dincolo de ea, hăul negru, fără fund, al spațiului. Văzu și cușca de metal, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dacă totul evoluează cu un anumit scop, de ce o fi având nevoie creatura asta de picioare și brațe atât de dezvoltate? Ar fi interesant să vedem ce are în burtă. Din păcate scanerul nu ne mai poate fi de folos. Radiațiile i-au alterat sistemul optic și senzorii și cred că înregistrarea a fost distrusă în întregime. Să încercam o nouă scanare? - Nu! răspunse Morton, cu șovăială în glas, dar se grăbi să adauge, pe un ton ceva mai ferm: Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să-și păstreze echilibrul. În aceste lungi și fatidice clipe, organismul lui flexibil, admirabil echilibrat, aproape că se prăbuși. Ceea ce-l salvă fu geniul colectiv al speciei sale, care prevăzuse această situație primejdioasă, anticipând chiar și posibilitatea unui contact cu radiații puternice. Cu iuțeala fulgerului, trupul lui Ixtl își schimba mereu forma, suportând de fiecare dată, timp de câte o fracțiune de microsecundă, formidabila sarcină. În cele din urmă, izbuti să se desprindă de perete. Se gândi atunci la perspectivele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
intervenție urgentă care mă aud acum să se posteze deasupra, dedesubtul și în jurul acestui coridor! Adăugă el pe un ton imperios. Aduceți cu voi blasterele și tunurile radiante portabile, ba chiar și pe cele semiportabile! Țineți întreaga zona sub tirul radiațiilor voastre! Dați-i drumul! - Bună idee, directore! Exclamă căpitanul Leeth, a cărui față apăru pe ecran, acoperind, o clipă, imaginea monstrului. Încearcă să reziști timp de trei minute, până la sosirea noastră! Fața lui dispăru la fel de repede precum apăruse. Grosvenor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un caz, nici în celălalt. De ce? - Sunt neutru, răspunse omul, scuturând din umeri. Nu știu dacă sunt pentru sau contra. Nu am suficiente date ca să mă pot pronunța. - Dar dumneata? îl întreba Morton pe un altul. - Ce se întâmplă cu radiațiile secundare? spuse omul. - Le vom bloca, îi răspunse căpitanul Leeth. Vom închide ermetic întreaga zonă. Apoi întorcându-se spre Morton: Directore, nu înțeleg de ce mai zăbovim. Au fost cincizeci și nouă de voturi pentru și paisprezece contra planului lui Grosvenor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
armele asupra lui. Între ele și armele de mână, pe care le văzuse până acum există o mare deosebire - ca aceea dintre viață și moarte. Ele zguduiau pereții prin care Ixtl se strecura ca să scape de focul lor. O dată, o radiație îi atinse una dintre labe, făcându-l să se poticnească sub violenta șocului. Laba își reveni la normal într-o fracțiune secundă, dar Ixtl era conștient acum de limitele rezistenței lui la aceste arme puternice. Totuși, nu era alarmat. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lăzi. Croindu-și drum printre ele sau ocolindu-le, ajunse în interiorul unei țevi uriașe, destul de înalta ca să încapă în ea. Țeava asta făcea parte dintr-o lungă rețea de aer condiționat. În țeavă era întuneric, dar ochii lui, sensibili la radiațiile infraroșii, deslușeau o lumină difuză. Ixtl își așeză noua victimă lângă trupul lui von Grossen, apoi își vârî cu grijă una din labe în propriu-i piept și, scoțând de acolo un ou, îl depuse în stomacul victimei. Aceasta continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
despre riscurile la care ne expunem și vă facem următoarele recomandări: dacă zăriți monstrul, trântiți-vă îndată pe jos, fără să mai stați pe gânduri! Toți cei din echipele de trăgători să-și regleze numaidecât tirul! Nu veți putea evita radiațiile secundare, dar sunt convins că, dacă vă veți trânti numaidecât pe podea, doctorul Eggert și oamenii lui din sala motoarelor vor putea să vă salveze. În încheiere, pot să vă asigur că fiecare dintre noi își face datoria. Cu excepția medicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
anume va fi în primejdie un alt grup. În "momentul critic" - momentul în care mica pilăa atomică începea să producă o cantitate enormă de energie, fără a exploda - din țeava tunului, avea să țâșnească un fascicul luminos, revărsând în jur radiații invizibile. După încetarea acestui bombardament tăcut, supraviețuitorii îl puteau preveni pe căpitanul Leeth, care la rândul lui putea avertiza celelalte grupuri. - Domnule Grosvenor! La auzul vocii pătrunzătoare, nexialistul se trânti mașinal, lovindu-se zdravăn, dar se ridică imediat, căci recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apropie de locul acela, văzu o scenă de coșmar. Unul din tunurile atomice era răsturnat, lângă el zăceau rămășițele calcinate a trei dintre cei patru servanți. Al patrulea zăcea fără cunoștință alături, dar încă se mai zvârcolea, atins desigur de radiații. Dincolo de tunul acesta, se vedeau vreo douăzeci de oameni, morți sau în nesimțire, printre care și directorul Morton. Sanitari îmbrăcați în haine de protecție ridicau din când în când câte un trup și-l transportau cu vehiculele lor. Era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
detonator. Cei trei camarazi ai săi, aflându-se în bătaia tunului, muriră pe loc. Tunul sfârși prin a se izbi de un perete, pulverizându-l. Morton și grupul lui, care nu se aflau în linia de foc, fuseseră atinși de radiațiile secundare. Încă nu se putea ști precis cât de gravă era starea lor, dar în cel mai bun caz aveau să rămână la pat un an de zile, iar câțiva aveau desigur să moară. - N-am fost destul de operativi, încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să distrugă chiar și cel mai rezistent aliaj? îl întrebă Smith, cu răceală. E o ființă evoluată, iar cunoștințele sale în materie de fizică le depășesc probabil pe ale noastre. De unde știi că n-are puterea de a emite niște radiații capabile să distrugă totul în cale? Ai uitat că și felina aceea era în stare să pulverizeze metalele? - Așadar, după părerea dumitale, nu ne rămâne altceva decât să capitulăm? exclamă Gourlay, disprețuitor. - Nu! replică biologul, furios. Ceea ce vreau eu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
știința se ocupă de astfel de fenomene? - Proporțiile fenomenului sunt de-a dreptul fantastice, rosti Lester, cu șovăială în glas. Cred că nici nu poate fi vorba, deocamdată, de un fenomen galactic. Aceste vibrații ar putea fi purtate de o radiație îndreptată asupra navei noastre. Kent se întoarse spre oamenii așezați în fotolii în fața uriașului panou de control și întrebă: - Are cineva ceva de spus sau de propus? Grosvenor își roti privirile, sperând că omul pe care-l auzise ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]