3,066 matches
-
producă pe Broadway marele eveniment comercial Lion King, unde a folosit, pe lângă multe alte tehnici, și cele descoperite În lucrul Împreună la Regele cerb. În Egipt, uitându-mă fix la invizibil We are such stuff as dreams are made of... recitindu-l pe Shakespeare, descopeream odată cu Prospero că dilema legată de locul pe care Îl ocupăm În univers trebuie mereu reexaminată. Lucrul la Gozzi În explorarea multiplelor realități Îmi oferise o ocazie de aur. Dar În teatru, nu În viață. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
când e util să ai mai puține idei regizorale... Din nou la ART Pentru a schimba registrul, mă gândeam să montez Cabala Bigoților lui Bulgakov, care trata Într-un mod original viața lui Molière. Ca să mă documentez, am Început să recitesc piesele lui de tinerețe, pe când era Încă necunoscut și călătorea cu trupa sa În turnee prin provincie: perioada cea mai spontană a lui Molière. Am descoperit astfel piesele scurte, scheciuri Într-un act de o imensă forță directă, un teatru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
au deschis câteva paranteze strânse, lăsându-le să-și reverse conținutul Încă activ. Sau un obiect oarecare, o simplă ficțiune aleasă la Întâmplare, fără vreo semnificație faptică În relatarea unui eveniment important, continua să mă obsedeze de fiecare dată când reciteam acel pasaj În timp ce corectam șpalturile la diverse ediții, până ce, În cele din urmă, făcând un mare efort, ochelarii aleși În mod arbitrar (de care ar fi avut nevoie Mnemosina mai mult decât oricine) s-au metamorfozat Într-o tabacheră În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cuvinte mai frumoase decât cele pe care le-am improvizat aici - că toate sentimentele, toate gândurile lui Iuri erau dominate de un unic dar: un simț al onoarei echivalent, din punct de vedere moral, cu o acută absolută. 2 Am recitit recent Călărețul fără cap (Într-o ediție mohorâtă, fără ilustrații). Are totuși virtuțile ei. Gândiți-vă, de pildă, la barul acela dintr-un hotel texan cu pereți din bârne, din anul de grație (cum ar spune căpitanul) 1850, cu barmanul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai bage În seamă), În timp ce stătea la marginea azoteei ei cu mâna albă odihnindu-se pe cornișa parapetului „Încă umezit de roua nopții“, și sânii ei gemeni coborau și urcau În ritmul respirației ei iuți și spasmodice, sânii ei gemeni, recitesc, coborau și se ridicau, iar lornieta ei era Îndreptată spre... Am descoperit ulterior acea lornietă la Madame Bovary, mai târziu a deținut-o Anna Karenina, și apoi a intrat În posesia Doamnei cu cățelul a lui Cehov, după care ea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Tristul epilog al romanului de debut al marelui scriitor rus, eșecul definitiv al lui Devușkin mă apăsau ca o lespede. * Îmi amintesc de câteva din lecturile fundamentale ale adolescenței ca de niște sărbători. În clasele primare fiind, am citit și recitit până la ferfenițire o cărțulie cu coperte verzi și litere mari intitulată Soacra cu trei nurori. Mi se părea plină de haz. Prin clasa a VII-a, Caragiale îmi era deja demult familiar. Peste câțiva ani, cred, mi-a căzut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
îmi era deja demult familiar. Peste câțiva ani, cred, mi-a căzut în mână unul din romanele lui Bolintineanu, Manoil sau Elena, nu mai știu. Din acea lectură nu mai țin minte absolut nimic: cartea (pe care n-am mai recitit-o niciodată) a dispărut, pur si simplu, din memoria mea, s-a topit ca un bulgăre de zăpadă adus într-o cameră încălzită. Dăinuie, în schimb, până azi, ceva luminos și cald, explozia solară a impresiilor din timpul romanticei lecturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ei, oameni cu cărți, cu romane serioase. Și totuși, niște copii, care tare și-ar fi dorit elogiile pe care - dintr-un capriciu probabil - vestitul critic mi le-a acordat cu acel prilej și pe care aproape că le puteam „reciti” pe chipurile lor. * În una din cărțile lui Paul Goma, pe care, la începutul anilor ’70, autorul mi-a dat-o s-o citesc în manuscris există un personaj interesant, particularizat printr-o „mică” ciudățenie. Constând în faptul că el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui Eminescu la locul cuvenit - își asumă un mare risc nici nu i-a părăsit, probabil, nici o clipă. Așa s-a consumat, în redacția revistei România literară, ajunul marii comemorări eminesciene, în iunie 1989. * În 1989 m-am apucat să recitesc toată opera beletristică a lui Dostoievski, în vederea unei lucrări despre spațiul în proza scriitorului rus, lucrare pe care îmi propusesem s-o scriu pentru editura „Dacia” din Cluj. Rămâneam singur în sufragerie și citeam până pe la ora două noaptea. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sergentul anonim din Crimă și pedeapsă (întâmplarea din parc cu fata sedusă), la căpitanul anonim din Demonii sau la medicul anonim (evocat de Zosima) din Frații Karamazov... În același timp, păstrând proporțiile am rezervat marilor protagoniști spațiul și considerația necesară”. Recitind pasajul acum, în 1996, descopăr, nu fără uimire, că sunt de stânga până și în raport cu personajele literare (cele ale romancierului rus în cazul de față)! Elitei protagoniștilor eu îi opun cumva - prin acea „tentativă de reabilitare a «umiliților și obidiților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
exaltate și dogmatice ale tinerilor. Iată și alt mare artist, celebru pentru erudiția lui, care la 84 de ani declară într o convorbire radiodifuzată : „...am citit, cum să spun, pe apucate. Autorii pe care-i prefer i-am citit și recitit. Deși n-am citit chiar toate cărțile lor. Am răsfoit pe ici, pe colo...” (Jorge Luis Borges lui Jean d’Ormesson, cf. Secolul 20, 5-6, 1982). În corespondența lui Thomas Mann se află o scrisoare minunată prin sinceritate și haz
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
el parte. Coincidențele se opresc aici, dar mie, atunci, îmi păreau suficient de semnificative. De ce aș ascunde că nici acum nu mi-au devenit indiferente ? Două cărți românești de eseuri, la interval de un an, citite la apariție și mult recitite de-atunci, au avut asupra mea în anii adolescenței o influență hotărâtoare : Pentru arta literară, a lui Paul Zarifopol (1934) și Oceanografie, de Mircea Eliade (1935). Întruneam așadar fără inconvenient influențele mai mult sau mai puțin simultane a două spirite
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu-mi plac nici acum), ca fiind la treapta cea mai de sus a Comediei umane. Asta m-a tulburat și mi-am zis că desigur nu am dreptate. Conferința lui Eliade avusese o forță de convingere irezistibilă. Mai târziu, recitind Comedia umană, mi-am dat seama că aveam dreptate să nu mi placă cele două romane, dar că Eliade avea dreptate să le considere esențiale. Numai că Eliade le transfera importanța semnificativă în valoare literară. Același lucru se petrecuse în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și hotărâtoare. Nu credem că autoritatea cuiva, oricine ar fi, poate necondiționat decide o dezbatere, dar nu credem nici că se poate trece peste următoarele cuvinte ale lui Călinescu, din prefața ediției a doua a monografiei : „Pe Schopenhauer l-am recitit cu atenție, sau mai bine zis l-am urmărit în toată opera lui cu probabilitate consultată de poet, și am constatat că Eminescu este mai schopenhauerian decât se bănuiește ”. Din fervoare și exces de consecvență, Negoițescu nu rezistă tentației simplificatoare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pe Caragiale și a spus ceea ce a spus despre el, și anume considerând că Brăescu îi e superior, fiind mai obiectiv. Vedeți, Brăescu era un umorist de o remarcabilă calitate și pe mine mă-ncântă ori de câte ori se-ntâmplă să-l recitesc. Dar Caragiale nu este un umorist. Este un mare autor comic, printre cei câțiva - șase, șapte, opt, câți or fi, nu i-am numărat, poate mai puțini - creatori de comic monumental, fiindcă nu se poate concepe comicul, marele comic, decât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Românească i-a consacrat un număr special, în care M. Ralea și D.I. Suchianu au scris despre el pagini superlative, ce mi s-au părut atunci foarte convingătoare, deși simțeam în ele o notă de exaltare, firească în atari circumstanțe. Recitindu-le ceva mai târziu, le-am găsit exagerate, grevate de spiritul de grup. Cu toate acestea, cred și acum că, trecute printr-un filtru moderator, atât admirația pe care o exprimau, cât și argumentările ei rămân în esență justificate. Sub
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a declarat că nu poate face credit ca filozof autorului unui studiu despre Husserl ce nu depășește nivelul unei mediocre lucrări de seminar. Poate că așa este, amicul meu e mult mai competent ca mine, iar eu, mărturisesc, nu am recitit acest studiu, deși e reprodus la anexele volumului 2 al Doctrinei, cu care de fapt nu are nimic a face. De altfel, în Doctrina Substanței Camil Petrescu se distanțează mult de Husserl. Oricum, sunt două lucrări distincte și nu are
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
târziu în timp. Ingrid a plecat acasă pe la ora două, avântându-se neînfricată pe străzile pline de bețivani reptilini. Am rămas singură să sting candelabrele noastre, să meditez la timpul înțeles prin muzică. Înainte de a mă așeza în pat, am recitit prima scrisoare pe care René mi-a trimis-o de la Stockholm, simțind tot timpul pe obrajii mei răcoare de la cineva care căuta să mă învăluiască în aer, din altă viață: Stockholm, 6 mai 1974 Gabriela, ma bien-aimée. M-am întors
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și bărbații observau castitatea ca pe un sacrificiu profund pentru a influența pozitiv mersul astrelor, crezând că pot evita catastrofa cosmică. Moralitatea lor se oglindea în cer, parcă prevenindu-i pe cei doi îndrăgostiți, fratele și sora. Îmi place să recitesc despre acest mit în sublimul studiu comparativ Basmele românilor, scris de incomparabilul savant care a fost Lazăr Șăineanu. Aici, în Suedia, Luna e un bărbat, și Soarele o femeie. Chiar și moartea e bărbat, și nu o Doamnă, ca la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
egouri sunt într-un singur om? Acest lucru mă cutremură - eu însămi fiind pradă uneori unor rătăciri în care îmi este amenințată adânca mea umanitate, iubirea pentru ființele create de un singur Creator. Sunt într-o stare de spirit ciudată, recitind ce am scris acum câteva zile despre prima călătorie în Italia, și apoi în Scandinavia, la Copenhaga și la Stockholm, unde René m-a implorat să rămân cu el pentru totdeauna. Oare de ce nu mi-am ascultat inima? Toate impulsurile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
unul care va supraviețui tentației sinuciderii scriind cartea despre iubire, sperând, vai, că această carte va cădea într-o zi în mâinile celei de care era îndrăgostit și că ea se va îndura de suferința lui... În cartea citită și recitită de mine, la diferite vârste, se descriu stările îndrăgostirii: între iubiți stă ceva, ca o fantomă, ceva ca o ființă orbitoare, acaparatoare, cei doi simțindu-se singuri de tot deși împreună. Studiile din zilele noastre analizează starea celor prinși în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
place. Stendhal, ca și Goethe au supraviețuit atât de elegant scriind cărți, ca și cum scriitorii (și alți artiști) ar primi o grație specială pentru suferința lor exagerată, pentru sângele pierdut pe „câmpul de luptă”. Noaptea m-am trezit brusc și am recitit din scrisorile lui René: Credința mea în tine e înconjurată De pământ, apa atât de bine acoperită De soare proaspăt și de noapte clară Încât te văd visând, trăind și dormind Cu ochii tăi. (Eluard) Vineri, 17 mai 1974 Gabriela
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Suedie există inegalitate între sexe în privința salariului. Prejudecățile că femeile prestează mai puțin decât bărbații n-au putut fi înlăturate în realitate. Am cumpărat multe cărți ca să le citesc de Crăciun. Dar sunt încă fidelă vechiului meu obicei de a reciti vechile cărți, de exemplu Dante, Divina Comedie în original, cu traduceri în suedeză și franceză lângă mine, pentru a mă bucura de geniile diferite ale limbilor și a remarca cum traducătorii au transpus originalul, uneori, da, chiar depășind originalul. Sâmbătă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Da, știu că mi-am uitat șosetele albastre la tine! Știam. Și nu numai șosetele! Mi-am uitat multe lucruri la tine: memoria, de exemplu! Asta face că de trei ore îți tot scriu! Mă opresc mereu, fumez o țigară, recitesc scrisorile tale, fumez din nou o țigară, mă gândesc la tine, la tine cu mine, la mine cu tine, la noi. Îmi vine să deschid fereastra biroului, să fac fumul să iasă și să strig, să urlu, dar mă opresc
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
n-a avut josnicia să se bucure de separare. Întrerupere... 14 august dimineața! Ți-am scris în gând toată noaptea. O scrisoare foarte lungă, burdușită de repetiții, interjecții și adjective calificative. Asta mi-ar lua multe ore ca s-o recitesc. Dimineața m-am trezit cu un gust foarte amar în gură: am avut un vis curios! În acest vis, cenzurat la trezire, tu îmi repetai fără oprire în românește: am văzut în fiecare zi o primejdie și am căutat... Ce
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]