KorAP: Find »[drukola/base=reglementare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...11369 >

284,218 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514

și la capătul unei formări, legile acesteia din urmă, dobândirea de cunoștințe și de priceperi, erau diferite de acelea ale efectuării lor obișnuite și monotone în cadrul unei meserii. Astfel, Universitatea își avea îndatoririle sale și, prin urmare, norme, ritmuri și reglementări proprii, iar nimănui nu-i trecea prin cap să conteste specificitatea acestora. Astăzi opoziția dintre societate și Universitate nu mai are la bază simpla diferențiere a funcțiilor lor; este vorba despre două esențe nu doar distincte, ci eterogene, care se

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

actuală nu este nici ea neglijată (chiar dacă este tratată mult mai puțin analitic decât ar fi fost necesar). România este, la ora actuală, țara importurilor normative de tip room-service (sau de tipul „îngrășării” forțate și nereflective, în virtutea unui aquis comunitar). Reglementările moderne nu au venit ca o cerere internă public exprimată (în cele mai multe cazuri). În consecință, ele reflectă experiența unor țări cu lungă tradiție de corecție social-democrată a inegalității șanselor, precum și prin politicile liberalismului bunăstării generale, în locul celor strict egoiste ale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
îl celebra pe cel public, gândirea liberală modernă reflectă adesea tendința opusă, de celebrare a domeniului privat ca domeniu esențial de exprimare și cultivare a identității personale, a libertății și responsabilității 9. Gândirea liberală modernă consideră adesea intervenția statului și reglementările din domeniul public necesare pentru binele comun, dar concepe domeniul privat ca pe unul în care intervenția statului este un amestec nepotrivit în deciziile și relațiile individuale (Allen L. Anita, 2001, p. 104). Revenind la o abordare de tip liberal

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
dintre public și privat este că acesta poate fi dacă nu de concordanță, cel puțin unul de coordonare. Decizia de factură politică a influențat constant problematica familiei, viața privată a oamenilor, în general. De pildă, pentru perioada comunistă, în România, reglementările privind familia, considerată celulă de bază a societății, erau astfel stabilite încât aceasta era, în fapt, subordonată mecanismelor politice ale statului comunist. Relațiile interumane erau ordonate în sensul funcționalității familiei pentru societatea socialistă în ansamblu. Familia era, în primul rând

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
care îndeplinea mai multe funcții cu impact pozitiv asupra societății - funcțiile de reproducere, de socializare a copiilor, de îngrijire, de protecție, de asigurare a unui mediu securizant și a unui climat afectiv suportiv, de conferire a unui status și de reglementare a comportamentelor sexuale (I. Mihăilescu, 1993, p. 242)29 -, familia monoparentală este un efect al funcției reproductive, se regăsește în socializarea copiilor, oferă îngrijire și protecție membrilor ei, dezvoltă un climat de strânsă afectivitate. În cadrul acesteia, nu sunt reglementate comportamentele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Familia reprezintă un sistem de referință important și pentru modul cum sunt gândite, aplicate și evaluate politicile publice. Din perspectiva politicilor publice, voi urmări rolul ideilor în stabilirea agendei; mai precis, modul cum presupozițiile neexplicitate, dar și reflecțiile curente asupra reglementărilor în vigoare influențează vizibilitatea socială a problemei în cauză, îngreunând intrarea acesteia pe agenda formală, ca problemă specifică. Atunci când suntem constrânși să decidem, să operăm selectiv între alternative posibile, facem apel la criterii de evaluare asupra stărilor de fapt, ne

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
statului. Prin urmare, statul nu trebuie să se retragă pe considerentul că sunt alte mecanisme prin care se poate interveni pentru ajutorul celor săraci. Subsidiaritatea este doar parțial aplicabilă. Problematica familiei monoparentale, ca subiect al atenției publice, include toate acele reglementări pe care, în diverse momente, prin reveniri și ajustări succesive, forurile publice le-au adoptat. Astfel, pot fi enumerate, la un nivel general, beneficiile de asigurări sociale universale și cele bazate pe testarea mijloacelor contributive și noncontributive; apoi, unele măsuri

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
apoi, unele măsuri cu incidență directă: alocațiile familiale, protecția maternității, crearea profesiei de „asistent maternal”. În aceste condiții (existența unor modele tradițional patriarhale de abordare a familiei, precauții privind încurajarea fenomenului și susținerea lui nejustificată din fondurile publice, existența unor reglementări de protecție a maternității și a copiilor, pe de-o parte, și a celor aflați în situații limită - săraci cronic, bolnavi, șomeri etc. -, pe de altă parte), de ce problematica familiei monoparentale ar fi totuși un subiect de interes privind agenda

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
copiii în această manieră specifică. În acest context, maternitatea nu este înțeleasă ca instituție, ci ca practică (A. Rich, 1976). 3.2.1. Protecția maternitățiitc "3.2.1. Protecția maternității" Protecția maternității numește totalitatea măsurilor luate la nivelul politicilor sociale, reglementările și legile care ocrotesc mama și copilul. Protecția maternității a apărut ca un bun câștigat prin lupta femeilor, în calitatea lor de cetățene. Spre ilustrare, în Statele Unite, poate fi invocată Maternity and Infancy Act, în 1921, care a constituit prima

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
adoptă un decret privind indemnizația de naștere, ajutoarele care se acordă mamelor cu mulți copii și soțiilor militarilor în termen. Tot în 1977, se emitea un decret privind alocația de stat pentru copii, acordată în mod obișnuit soțului. Toate aceste reglementări arătau un puternic conservatorism privind familia și recunoașterea rolului prioritar al femeilor în îngrijirea copiilor. În mod uzual, în România s-a manifestat o atenție deosebită față de primii ani de viață ai copilului, perioadă în care necesită îngrijiri suplimentare. Protecția

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
apar câteva etape distincte ale protecției maternității: perioada de graviditate, perioada nașterii (52 de zile înainte, 60 de zile după naștere, concediu de lehuzie), perioada creșterii copilului până la vârsta de 2 ani (sau 3 ani, dacă este bolnav). Toate aceste reglementări vizează în primul rând funcționalitatea mecanismului de factură biologică specific femeilor, dar tinde să amplifice, să prelungească implicarea mamelor în îngrijirea copiilor și, astfel, sub intenția generoasă a protecției maternității, se instituie un tip subtil de presiune socială care le

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pp. 164-166): 1. Servicii publice pentru menaj: • servicii de alimentație; • servicii de asistență pentru îngrijirea locuinței; • servicii pentru prestarea de activități menajere la domiciliu (pregătirea hranei, curățenie, spălat etc.). 2. Asistență pentru familiile numeroase: • asistență comunitară, asistență realizată de vecinătăți; • reglementări privind regimul de muncă al mamelor; • facilități fiscale. 3. Asistența familiilor cu copii școlari: • transport școlar gratuit sau la prețuri scăzute; • colonii de vacanță (îndeosebi pentru copii provenind din familiile cu venituri modeste); • cantine școlare și școli cu orar prelungit

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
angajatorilor prevederile legale privind discriminările de vârstă sau de sex. Ipoteza de la care plec este aceea că familia monoparentală nu a fost luată încă, în mod semnificativ, drept grup-țintă în demersul de elaborare a politicilor publice din România, identificarea unor reglementări de o astfel de factură fiind doar de ordin indirect, prin analiza unor tipuri de politici care se adresează altor segmente sociale. De pildă, politicile adresate șomerilor. Apoi, se poate observa că există tratamente separate ale membrilor familiei monoparentale: copiii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
exclusiv de persoana care a dat naștere copilului. Relațiile umane sunt opționale, selective și susceptibile de a fi negociate și tratate ca subiecte ale unor înțelegeri de tip contractual. Teoriile bazate pe contract promovează libertățile individuale. Iată și unele rezerve: reglementările de tip contractual nu modifică mediul economic și condițiile sociale ce creează relații de dominare și subordonare între femei și bărbați; nu pot surprinde adecvat dependențele care se stabilesc în cadrul relațiilor umane. Familia monoparentală rezultată după un astfel de model

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
fază a instaurării noului regim, în Rusia Sovietică, atenția nu s-a îndreptat către familie; aceasta a rămas o vreme funcțională după modelul de tip burghez. Numai că, prin combinarea unei libertăți - rezultate din neimplicarea (pe moment) a statului în reglementarea raporturilor în familie - cu tendințele de exploatare din vechea familie burgheză, s-a ajuns la o multitudine de probleme de factură morală: relații libere între sexe, adulter, copii nerecunoscuți etc. Ceea ce avea să se petreacă referitor la modul cum se

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
față de o instituție (casă de copii, cămin de bătrâni, cantină de ajutor social etc.). O dependență de un dramatism aparte trăiesc persoanele vârstnice internate în diverse instituții: cămine de pensionari, cămine de bătrâni, cămine-spital pentru adulți și bolnavi cronic. După reglementările în vigoare, gradul de dependență este considerat un bun criteriu de organizare a instituțiilor amintite 69. Tot o dependență instituțională cunosc și copiii din casele de copii. Starea lor este cu atât mai gravă cu cât sunt lipsiți de o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
afle în situația respectivă pentru că tatăl este dispărut, plecat de lângă familie, aflat în detenție sau decedat. Divorțul este o modalitate improprie de destrămare a cuplului. Lipsa actelor de căsătorie (a actelor în general), apelul cu dificultate la autorități, reținerile privind reglementarea conflictelor în afara etniei sunt argumente împotriva recurgerii la divorț. În cazul unor conflicte în cuplu, forma cea mai probabilă este separarea membrilor acestuia. Familiile monoparentale în comunitățile rome tradiționale se compun, în cele mai frecvente cazuri, din mama singură și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
1970, pp. 23-25). În abordarea comunitariană, recunoscându-se că relațiile interumane sunt puternic influențate de specificul comunității, se poate deduce că și relațiile de putere poartă amprenta acesteia. Concepția comunitariană privește raporturile din familie nu atât ca urmare a unor reglementări de tip contractual, cât drept rezultat al trebuințelor de integrare a oamenilor în grupuri mai ample. Oamenii intră în raporturi de susținere unii cu alții, formând adevărate rețele de sprijin, comunități. Dintre diversele perspective din care poate fi privită comunitatea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
soție)” (1989, p. 105). În cazul familiei monoparentale, aparent, nici una din acestea nu este prezentă, cel puțin în mod nemijlocit. Ordinea patriarhală poate fi recunoscută în diversele sfere de relaționare: în cadrul familiei lărgite, în grupurile profesionale, în raporturile ocazionate de reglementările birocratice, în instituțiile publice. Concluziile lasă impresia că discuția poate fi considerată închisă, că, măcar în linii mari, ideile deja prezentate circumscriu suficient problema avută în atenție. Vizibilitatea socială a femeilor din familiile monoparentale este una defavorabilă (uneori chiar deviantă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
15 mai 1997. Art. 17 stipulează dreptul mamei și copilului la protecție socială și economică. Art. 8 menționează dreptul lucrătoarelor la protecția maternității (asigurarea unui concediu plătit de cel puțin 14 săptămâni pentru perioada premergătoare și următoare nașterii; se recomandă reglementarea muncii pe timp de noapte și se interzice munca în subteran pentru femeile care sunt însărcinate sau au născut de curând. Un aspect important se referă la ilegalitatea concedierii femeii gravide sau a celei care se află în concediu de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

din grădina altui agent. Similar, există efecte negative atunci cînd o întreprindere poluează totul în jur. În acest din urmă caz, neoclasicii consideră că Statul trebuie să "internalizeze" efectul extern prin intermediul unei taxe, după principiul "poluatorul plătește" și/sau prin reglementări mai drastice în domeniul mediului înconjurător. 1.1.1.2. Concepția organică Teoria organică a Statului apare mai întîi la socialiștii utopici. Astfel, S. de Sismondi este unul dintre precursori în materie de intervenționism economic și social din partea Statului. El

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
unei ameliorări a nivelului de trai ce antrenează o creștere a cheltuielilor de educație; dezvoltării economice care implică cheltuieli publice suplimentare în materie de cercetare și de infrastructuri; unei creșteri a cheltuielilor de administrare generală, legate de necesara adaptare a reglementărilor la procesele de industrializare și de urbanizare. c) Potrivit concepției organice, specifică keynesismului, Statul este o entitate distinctă de indivizi și superioară acestora, deținătoare a monopolului constrîngerii, și înzestrată cu rolul de decident social. Statul este presupus a încerca să

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
colective (asociații de consumatori, organisme de protecție socială, de informare și instruire, asociații profesionale, sindicale, organizații caritabile, religioase, numitele ONG-uri, organisme ale societății civile). În afara întreprinderilor sau organizațiilor publice, sau de interes public, Statul recurge în mod regulat la reglementări adresabile tuturor agenților economici, cu menirea slujirii intereselor publice, în concordanță cu obiectivele politice urmărite. 1.2.1. Evoluții " În timpul ultimilor patruzeci de ani, Statul, în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, a încercat să pornească un motor schumpeterian de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
timp și conjunctură. Statul poate controla anumite prețuri sau le poate liberaliza total, poate subvenționa anumite sectoare, întreprinderi, sau le poate lăsa la jocul liber al pieței, poate impune impozite mai mari sau mai mici, poate introduce tot soiul de reglementări sectorului privat, sau se poate abține și respecta libertatea acestuia etc. Optimul este, cum spuneam, o chestiune de proporții și de adaptare. Nu contează atît faptul că Statul intervine pentru determinarea caracterului unei econo-mii, cît contează nivelul intervenției sale. Un

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
pe infrastructura fizică și socială, pe menținerea unui climat macroeconomic stabil și pe stabilirea obiectivelor de dezvoltare comune cu sectorul privat, pe baza cărora se vor derula toate politicile și programele guvernamentale"2. Măsuri se impun, în continuare, pentru simplificarea reglementărilor, a labirintului de controale și a sistemelor protecționiste și pentru introducerea de reguli, instituții, politici care să sprijine piețele eficiente și să îmbunătățească distribuția. În ultimii zece ani, rolul Statului în politica economică a suferit transformări dramatice. Încă nu există

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]