29,034 matches
-
a spus Margaret, punând un deget pe un punct de pe pagină. Nu-i ceva obișnuit. Pur și simplu nu mai sunt prea mulți europeni rămași În Indonezia, Mick. Vreunul dintre informatorii tăi trebuie să știe câte ceva despre asta. Mick a reluat foaia și a privit-o din nou, o ținea oarecum oblic, să cadă ceva lumină pe ea. — De ce ți-a dat-o Bill Schneider? Margaret a dat din umeri. — Habar n-am! — E o persoană pe care-o cunoști, nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca să se amestece cu ceilalți frați de-ai lor. Margaret i-a căutat În jur pe unii dintre foștii ei studenți. Putea să spună foști fără grijă, cursuri nu se mai ținuseră de câteva săptămâni, avea Îndoieli că ar fi reluate cândva. I-a depășit un grup de femei care scandau numele președin telui cu voci monotone și copilărești. Ce mai e cu iubita ta, Bill? a Întrebat ea cu ochii pe fereastră. — Ce vrei să spui? N-am nici o iubită
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
te lași atras de orice moft care-ți flutură prin fața ochilor. Nu te cunosc foarte bine, dar mie așa mi se pare că ești, fără nimic aici. A ridicat o clipă un deget, l-a pus la tâmplă, apoi a reluat masajul. Ai tu idee ce fac Din și prietenii lui? Pun bombe În mașinile unora care au păreri diferite de ale lor. Ai auzit de atentatul de anul trecut asupra președintelui? Noi credem că responsabilitatea Îi aparține grupului din care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Poate că nici eu și nici dumneavostră nu putem să le vedem, dar președintele poate. Numai el poate să judece pentru el Însuși. Eu n-aș Îndrăzni s-o fac În locul lui. Dumneavoastră puteți? Nu s-a Întins să-și reia diapozitivul, care a rămas În mâinile celui lalt aproape nemișcat, minuscul și ușor. — Eu nu cred că e un lucru important, a zis el și s-a uitat iar la micul pătrățel translucid care-i rămăsese Între degetul mare și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și Charlotte Knight de la DGA, pentru spri jinul neobosit pe care mi l-au acordat. Beatrice Monti von Rezzori mi-a oferit o cameră cu vedere și șase săp tămâni de liniște la Santa Maddalena, care m-au ajutat să reiau acest roman - Îți mulțumesc. Cindy Spiegel din New York, Lara Hinchberger din Toronto și Anne O’Brien au făcut observații editoriale pertinente asupra manu scrisului, lucru pentru care le sunt extrem de recunoscător. Discuțiile pe care le-am avut cu Judith Sihombing
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trosnindu-și încheieturile, Nina abandonă almanahul și, coborând de pe canapea, își târși papucii în urma musafirului. Pa, scumpete, îi spuse înainte de-a răsuci butonul yalei. Alexe își aprinse cu poftă o țigară. Slobozi primele fumuri cu nesaț, săltând capul. Apoi reluă comentariul exact din punctul unde fusese întrerupt de apariția profesorului de sport. Abilă, Nina îl susținu cu însuflețire. Își aprinse și ea o țigară. Nici unul dintre ei nu pomenea un cuvânt despre omul care tocmai plecase. Ca și cum nu se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cazul, o dezbatere în contradictoriu are un rol pozitiv. În momentul în care plecau de la Alexe oamenii erau mulțumiți de ei dar acasă, în liniște, cuvintele profesorului reveneau cu o insistență supărătoare, își arătau colții adevăratele valențe și se înverșunau, reluau ideea de la început, o dezvoltau mintal, găseau replici care s-ar fi potrivit excelent în contextul discuției. Alexe rămânea pentru ei un cui, un punct sensibil era mult mai lesne să-l ocolești decât să-l combați, era imposibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe călcâie, dorind mai mult ca niciodată să fie feminină, frapant feminină. Ce faci, mă, pleci? Îl auzi din urmă, la fel de calm, de imperturbabil, în prag ea se împiedică și șovăi puțin pe toc, o clipită numai, pe urmă-și reluă mersul către ușă. Dacă mai rămâneai puțin venea și Nina, o să-i pară rău că nu te-a văzut. Ni te arăți așa de rar. Își târâia papucii în urma ei. Nu, nu mă simt anihilată, se asigură Carmina pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ocolind automobilul prin față și-a trecut palma peste luciul capotei albe. Când s-a trântit pe scaunul de la volan deja devenise șoferul plictisit. Până la casa Fanei a șuierat absent o melodie. Nu avea o ureche muzicală de invidiat dar relua cu încăpățânare refrenul unei melodii cunoscute. Conducea calm, unduios, comenzile parcă veneau de la sine, nici o mișcare bruscă, nici un gest de prisos, nici o urmă de nervozitate. Mult timp s-au ținut în urma unui camion, care abia se târa și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
idee despre ce anume se discută. Desigur că s-ar fi arătat mult mai vioi dacă s-ar fi anunțat că tratativele luaseră sfârșit și puteau imediat pleca. Doamne, Dumnezeule! murmură Carmina și se rușină pentru izbucnirea ei interioară pentru că relua la aceeași intensitate o stare de tensiune, ce trebuia să se fi tocit de mult. Uite și la Ovidiu, continuă ea în gând, pe el nimic nu-l poate atinge, nimic nu-l poate clinti din superba lui indiferență. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
liniștită, sunt ca niște reguli ce fac o pronunțare să fie mai rapidă, trebuie să le recunoști ca atare dacă într-adevăr sunteți hotărâți să vă despărțiți, dacă voi credeți cu adevărat că nu este posibilă o încercare de a relua totul de la capăt. Gândiți-vă bine e așa ușor să fiți împreună sau să nu fiți împreună, au trecut totuși niște ani, voi le dați cu piciorul, chiar nu mai e nimic care să vă rețină? E drept, nu aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mereu în spatele vorbelor tale, a gesturilor tale, eram obsedată de faptul că tu erai trimisă de mama ca să mă spionezi, știu, e fără doar și poate o prostie, o manifestare de om maniac, daca așa stau lucrurile. Acum sper să reluăm firul vechii noastre amiciții, nimic nu ne mai stingherește, eu cel puțin sunt gata să reintru în joc cu tot sufletul. Din nou se temu să afle dacă dorea Carmina s-o accepte, se temea de întrebări și răspunsuri directe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vitalitate, îi era foarte ușor s-o atragă de partea sa și apoi s-o domine, avea un sentiment al posesiunii foarte acut, îi plăcea să acapareze, să mențină starea de dominație cât mai mult timp cu putință. Vezi tu, reluă ea după ce respiră odată, în goană, pot în sfârșit să-ți dezvălui multe amănunte din viața mea de zi cu zi. Până acum, când te știam aproape de mama, n-o făceam, nu-ți mărturiseam nici cea mai măruntă nemulțumire din pricină că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu cea mai mare sinceritate, ca la spovedanie, chiar și așa avea o mulțime de necazuri, el nu credea, relatările ei i se păreau prea sterpe, gândea că este imposibil, cum să ducă ea o viață atât de insipidă, așa că relua interogatoriul. Acasă, în compania părinților se simțea apărată, ferită de toate, acolo gusta din liniștea și seninătatea vieții de zi cu zi. Bătrânii își reluau ocupațiile lor mărunte în prezența ei, ca și cum nici nu s-ar fi aflat acolo cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sterpe, gândea că este imposibil, cum să ducă ea o viață atât de insipidă, așa că relua interogatoriul. Acasă, în compania părinților se simțea apărată, ferită de toate, acolo gusta din liniștea și seninătatea vieții de zi cu zi. Bătrânii își reluau ocupațiile lor mărunte în prezența ei, ca și cum nici nu s-ar fi aflat acolo cu adevărat. Tatăl continua să citească și să memoreze cifre, mama se ocupa cu tricotatul. Într-o zi o observă, era așezată în fața ferestrei, își masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
realiza ruptura și pentru ea și pentru el. Dacă s-ar fi terminat concediul și ea ar fi revenit în oraș exact așa cum plecase, ar fi fost din nou în stare să cedeze primelor presiuni exercitate de Ovidiu, gată să reia din nou seria interogatoriilor fără sfârșit și ar fi început să trăiască plină de temeri, că într-o zi, într-o oră, într-o secundă se va petrece cu ea ceva grav care-l va nemulțumi pe Ovidiu și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pietriș din fața vilei. — Cine-o fi? se întreba cu glas tare Eleanor. Adrian se duse la fereastra și se uită afară, chinuindu-se să privească chiorâș spre parcare. — E Șam, spuse el. — Ha, ha, făcu Eleanor liniștită, după care își relua lectură interviului realizat de Fanny Tarrant. — Ia zi, nu el are un Range Rover verde, cu numărul de înmatriculare ȘAM 1? o întreba Adrian. Eleanor sări că arsă și fugi la fereastra să se convingă cu ochii ei. — Doamne sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Întunericul, la care semnează și regia artistică...“ E-o treaba înțeleaptă să-ți faci singur și regia? — Cine-mi înțelege opera mai bine decât mine? Adrian se holba o clipă la Șam, părând să fi rămas fără replică, dar apoi relua: — „Iar în ultimul său film, Întunericul, la care semnează și regia artistică, există o lungă scenă în care o tânără se fâțâie goală prin casă și-i face de mâncare unui bărbat îmbrăcat din cap până-n picioare.“ — Bine, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
trecut prin atâtea... Privi în jur, de parcă ar fi căutat zadarnic pe cineva care să-i vină în ajutor. Și scrierea asta a ta despre ea... ce te face să crezi c-ai s-o poți duce la bun sfârșit? relua apoi ea. N-ai mai scris niciodată așa ceva. — Ba da. Scheciurile alea umoristice din vechiul Mag... — Adrian, alea erau hat, din timpul studenției! — Erau totuși bune. Eleanor îl privi uluita. — Știu despre ce-i vorba aici, spuse ea. — Simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pricina îi aparține unuia dintre eroii celui de-al doilea român al dumneavoastră. — Cât se poate de corect, confirmă Adrian. Am vrut să vă pun la încercare. Dacă tot am trecut testul, nu am putea să încetam joacă și să reluăm interviul? — Ce-ați zice să luăm mai întâi un prânzuleț? — Prânzuleț? făcu Fanny, deloc încântată de propunere. — Da. Ellie ne-a lăsat în frigider niște friptură rece și salată. Și aș putea desface și o cutie de supă. — De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de mirare că băieții au șters-o de-acasă cât au putut de repede... Între cazna compoziției și chinurile publicării avea o perioadă de vreo trei luni în care se purta că un om normal. Pe urma tot ciclul se relua. De ce s-a terminat totul odată cu Din adâncuri? — Editorii erau foarte încântați de român și nu știu ce idiot i-a băgat în cap că o să câștige premiul Booker și naiba mai știe ce. Ei bine, apariția lui a fost întâmpinată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
așeza într-un fotoliu, prefăcându-se că vrea să citească. Eleanor își văzu de treabă și descarcă tavă pe masă. — Pun de cafea și fac pâine prăjită, spuse ea. Vrei și tu? Adrian continuă s-o ignore. — A venit Șam, relua ea. El tresari violent și o fixă cu privirea. — E la baie, adaugă Eleanor. Adrian își relua lectură. — I-am spus totul, îl preveni femeia, așa că ai putea sa termini odată cu prosteala asta. Adrian continuă s-o ignore. Ea trânti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
tavă pe masă. — Pun de cafea și fac pâine prăjită, spuse ea. Vrei și tu? Adrian continuă s-o ignore. — A venit Șam, relua ea. El tresari violent și o fixă cu privirea. — E la baie, adaugă Eleanor. Adrian își relua lectură. — I-am spus totul, îl preveni femeia, așa că ai putea sa termini odată cu prosteala asta. Adrian continuă s-o ignore. Ea trânti și ultima piesă de pe tavă pe tăblia mesei și se duse iar în bucătărie. Adrian înceta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
următoare, pe măsură ce cunoștințele despre opera literară, imaginea artistică, stil și figuri de stil, modul de expunere sporesc, comentariul literar devine un adevărat edificiu între lecturi cu numeroase variante și valori dublate de elemente estetice. Eficiența acestuia constă în faptul că reia și aprofundează de fiecare dată noțiunile studiate, redescoperindu-le diversitatea nuanțelor și expresivitatea și introducându-le treptat în terminologia de specialitate. Se spune: Cultura este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot, dar se constată că numai acei elevi cărora le
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
știut să caut. Alungă-mă, osândește-mă, lasă-mă sămi repar greșeala de a nu fi știut ce-i fericirea. Tremură salba de mărgăritare din cer, acolo e răspunsul. Toate se-ngână una cu alta, eternul le aduce, eternul le reia. Poate că nu ți-au pus niciodată întrebarea ce vei face dacă mâine va plesni oglinda de aur a lunii, și se va sparge în părți mici, și tu va trebui să le culegi. Prețioase sunt toate, dacă le ștergi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]