3,930 matches
-
un cadou. Amândouă știau că nu așa se întâmplaseră lucrurile, dar au lăsat-o baltă. — Și ia zi, ceilalți au fost încântați? Ascultătoare, Leigh îi povesti ce reacția a avut mamei ei, Adriana, familia lui Russell, strecurând câteva glume și remarci amuzante unde era cazul. Abia după ce închiseră telefonul, promițând că vor intra în detalii a doua zi, Emmy simți o împunsătură de îngrijorare. Să fie oare vreo problemă cu Leigh și Russell? Era posibil ca Leigh să aibă îndoieli serioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fusese niciodată genul care să ceară mereu atenție sau genul de mamă exigentă. Când Ruby era la școală, Îi Încuraja mereu eforturile În loc s-o oblige să fie prima. Până În ziua de azi, Ronnie nu făcuse nici măcar cea mai mică remarcă răutacioasă la felul cum arată sau la greutatea lui Ruby. Rezultatul era că Ruby crescuse cu Încrederea În sine intactă. Până acum Ronnie nu se amestecase deloc În viața amoroasă a lui Ruby - chiar dacă Îi spusese foarte clar lui Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
panică. Era clar ceva de care era conștientă și ea Însăși și cu care se lupta - și de-aici veneau toate comentariile ei pe ocolite, În loc să-i spună În față că era Îngrijorată despre faptul că Ruby n-avea prieten. Remarcile ei erau ceva de genul: „Scumpo, ești OK? Adica OK de-adevăratelea? Să știi că-mi fac griji că trăiești singură“ sau „Fata nu știu cui tocmai s-a mutat cu prietenul/s-a căsătorit/a făcut un copil și cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ronnie și Clive Încă mai aveau de lucru cu problema anxității transferate asupra altora, dar nu păreau să facă prea multe progrese În direcția rezolvării. Nu exista telefon primit de la mama ei În care aceasta să nu facă câte-o remarcă indirectă, dar complet fără sens la starea de femeie singură a lui Ruby. Câteodată Ronnie Își dădea seama că făcea asta și-și cerea scuze. Când nu-și dădea seama, Ruby, pur și simplu, respira adânc și lăsa să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ia În brațe pe amândoi părinții și să-i pupe pe rând: —Uau, urmează să am un frățior sau o surioară! — Treizeci și doi de ani. diferența de vârstă perfectă Între frați, spuse mătușa Sylvia. —OK, zise Ruby, mustăcind la remarca cu diferența de vârstă. Astea-s regulile. —Ce? răspunse Ronnie. În primul rând, nu stăm În aceeași cameră. Doi, primim aceeași sumă de bani de buzunar și trei, În calitate de sora cea mare, am voie să mă culc la ce ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fi Însărcinată, astfel Încât, În zăpăceala ei, scuza sunase cu totul anapoda, ori era răutăcioasă și făcea pe vedeta. Cum Ruby nu era genul care să vadă ce e mai rău la oameni, decise că Claudia Încerca din răsputeri să dreagă remarca legată de sarcină și hotărî să decidă În favoarea ei. —Uite-i cartea de vizită, continuă Claudia. Îl cheamă Hilary, dar asta să nu te dezarmeze- omul e o adevarată brută. — De fapt, nu trebuie să te deranjezi, Îi scăpă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
șovăi. Hai, insistă el. Ce e? —OK, consimți ea răsuflând adânc. Par să discute despre mărimea sânilor mei. —Ce? Ești sigură? Nu se hotărăsc dacă sunt cât pepenii, cât lămâile sau cât portocalele, dădu ea din cap. Era obișnuită cu remarcile muncitorilor, de genul „Pfiu, drăguță, ce bine stai cu Înaintarea“; purta sutiene cu cupă C, uneori chiar D. Se Învățase să ignore genul ăsta de vorbe, care chiar o flatau nițel. Dar acum, cu bărbații ăștia care stăteau lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Tu ce-ți imaginezi că conduci aici pe banii mei, o afacere sau o operă de caritate din Lumea a Treia? — O afacere, dar una cu suflet și conștiință socială - mai ales În apropierea Crăciunului. Stela făcu urechea toacă la remarcile acestea. —Ai să primești Înștiințare de la avocatul meu, spuse ea. După vorbele acestea se Întoarse pe călcâie și se Îndreptă spre ușă. —Stella, te rog... Dar Stella dispăruse deja. Ruby se aplecă ca să culeagă de pe jos o cutie goală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
scriitură. Amor y pedagogía este o poveste amară despre excesele și iresponsabilitățile intelectualismului, care consideră că viața nu există decât pentru a fi introdusă în tipare științifice preconcepute: Universul pare a ființa doar pentru a putea fi cercetat de savanți, remarca ironic Unamuno. Iar personajul principal al romanului, don Avito Carrascal, avea să reapară, episodic, total schimbat și înțelepțit de forța irezistibilă a vieții, și în Ceață. Între timp, în anii exilului francez, la Paris și la Hendaye (Hendaya, în spaniolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să se schimbe semaforul să întoarcă privirea; îndeajuns de înfricoșător ca să vibreze în pieptul meu: Doamne, nu au memorie? Mulțumiritc "Mul]umiri" Î n iarna anului 1994, în timpul unui tur în casa Annei Frank, imaginația mea a fost atrasă de remarca unui ghid, cu privire la faptul că există documente ce atestă soarta tuturor locuitorilor anexei secrete, mai puțin a lui Peter van Daan, cum îl numea ea, pentru a păstra numele pe care Anne Frank le folosea în jurnalul său. Dacă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de pisică pe ușa sălii de consultații. Dădea impresia că toți oamenii, bărbați sau femei, Îi trezeau un ușor dezgust. Știind că Tamar era de câțiva ani Îndrăgostită de el, se delecta aruncându-i din când În când câte o remarcă scurtă și acră: —A ce miroși azi? Sau: — Îndreaptă-ți fusta. Încetează să-ți irosești genunchii pe noi. Am văzut deja peisajul ăsta de douăzeci de ori pe ziua de azi. De data asta Îi spuse: Pune-mi, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
toată ziua. La fiecare jumătate de minut se duce să vadă dacă nu cumva a dispărut din nou, Doamne ferește. De mintea ei s-a ales deja praful, dar picioarele i-au rămas sprintene ca ale unei pisici. Casierul cel gras remarcă plin de tristețe: — Mintea arată ca o bucată de brânză. E o chestie alb-gălbuie, cu multe Încrețituri. Iar pierderile de memorie, după cum au descoperit oamenii de știință, sunt provocate de murdărie. Niște viermi micuți intră În capul tău și mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ceapă, salată verde, mandarine și portocale. Deasupra lor roiau muștele și două-trei viespi. I-ar fi plăcut să hoinărească pe străduțele astea Însoțit de Dimi. Putea simți căldura degetelor băiețelului În palma lui goală. Și Încercă să-și imagineze ce remarci inteligente ar putea auzi de la micul Challenger, fiindcă el nu fusese binecuvântat cu un spirit de observație atât de ascuțit ca al copilului. De la cine oare moștenise Dimi puterile astea? Desigur nu de la Teddy și de la Yael, care erau Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
va Întoarce acasă. „Șulamit Aloni 2 dă mâna cu Arafat.“ „Amintește-ți că ești doar pulbere.“ Cu această ultimă lozincă, Fima fu de acord, ba chiar Își puse În gând s-o rețină. „Rachel Babayov e o târfă.“ În stânga acestei remarci Îl duru să citească: „Pace Acum - plata mai târziu 3“. Dar știuse Întotdeauna că trebuia arat adânc. Apoi „Ochi pentru ochi pentru 4“, ceea ce Îl făcu pe Fima să zâmbească și să se Întrebe care fusese intenția poetului. Altă mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
deja o reputație de mic geniu. De ce n-ar Încerca pagina respectivă din Zohar pe Yitzhak Rabin și pe Itzhak Șamir, chicoti Fima, apoi bombăni supărat că vărsase niște sos pe pantaloni. În ziarul Yated Neeman citi În treacăt niște remarci malițioase despre tinerii care părăseau kibbutzurile; copiii kibbutzurilor, după spusele ziarului, rătăceau cu toții prin Orientul Îndepărtat și prin munții din India și se alăturau diverselor secte păgâne. Tot În Maariv, un gazetar cu experiență sfătuia guvernul să nu se grăbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
când mirosul va răzbi până pe casa scărilor, vecinii de sus, familia Pizanti, vor alerta poliția și pe tatăl său. Iar Baruch Își va aminti cu siguranță vreo istorioară hasidică despre moartea subită, fără dureri, numită „sărutul morții“. Sau va face remarca lui obișnuită - omul e un paradox, râzând când ar trebui să plângă, plângând când ar trebui să râdă, trăind fără minte și murind fără chef, zilele lui sunt ca iarba. Avea oare vreo șansă să oprească această Împrăștiere? Să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trebuia să pună În ordine Împreună cu tatăl său? Ce graniță trebuia delimitată? Ce trebuia să-i dovedească bătrânului? Yaelei? Lui Dimi? Ce avea el de spus, care să nu fie un citat? Sau o negare? Sau un paradox? Sau o remarcă sarcastică? Moștenirea nu-l apăsa, dar nici nu-l bucura. Adevărul era că nu știa nimic despre cosmetice, Însă de fapt n-avea habar despre nimic altceva. Ceea ce, Își zise Fima, putea fi chiar un avantaj, dar nu se osteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ușa repede. Lisa mi-a aruncat o privire furioasă. Haina aia e din cașmir și mă îndoiesc că ai aspirat acolo în ultimul an, așa că sper că a aterizat pe pat. Tocmai examina camera și se pregătea să facă o remarcă dezagreabil de perspicace când sună din nou soneria. Mark m-a lăsat pe mine să răspund. În mod clar, eu urma să fiu comandantul escadronului în această aventură. Îndreptându-mă spre ușă, mi se părea că îi aud pe Dam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a întrebat cum de m-am ales cu o pată de ou ochi pe dinăuntrul pantalonilor. — Dar pun pariu că i-a dus direct la curățătorie, am murmurat. Kieran era prea preocupat de propria mahmureală ca să i se pară ciudată remarca mea. Sigur că asta a făcut. I-or fi tocit hormonii apucăturile mai extreme, dar acolo unde este murdărie, Lisa va simți mereu nevoia de a curăța. —V-ați văzut aseară? —A luat-o razna Dumnezeu știe din ce motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
părea insensibil, dar cred că-ți faci iluzii în legătură cu Ed. Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar toate simțămintele de „dragoste“ pe care mi le-ai descris de când l-ai cunoscut, ei bine, mie îmi sună a îndrăgosteală trecătoare. Această remarcă mă enervă. Știu diferența dintre dragoste și îndrăgosteală. Nu sunt copil. La acest capitol, ești un copil, sublinie Maria, cu o blândețe atipică. Și dacă ai fi avut vreun pic de experiență cu bărbații în trecut, ți-ai fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
intervievat, practic, singur.) Iar În vara lui 1915, și-a luat cel mai mare angajament dintre toate, devenind cetățean britanic, Într-un gest de solidaritate cu țara sa de adopție. — Bătrânul filfizon nici c-ar fi putut face mai mult, remarca Burgess Noakes către George Gammon, grădinarul de la Lamb House, În octombrie, când Henry James plecase la Rye pentru ceea ce avea să se dovedească a fi ultima oară, Însoțit de Joan Anderson, Minnie Kidd și Burgess Însuși. „Bătrânul filfizon“ era formula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deja Împovărată de câteva generații de William și Henry. Se apleacă și Îl sărută pe frunte, Întrebându-se dacă știe cu care Alice vorbește. — Nici nu Îndrăznesc să mă gândesc prin ce-ai trecut ca să ajungi până aici, spune el, remarcă din care reiese că știe, chiar dacă „aici“ ar putea la fel de bine să Însemne Cork sau Chelsea. Dar pare mulțumit să o vadă și o ține de mână câteva minute, parcă alinat de atingerea ei. Realitatea este că, pentru a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un om foarte cumpătat, James, spuse Du Maurier Întorcând capul și privindu-l cu un zâmbet. — Serios? replică el surprins și nu În Întregime mulțumit de această caracterizare: „cumpătat“ nu suna destul de diferit de „anost“ pentru urechea lui. Cât privește remarca mea, n-am Întâlnit om mai cumpătat În toate poftele lui. Te bucuri de lucrurile bune În viață, dar niciodată În exces. Mâncarea, băutura, tutnul... Lăsă fraza neterminată. — Am o ambiție necumpătată, spuse Henry. — Da? Pentru ce? — Vreau să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
valoroși scriitori... giganții... Balzac... ei, poate nu chiar... dar cu George Sand... George Eliot... surorile Brontë... Fenimore Îi ascultă impasibilă protestele, apoi Îi râse În față. — Henry, ești extraordinar, Îi spuse. Buna dispoziție Îi revenise, dar Henry găsi că această remarcă de neînțeles era cea mai deconcertantă din Întreaga conversație. A doua zi acceptă o invitație mai veche de a face o vizită prelungită prietenei sale, dna Bronson, la Veneția. Amfitrioana avută din New England ocupa Casa Alvisi de pe Grand Canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Lui Henry nu-i plăcea prea mult Wilde, nici ca om, nici ca scriitor. Cu zece ani În urmă, când una dintre vizitele sale În America coincisese cu unul dintre marile turnee de conferințe ale lui Wilde și Încurajat de remarca, despre care i se relatase, că nici un romancier contemporan englez nu se putea compara cu James și cu Howell, Îi făcuse o vizită la hotelul din Washington, numai pentru a lua dezgustat contact cu manierele sale. Wilde Îi vorbise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]