3,057 matches
-
Nu întâmplător tânărul, care-l va descoperi pe Iov, se pregătește pentru o asemenea clipă. Avea să aștepte și el venirea tunetului. Odată ce aude vijelia și vede înăuntrul PARADOX ȘI NONSENS 181 189. 190. 191. său semnele acesteia, simte că redevine el însuși. Află în aceasta, din nou, bunul său adevărat („Acest «însumi», pe care altul nu l-ar fi adunat nici de pe drum, este bunul meu din nou“). Ar fi putut spune, atunci, că a ales ceea ce într adevăr i-
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Am făcut chiuretaj. Nu mai am nimic În burtă. Deși, dacă ești curios și poate vrei să știi, am avut, din prima, doi, nu doar unul! Cum? Ce ai făcut? Nauzi? Chiar nauzi? Am făcut chiuretaj. M-am eliberat. Am redevenit liberă, În fața mea și a vieții. Asta am vrut să fac și asta am făcut. Și gata! De-acum Înainte, câțiva ani, lumea va fi numai și numai a noastră, iar noi, vom fi numai și numai ai lumii! Tu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
victime face boala. Există așa ceva? Întrebați sătenii. Și au întrebat. Boală neboală, dacă ar fi fost după ei, numai să scape de armata de ocupație, ar fi astupat toate fântânile satului. Oricum satul a rămas al sătenilor iar școala a redevenit școală deși era vacanță. În toamnă ne-am vărsat în compania a 4-a sanitară sub comanda colonelului Filip, de locul lui din comuna Dagâța, fostul județ Roman. S-a format Serviciul de Higienă și Profilaxie numărul 10 unde am
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și domnișoarapate în firele albe ale pânzelor de păianjen. Frunzele de sticlă și cristal sunt albe și argintii și cenușii în același timp. În timp ce se rotesc, marginile lor mai scânteiază pentru câte-o clipă, împrăștiind un curcubeu înainte de-a redeveni incolore. Crengile contorsionate, împâclite parcă în maroniul lor întunecat. Pe fiecare dintre ele poți urmări o cărăruie de excremente uscate de șoareci, mici ca boabele de orez. Legănându-se în față și-n spate, ținându-și răsuflarea, Pețitorul vâră mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
SCHIMBARE. Suferința nu există în esența ei, ci este o lecție care se repetă până ce o învățăm. Am înțeles că asumându-mi responsabilitatea, învățând ceva din aceste lecții de viață, pe care le numim suferință sau boală, am reușit să redevin eu însămi. Vreau să spun, că nu am reușit singură să-mi revin, am avut un ajutor pe care Dumnezeu mi l-a trimis și o să vedeți despre ce este vorba în capitolul dedicat ajutanților mei (sponsorii mei pozitivi). Alături de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
copilul zvăpăiat, care își linistea tensiunea interioară compunând poezii. De copil simțeam o relaxare profundă când compuneam poezii, ca și cum creierul cu mintea mea, făcea o selecție și o reorganizare interioară. Doamne Dumnezeule, ce senzație plăcută și ce frumos este să redevii din nou copil, măcar pentru câteva clipe și să plângi pentru senzații atât de plăcute, nu am mai simțit de mult această senzație și i-am mulțumit Lui Dumnezeu că m-a ajutat să revin acasă (la sentimentele mele autentice
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
viu sau ale cupletului. Mai mult decât primele volume ale lui Blaga și cu incisivitatea unui vers pe care nici Lauda somnului nu-l închide, Aur sterp a lucrat sterilizator asupra vulgarității produselor literare ale urmașilor lui Vlahuță și Cerna. Redevenirăm contemporanii lui Eminescu. Când într-un cerc de scriitori, în primăvara 1921, un adolescent comprimat și închis, ca un nor de energie (ca una din pietrele dense și fără vârstă ale domeniului novalisian), ne evoca, în spuneri fără seamăn, Pietrele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
protestările sale, Galois, intern al Școalei Normale, nu poate participa la "cele trei glorioase". De aci, un surd resentiment împotriva d. Guignault, directorul școalei, resentiment ce avea să izbucnească mai târziu sub forma unui memorabil scandal. Aici, în Școala Preparatorie (redevenită după revoluția din iulie Școala Normală Superioară), întîlnește Galois pe Auguste Chevalier, legatarul său testamentar, de mai târziu, spirit neliniștit, pe care îl regăsim, după doi ani de Școală Normală, printre cei mai fanatici adepți ai saintsimonismului - unul dintre călugării
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
m-a iubit, s-a ghemuit, s-a înnegrit și mai tare și a plesnit, încordându-se parcă și răbdând chinul, pentru mine, pentru întreaga lume, pentru tot pământul aflat în primejdie; atunci vrăbiile și-au văzut de treabă, au redevenit prietenoase, ciulinii au foșnit cât se poate de plăcut, o mare povară mi s-a ridicat de pe suflet, iar acum, nimeni... 6. Așadar, pentru că Iason, în ochii mei, reprezenta substanța altui cerc și n-aveam de gând să-i absorb
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
știam dinainte, le spuneam în gând cu teamă și cu speranța că n am să le dau și mă gândeam pe unde greșisem, în afara jocului, firește; mă îngrijorau tendința și capacitatea mea de a-mi face rău singur, faptul că redeveneam o ființă cu două voințe când socoteam că scăpasem de asta, mă rog, n am să intru în amănunte; oricum, mă simțeam mâhnit, celălalt era convins că mă necăjește pierderea unei nenorocite de partide, avea și el punctul lui de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
phin aeh hochia sau cămașa sau capotul, făhă să se miște, veneau singuhe...“. „Vai, doamnă Gerda“, am spus, „pe cuvântul meu de onoare că mă uimiți ! Cum de puteți vorbi așa ?...“. „Atunci să lăsăm“, a propus ea (zâmbea, trebuia să redevin atent). „Ia spune, altfel cum o mai duci ?...“ „Ceac-pac“, i-am răspuns. „Uite, chiar adineauri jucam un joc în care trăiam toți într-un vast cimitir și ne strigam unul pe altul, fiecare din sicriul său...“ „Ghoapa mea se află
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
prezent nu i-am dezamăgit niciodată dacă asta au dorit, doresc sincer să fiu bun și sunt poate chiar prea bun în multe momente, sincer, deschis la orice colaborare spre bine, dar mereu se interpun persoane care mă fac să redevin cel rău. Și atunci spre nefericirea altora se întâmplă ceva rău, nu pentru mine, că am învățat ceva în anii petrecuți aici, omul este incredibil de rezistent la tot felul de torturi și eu le-am simțit din plin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am Încă multe de povestit, vă rog să vă relaxați și să mă ascultați cu atenție... Keiko Kataoka pronunțase pe neașteptate numele de Miyashita, ceea ce mi-a dat fiori, de parcă aș fi pătruns Într-o grădină lăsată În paragină. Am redevenit conștient de mine Însumi. Nu Închisesem deloc ochii În timp ce ascultam povestea, Însă poate din cauza vocii ei, aveam impresia că aveam În fața ochilor un ecran imens, pe care parcă se proiectau imagini venite de undeva de departe. Vedeam În fața ochilor clișee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vlăguiți de căldură așteptând să vină seara și ducîndu-ne mereu la fântână după apă. Tânjeam după o ploaie care să calmeze aerul surescitat, dar n-aveam noroc. Când se înnegura puțin, norii se dovedeau sterili. Se risipeau repede și cerul redevenea sticlos. Apoi, zile întregi, singura umbră care-l traversa era a ciorilor ce vin în răstimpuri ca un nor de scrum până deasupra gării, de unde, după câteva ocoluri, fac cale întoarsă. E ceva ce nu înțeleg în povestea asta cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
grav și serios, la fel de grav și de serios, dacă vreți, ca o rugăciune. Era un mod de a exorciza pustiul absolut în care trăiam, agățîndu-ne de amintiri și obișnuințe. Vreți o dovadă? Uneori, noi înșine eram gata să renunțăm. Atunci redeveneam lucizi. Așteptarea, ne gândeam, ne dă iluzia că facem ceva așteptând, când, de fapt, nu facem decât să murim suportabil, puțin câte puțin. ― Mai întîi ne vom consola, i-am zis într-o zi Eleonorei, pe urmă ne vom plictisi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mine, în timp ce eu aveam chef să iau în derâdere totul. ― Și ce-o să facem dacă vine trenul? i-am zis pe un ton sarcastic. Ne vom sui în el, vom ajunge la destinație și, gata, aventura a luat sfârșit. Totul redevine anost. Începe plictiseala. Gări normale, în care trenurile vin și pleacă, în care lumea se calcă în picioare, se înghesuie. Săli de așteptare ticsite, în care te îneacă mirosul de fum de țigară și de transpirație. Ceasuri care merg cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Secoh, zise, sarcastic. Seniorul Templului clipi la acest contact, dar îl suportă un moment cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă, ușor, dar ferm. - Aveți să-mi dați instrucțiuni? Dictatorul râse din nou, apoi, deodată, redeveni îngândurat. - Nu are importanță ce se poate întâmpla cu acest sistem. Dar sunt iritat ori de câte ori îmi aduc aminte de Thorson, că a fost omorât acolo. Și aș vrea să știu cum am fost învinși. Ceva n-a mers cum trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
din lucru. În momentul ieșirii din umbră, zări un puternic dinam și o pilă atomică Și simultan, cu o dezamăgire intensă, își dădu seama că erau prea departe ca să le poată folosi sau controla cumva Foarte repede, în acest moment, redeveni conștient. Îi revenea vederea și observă că nu era nici în apartamentul venusian al lui Janasen și nici într-un loc în care Enro l-ar fi trimis pe Ashargin. Era întins pe un pat tare, cu ochii fixați într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în secundă, mai mult. Și Gosseyn, reîntors imediat în corpul său în momentul în care Zeul fusese ucis, prevăzuse ceea ce se întâmpla acum în fața lui, stând în picioare în micul culoar al biroului. Forma întunecată a Discipolului dispăru și Secoh redeveni vizibil, clătinându-se pe picioarele care-l mai susținuseră o clipă. Căzu, inert. Din punct de vedere fizic, avea un metru și optzeci de centimetri de parcurs - dar mental, cădea mereu. În momentul în care deja zăcea la podea, genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
carnea ei. Nici măcar n-am încercat să rezist. Am alunecat în grabă în vârtej, aproape fără să-mi dau seama. O plăcere călduță și profundă mi-a cuprins abdomenul, apoi umerii, gâtul. Exact ca plăcerea unei femei. Dar curând am redevenit bărbat, Angela, și nu mi-a rămas nici o plăcere. Doar mirosul respirației mele, în timp ce ultimele gemete mureau pe divanul acela. Și stânjeneala, și o neașteptată tristețe, care în întunericul acela violat era și mai tristă. Picioarele îmi înțepeniseră și eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am căutat să scap cu o formulă: — Singurele cărți pe care le recunosc ca fiind ale mele sunt cele pe care le voi scrie de acum înainte. Cititorul s-a limitat să schițeze un fel de surâs condescendent, apoi a redevenit serios și a spus: — Mister Flannery, știu cine e în spatele poveștii: nu sunt japonezii; e un anume Ermes Marana, care a instigat totul din gelozie față de o tânără pe care dumneavoastră o cunoașteți, Ludmila Vipiteno. — Atunci de ce ați venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
carte — indiferent de subiectul ei — avea să fie într-adevăr un al doilea succes, sau totul era doar o fațadă? Putea fi atât de șarmant, de reverențios și de sclipitor pentru ca apoi — bam! — ca la o apăsare de buton să redevină ticălosul îngâmfat de care vorbea toată lumea. Se uită la ceas și văzu că mai avea o oră până să se cazeze la hotel, așa că, după ce luă o înghițitură de Bloody Mary uitându-se cu jind la pachetul de țigări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din cap. Trage și din țigară, lung, ca și cum ar dori să În ucidă dintr-o dată. Apoi dă drumul fumului drept către pahar, astfel Încât fumul Îl Învăluie aproape artistic... De la Înălțimea scaunului, Gicu Îi Întinde lui Gore cupa golită. După ce aceasta redevine plină, Înmoaie buzele În ea și Își drege glasul. Stimați consumatori ai acestei cârciumi lipsită de celebritate dar plină de caractere inconfundabile, tăcerea lui Sandu Șpriț nu-mi miroase a bine. Nu ne miroase tuturor a bine, ca să nu vorbesc
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
le cere un raport pe această temă, când doctorul Richard a fost și el răpus de ciumă, și tocmai în pragul scăderii molimei. Administrația, în fața acestui exemplu, impresionant lucru fără îndoială, dar care la urma urmei nu dovedea nimic, a redevenit pesimistă cu aceeași inconsecvență cu care devenise mai întâi optimistă. Castel, în ceea ce-l privea, se mărginea să-și prepare serul lui cu cât de multă grijă putea. În orice caz nu mai exista un singur loc public care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de la un restaurant vecin. Seara numai, ieșea pe furiș, cumpărându-și cele necesare, ieșind apoi din magazine pentru a fugi repede pe străzi singuratice. Dacă Tarrou îl întâlnea atunci, nu putea scoate de Ia el decât monosilabe. Apoi, fără trecere, redevenea sociabil, vorbind fără măsură despre ciumă, solicitând părerea fiecăruia și pierzându-se din nou în fiecare seară, bucuros, în valul mulțimii. ÎN ZIUA DECLARAȚIEI DATE DE PREFECTURĂ, COTTARD DISPĂRUSE CU TOTUL DIN CIRCULAȚIE. DOUĂ ZILE MAI TÂRZIU, TARROU L-A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]